Trăim o poezie
Ai tu, în simplitatea ta,
Ceva ce cucerește,
Iar eu nu pot a nu te vrea
Când inima dorește
Ai tu, în ochii tăi, un dor
Care pe-al meu îl cheamă,
Sărut să-ți dea, să-ți dea fior,
De dragoste și teamă
Ai tu acel nedefinit,
Care aprinde cerul,
Să pot visa la infinit
C-am să-i dezleg misterul
Ai tu ceva și amândoi
Iubim cu frenezie,
În lumea-n care numai noi
Trăim o poezie.
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dor de lacrimile noastre
Tu ai uitat să plângi măicuță,
Eu am uitat să-ți fiu copil,
Ai devenit o bunicuță,
Ne trece timpul inutil
Țin mâna ta la mine-n palme,
Ce dor cumplit am îndurat!
Privirile îți sunt mai calme,
Ai obosit cât ai luptat
Ce bine e să-ți aud glasul!
Mă-ntind alături, ca un prunc,
Acum sunt eu un sprijin, pasul,
Care te poartă pe pământ
Tu doar să-mi spui orice, o vorbă,
Și lasă-mă să te-ngrijesc,
Să te hrănesc cu drag, cu ciorbă,
Acrită-n dorul românesc
[...] Citește tot
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Furtună în suflet
Când șoaptele devin un țipăt
Și mintea nu mai vrea un trup
Trăiesc al vulturului strigăt
În norii ce se zbat și rup
Mă rătăcesc în ploi de vară
Și-n fulgere culeg suspin
Scântei țâșnesc spre înafară
Spre sufletul ce ți-e divin
Atunci te regăsesc și-n pleoape
Îmi picură vise și dor
Te simt din nou foarte aproape
Și lângă tine pot să zbor
Văzduhul tot, tresare-n mine,
Devin atât de necuprins
Iar timpul nu mai pleacă, vine,
Din dragostea ce nu s-a stins
poezie de Adi Conțu (1 iunie 2018)
Adăugat de Anna Gheorghiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-mi
Spune-mi de tine, spune-mi de noi,
Spune-mi în șoapte, spune-mi de ploi,
Las să ne ude, las să le fim
Rouă pe piele când ne iubim
Spune-mi de suflet, spune-mi de dor,
Spune-mi iubire, fă-o ușor,
Degete calde uită pe trup,
Ca de tristețe eu să mă rup
Spune-mi pe buze și spune-mi pe ochi,
Pune-mi pe pleoape iubirea în stropi,
Spune-mi pe sânii ce par că te vor,
Atingeri de vise, fulgii de nor
Spune-mi de tine și-mi spune de noi,
Tot ce apasă, când nu suntem goi,
Spune-mi ceva și mă lasă să-ți spun,
Că-mi place sărutul dulce, nebun
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zbor de fluturi
Fluturii trăiesc puțin,
Doar o dragoste, un chin,
Doar o floare, doar un vânt,
Poate veșnic... în cuvânt
Vin și pleacă, prin iubiri,
Sunt culori, închipuiri,
Aripi ce plutesc ușor
Prin furtuni de vis, de dor
Sunt metafore ce tac,
Amintiri care ne plac,
O emoție în zbor,
Ce păcat că și ei mor...
Fluturii... se nasc în noi,
Când iubim frumos, în doi,
Fluturi nu-s doar pe pământ,
Ei... iubirea noastră sunt
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Culoarea care mă alină
Eu te iubesc mai masculin, aparte,
Tu ești aidoma unui vis plăcut,
Suntem precum o pagină de carte,
Eu un impar, tu parul absolut
Creăm un echilibru din extreme
Ce se atrag, deși se mai resping,
Pe sânii tăi eu regăsesc de-o vreme,
Bărbatul ce devin, când îi ating
Și tu mă lași, în zâmbet se arată,
Tot ce e trist acum și tot ce-a fost,
Iar eu, captiv, aștept ca niciodată,
Să îmi oferi în brațe adăpost
Mi-e dor de noi, de clipa ce-o să vină,
De tot ce am avut, tot ce va fi,
De roșul tău de buze ce alină
Regretele în clipe prea târzii
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să nu-mi iei dorul
Am mai greșit, o știu, poți să mă cerți
Sunt doar un om urmându-și a lui soartă
Tu chiar dacă vei vrea ca să mă ierți
Oricum eternitatea nu mă iartă
Și sufletele bune mai greșesc
În tot acest vârtej ales de viață
Ce parcă ne aruncă nefiresc
Un zâmbet sau o lacrimă pe față
Am încercat mereu, atât de mult,
Alături să îți fiu într-o iubire
Dar ăsta sunt, atâta am putut,
Să nu mă lași să-ți plec în amintire
Să nu mă cerți, sau fă-o dacă vrei,
Orice ai face tu e-o mângâiere
Însă te rog ca dorul să nu-mi iei
Mereu el te va vrea și te va cere
poezie de Adi Conțu (30 iunie 2018)
Adăugat de Anna Gheorghiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De neuitat
De voi uita, adu-mi aminte,
Dar ce tot spun, nu pot să uit,
Degeaba caut prin cuvinte,
S-ascund că inima mi-o mint.
Mă tot prefac, dar vezi tu, dorul
Mi-aduce-n gânduri chipul tău
Și-ascund în zâmbet adevărul,
Când simt că mă mai pierd în hău.
Tu îmi lipsești și din păcate
Așa va fi aici, de-acum,
Deși cu mine, ești departe,
Nu mai pășim pe-același drum.
Ne leagă însă poezia,
În ritmul ei ne regăsim
Și ne șoptim că veșnicia,
Ne va lăsa să ne-ntâlnim.
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cerșetorul de emoții
Am tot plâns lacrimi poeme,
Le-am oftat în vers, tăcut,
Am iubit năuc o vreme,
M-a-nălțat... și m-a durut
Cerșetor trăind emoții,
Clipelor le-am returnat,
Așa le trăim cu toții,
În credință... în păcat
Le furăm din nemurire,
Dar le dăm și înapoi,
Facem schimb, printr-o iubire,
Cam de tot ce suntem noi
Și mai pierdem câteodată,
Mai uităm tot ce-am primit,
E doar viața, e ciudată,
Ești urât... ori ești iubit
[...] Citește tot
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ne topim
Ne-am schimbat, suntem regrete,
Amintiri am devenit,
Ochii tăi, priviri absente,
Eu... mă simt prea obosit.
Zâmbetele plâng în poze
Prăfuite undeva,
Așteptând metamorfoze,
Ce-n iubire le-ar schimba.
Nu mai simți aripi de fluturi,
Nici măcar un pic de dor,
Le-ai uitat, acum te scuturi,
Așteptările îți mor.
Ne topim fără scăpare,
Eu n-am vrut, poate nici tu,
Ardem ca o lumânare,
Devenind din da un nu.
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suflet pereche
Ai venit... șoaptă-n ureche
Ca un freamăt sufletesc,
Te-am simțit suflet pereche,
Am știut că te iubesc
M-ai rugat cu bunătate
Inima să mi-o deschid,
Să-i fac dragostei dreptate
Chiar dacă sunt un timid
Să cern vorbe-n vindecare
Peste suflete încet,
Să le fie alinare
Gândul dulce de poet
Fără tine... nu-s cuvinte,
Aș rămâne numai dor,
Răvășit, tăcut, cuminte
Și nu aș putea să zbor
[...] Citește tot
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Păcat
E păcat să nu fii
Undeva unde ești,
E păcat să nu știi
Că există povești
Să nu cânți când auzi
Ritm de viață vibrând,
E păcat să acuzi,
Să trăiești tremurând
Să ratezi dimineți
Fără zâmbet pe chip,
Să aștepți alte vieți
Ce se pierd în nisip
Să devii picături
De tristețe și dor,
Să accepți lovituri,
Să renunți prea ușor
[...] Citește tot
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Freamăt
Zbor de vise prind în noapte
Mă ascund în vraja lor
Tu mă chemi printre păcate
Iar eu vin... îmi era dor
Te ating, sărut pe umeri,
În oftatul tău mă pierd
Când bătăi din piept îmi numeri
Și mă lași să te dezmierd
Îmi aluneci lin pe piele
Iar eu tac pe trupu-ți cald
Mâinile-mi te vor doar ele
Și prin suflet mi te scald
Mă iubește pe un freamăt
Ce se naște când respiri
Pierde-mă în al tău geamăt
Și-n dulceața din priviri
[...] Citește tot
poezie de Adi Conțu (4 iulie 2018)
Adăugat de Anna Gheorghiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la dor, dar cu o relevanță mică.
Dor de noi
Dacă n-am fi pierdut speranța
Poate că ne-am iubi din nou
Am regusta din nou esența
Sărutului făcut cadou
Pe buzele ce doritoare
Ar soarbe dulcele sărut
În mângâierile în care
Atâta ne-am iubit și vrut
Ne-ar străluci în ochi privirea
Și gene, lacrimi, nu ar știi
Ți-aș fi în noapte fericirea
La care tu vei vrea să vii
Nu ne-ar mai trebui nimica
Din tot ce nu ar mai conta
Iubirea, ar învinge frica,
Și-acum în brațe tu mi-ai sta
[...] Citește tot
poezie de Adi Conțu (24 iunie 2018)
Adăugat de Anna Gheorghiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe tine te iubesc și florile
Și cum să nu alerg din colț de lume,
Când eu aud cum tu mă chemi pe nume,
Strigând singurătate și durere,
Cu glas de mamă ce copil își cere
Îmi fac din lacrimi pod peste oceane,
Din dorul de părinte fac liane
Și le agăț de cer cu disperare
S-ajung la tine mamă când te doare
Atât de mică pare depărtarea,
Când sufletele se unesc cu zarea,
Chemându-se-n albastrul ce ne leagă,
Copil și mama lui, o viață întreagă
Căci te iubesc și florile mămică,
Cand le privești petale își ridică,
Pe frunte te sărută drăgăstoase,
Cu buze de culori și de mătase
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doar tu
Îmi ești cea mai frumoasă dintre ele,
Tu nu mă crezi, păcat, mă tot frământ
Ești cea care străluce printre stele
Și-mi dă puterea de a fi cuvânt
Te pierd, de fapt te pierzi printre emoții,
Iar eu te mângâi... Doamne! Sper să pot!
Să-ți pot aduce-n dar ce doar poeții,
Mai reușesc să facă, dintr-un tot
Mi-e dor, mi-e foarte dor de-o-mbrățișare,
Pe ultima, îți spun: nu pot s-o uit!
Nu pot să fiu un suflet în uitare,
Când trupul tău în juru-mi încă simt
Tu să mă crezi femeie... nu e alta
Și chiar dacă ar fi, nu va fi tu,
Pe noi ne leagă sufletul și soarta,
Iar între noi nu poate fi un nu
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lună... îți e dor de mine
Unde-i lupul foarte tânăr,
Care îmi urla în vene?
Fire albe stau să-mi număr
Și pe creștet și pe gene
Luna strigă a urlare,
Îi e dor de glasul meu,
Unde sunteți voi mioare,
Care îmi șopteați mereu?
Stau de vorbă cu năravul,
Îl simt obosit un pic,
E același, însă dragul,
Își dorește mai nimic
Mă ridic, dureri de oase
Se alintă... să le simt,
Într-un zâmbet cresc grimase,
Dar încerc ca să le mint
[...] Citește tot
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stele căzătoare
Mă stinge tăcerea, mă arde cuvântul,
Mă-nalță văzduhul, mă-ngroapă pământul,
În brazde de cuget, în susur de ape,
Suspină și gândul, suspin e în toate
Și cad mii de fluturi din dor de lumină,
Răpuși de-ntuneric, de griji și de vină,
Bătaie de aripi în umbră apune,
Când nori de tristețe mă strigă pe nume
Doar ochii tăi tandri mai pot să-mi arate,
Că sigur iubirea există în toate,
Și poate de-aceea alerg înspre tine,
Când teamă îmi este că nu vei fi mâine
Îmi strigă tăcerea, îmi plânge cuvântul,
În suflet mi-e rece și bântuie vântul,
Atunci când nu ești, universul dispare,
Cad stele din cer și lipsa ta doare
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Renaștere
Ard clopotnițele vremii, ceru-i fum, în fum e cer
Vântul spulberă tot scrumul, stau și tac, mă uit și sper
Flăcările dor, mă-ntreabă, de ce ardem, pentru ce?
Iar eu îmi șoptesc în barbă, nu-i iubire... nu mai e
Poate pentru prima oară, îmi doresc să mă înșel,
Să fiu eu partea de vină, să mă vindec într-un fel,
Întrebări plutesc în juru-mi, n-am răspunsuri, nu prea sunt
Sau de-or fi, sunt prea ascunse, undeva, pe-acest pământ
Ard clopotnițele vremii, oamenii nu știu de ce,
Ne ard visele în cuget, ard în trup și-n suflete,
Eu oftez, zâmbesc... speranță, nu e totul chiar pierdut,
În orice sfârșit există, viața unui început
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sămânță de iubire
Atâta dezbinare nefirească,
Atâta zgomot pentru te miri ce,
Cuvinte care pot să otrăvească,
Mă-ntreb de omenia încă e.
Atâta zbucium care numai strică,
Priviri ce dor și gânduri fără sens,
Iubire ce se zbate și abdică,
Deși ea este forța-n univers.
Ne depărtăm de ceilalți fără voie,
Pentru idei ce nu ne aparțin,
A devenit și ura o nevoie,
Pe care însă eu nu o susțin.
Putem fi buni, dar ne alegem jalea,
Ne tăvălim fără de rost în ea,
Nu cred că doar aceasta ne e calea,
Sau dacă este, este una rea.
[...] Citește tot
poezie de Adi Conțu (13 august 2018)
Adăugat de Anna Gheorghiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Adi Conțu despre dor, adresa este: