Șopot interior
Liniște-n atâta zgomot,
Închid ochii... căutare,
Înăuntru nu e ropot,
Ploia pare că dispare
Undeva, genunea vieții
Se aude-n mine plină
De cristalurile gheții,
În albastrul de lumină
Eu vibrez către un mâine
Istovit de răutate,
Cu speranța că în sine
Voi fi pace și dreptate
Tac și gânduri, tac sărmane,
Ferecate în tăcere,
Unde stările umane
Nu mai știu a fi durere
[...] Citește tot
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alegere
Îmi stai ascunsă în cuvinte,
Sperând că poate nu te știu,
Cu gânduri care nu-s cuminte,
Ca să greșesc pe mai târziu.
Eu te accept, te iert și poate,
Am să te-ajut să te îndrepți,
Și-n nedreptate e dreptate,
Tu trebuie doar s-o accepți.
Încerci să mângâi sentimente,
Poate-am să cad în plasa ta,
Pierzându-mi mintea în momente,
Pe care le voi regreta.
Dar eu te știu, zâmbesc spre tine,
Cu ochii mei te văd cum ești,
Poți fi mai mult, poți fi mai bine,
Alege altfel să trăiești.
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Perfecțiune?
Vreau să fiu perfect în toate,
Dar apoi stau și gândesc,
Oare îmi voi da dreptate
Dacă, poate, mai greșesc?
Este ea, perfecțiunea,
Chiar ceva ce îmi doresc?
Îmi șoptește rațiunea
Să mai stau să mă gândesc.
Ar fi bine bun la toate?
Mă ajută cu ceva?
O ascult, îi dau dreptate,
M-am pierdut pe undeva...
Pot fi geniu, pot fi suflet,
Sau iubire... sau nimic,
Pot fi versuri, pot fi cântec,
Pot fi tot... sau doar un pic.
[...] Citește tot
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Urme
Și nu mi-a fost deajuns o viață-ntreagă,
Am ațipit ca prunc și nu vedeam,
Ce eu, umanul, trebuia să vadă
Dar nu cu ochii prin care priveam
M-am rătăcit copil în realitatea,
În care doar exiști fără să fii,
Sub întâmplări ce au pocit dreptatea
Și dreptul meu divin de a iubi
Mergând legat la ochi pe linii false,
N-am mai știut nici unde și nici când,
Am tot călcat pe lamele de coase,
Lăsând în spate urme sângerând
Și nu-mi va fi deajuns o viață-ntreagă,
Să redevin din nou, noul născut,
Ce a știut ce e și nu se-ntreabă,
De ce să mai iubească n-a putut
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suflet pereche
Ai venit... șoaptă-n ureche
Ca un freamăt sufletesc,
Te-am simțit suflet pereche,
Am știut că te iubesc
M-ai rugat cu bunătate
Inima să mi-o deschid,
Să-i fac dragostei dreptate
Chiar dacă sunt un timid
Să cern vorbe-n vindecare
Peste suflete încet,
Să le fie alinare
Gândul dulce de poet
Fără tine... nu-s cuvinte,
Aș rămâne numai dor,
Răvășit, tăcut, cuminte
Și nu aș putea să zbor
[...] Citește tot
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la dreptate, dar cu o relevanță mică.
Divină
Nu-i luați femeii dreptul la iubire,
N-o ferecați în legi fără de sens,
Nu-i puneți voal pe chip și pe privire,
Femeia-i drumul bun nu contrasens
I-ați interzis și visul la tandrețe
Și lacrimi calde i-ați făcut cadou,
Pe care să le poarte în tristețe
Dar ea rămâne sfântul bibelou
Ne poartă peste veacuri fără teamă,
Trudind din greu pentru acei ce-o mint,
Ce-o chinuie, deși le este mamă,
Femeie... fără vină eu te simt
Tu ne suporți la piept, eternitate,
Că n-aș putea ca altfel să îți spun,
Mă rog la cer ca el să-ți dea dreptate
Și mii de rugi în suflet îți adun
poezie de Adi Conțu (8 iulie 2018)
Adăugat de Anna Gheorghiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Realitate
M-am rupt de vechea realitate,
Ne-am despărțit indefinit,
Nu ne-am certat, i-am dat dreptate,
Dar recunosc că am mințit.
Voiam să scap, să fug oriunde,
Eram rutină amândoi,
Ea peste tot, iar eu niciunde,
Am tot crezut că suntem doi.
Am stat o vreme împreună,
Mă tot întreb acum de ce
Am așteptat ca ea să-mi spună,
Dacă nu-s eu sau ea nu e.
Am devenit lumi paralele,
Ascunse-n quantum, undeva,
Privesc spre ele, par zăbrele,
Dar sunt la geamul altcuiva.
[...] Citește tot
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mai mult decât un cuvânt
Chiar ai dreptate, nu frumoasă
Voi spune, în a te descrie,
Ești ca o veșnică mireasă,
Ce-mi dă să sorb din apă vie
Privirea ta mă oglindește
Și-n suflet intră nemurire,
Iar zâmbetul mă liniștește,
Când gândul pleacă în neștire
Ne-am mai văzut, în altă lume,
Atinși de dragostea divină,
Cu alte chipuri, alte nume,
Cerșind atingerea sublimă
Tu ești mai mult decât îți pare,
Nu ai uitat, încă o simți,
Ești o atingere de floare,
Ce-apasă buzele fierbinți
[...] Citește tot
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timp de schimbare
Le-am complicat un pic pe toate.
De fapt... le-am complicat cam mult,
Crezând că poate-avem dreptate.
Privesc în jurul meu... ascult.
Era, cam totul, mult mai simplu,
Tot ce doream, tot ce trăiam.
Acum devine foarte amplu
Și mă întreb de-i ce voiam.
Începem toți cu plâns sau zâmbet,
Puțini se nasc cei ce doar tac,
Dar când apar, e totul foșnet
Și chiar din prima zi îți plac.
Cumva trăim doar la extreme
Și echilibrul e precar,
Vrem demonstrații, teoreme,
Nu mai trăim viața ca dar.
[...] Citește tot
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Drept la bască
Deci noi nu existăm deloc
Și nici ce scriem nu există,
Nu avem loc în acest joc,
În lumea lor închisă, tristă
Suntem fantome fără sens,
Sau doar amprente digitale,
Ce scriem noi, nu este vers,
După părerile matale
N-am să dau nume, n-are rost,
Oricum o lume ne citește,
Părerea ta chiar sună "prost"
Când ne tratezi "dumnezeiește"
Poate nu vezi, poate nu simți,
Sau nu citești limba română,
Nu încetezi ca să te minți,
Pe tron, cu secerea în mână
[...] Citește tot
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Reflexie
Puteam să tac etern, era mai bine?
"Tăcerea e de aur"... însă e?
Mă las mințit de soartă și de mine
Și nu ajung ca să pricep de ce
Atâta oscilez între senzații,
Că nu mai știu exact cine mai sunt,
O poartă către rai, sau aberații,
În lumea materială, pe pământ
Mă amăgesc că binele e veșnic
Și că mă aflu undeva în el,
Dar suflu, precum vântul într-un sfeșnic,
Uitând de sensul vieții-n fel de fel
Dileme, frământări fără răspunsuri,
Sunt oare eu mai bun decât sunt ei?
Un ego prea răpus de neajunsuri,
Ce-și pune întrebări fără temei
[...] Citește tot
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Adi Conțu despre dreptate, adresa este: