Adi Conţu despre durere

Cioburi de iubire

Mă uit în oglindă adesea şi-mi spun,
Dă-mi drumul cetate, să pot să fiu bun,
Ai prea mulţi străjeri, grăniceri, avocaţi,
Ce stau şi păzesc îngeri vii, ferecaţi

Mă uit în oglindă, întreb ce mai văd,
Reflexii de teamă, durere, prăpăd
Îmi caut izvoare de lacrimi pe chip,
Să-mi curgă din jale atunci când mai ţip

Oglindă, oglindă, te sparg în bucăţi!
Din cioburi voi face iubire la toţi
Şi poate când ceilalţi vor sta şi privi,
Vor fi doar iubire... iubire vor fi

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şopot interior

Linişte-n atâta zgomot,
Închid ochii... căutare,
Înăuntru nu e ropot,
Ploia pare că dispare

Undeva, genunea vieţii
Se aude-n mine plină
De cristalurile gheţii,
În albastrul de lumină

Eu vibrez către un mâine
Istovit de răutate,
Cu speranţa că în sine
Voi fi pace şi dreptate

Tac şi gânduri, tac sărmane,
Ferecate în tăcere,
Unde stările umane
Nu mai ştiu a fi durere

[...] Citeşte tot

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Esenţa sufletului

Şi dacă-n palme îmi va curge rouă
Din ochii tăi frumoşi, cuprinzători,
Atunci voi ştii, din inimă îţi plouă,
Şi sper că norii fi-vor trecători

Pot încerca măcar atât a-ţi spune
Poate voi reuşi să îţi arăt
Atâta timp cât teama e în tine
Ca să te fac să înţelegi, nu pot,

Iubirea se oferă, nu se cere,
Abia atunci, o să pricepi c-o ai,
Abia atunci n-o să mai simţi durere
Când n-o aştepţi să vină, dar o dai,

Ea nu va fi nicicând doar o monedă
Ce fericire poate cumpăra
E fericit acela ce-o posedă
Şi doar o dă, fără nimic, a vrea

poezie de Adi Conţu (10 iunie 2018)
Adăugat de Anna Gheorghiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cireaşa de pe tort

Şi încă n-aţi văzut nimic din mine,
Doar o fărâmă... nu pot fi oprit,
Sunt stare de durere şi de bine,
Sunt versul ce alină, infinit

Am să iubesc pe seară, dimineaţă,
Am să oftez în rime ne-ncetat
Şi am să râd de toate, chiar de viaţă,
Cu lacrimi de iubire şi păcat

Nu pot fi ce nu vreau, e sacrilegiu,
Un sfânt tabu pe care nu-l încalc,
E totul prea frumos, ca un arpegiu,
Pe care îl dansez, pe vârfuri calc

Şi încă n-aţi văzut nimic din totul,
Care mă urcă undeva mai sus,
Sunt o cireaşă, undeva, pe tortul
Ce îndulceşte ziua la apus

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rătâcit in iubire

Te-am cunoscut pe-o lacrimă de frunză
În dimineaţa zilei următoare,
Pictură vie pe-a naturii pânză,
Te prelingeai pe-o inimă de floare

Parfumul tău acoperea tăcerea
În infinite spaţii aromate,
Tu mi-ai zâmbit, mi-ai colorat durerea
Şi m-ai ascuns în clipe fermecate

De-atunci mă rătăcesc fără oprire,
Iubirea ta mi-e labirintul vieţii,
Am să rămân în el în nemurire
Ca să-i dedic poeme frumuseţii

Aştept o seară, ştiu că va să vină,
Aş vrea ca lângă tine s-o apuc,
Alături să îţi fiu, să-mi fii lumină,
Când eu în noaptea vieţii-am să mă duc

poezie de Adi Conţu (10 iulie 2018), traducere de Adi Conţu
Adăugat de Anna Gheorghiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Târziu

Nu voi putea să redevin banal,
Prea m-am îndrăgostit catastrofal,
Îmi pierd secunde când nu te iubesc,
De fapt, dacă n-o fac, nici nu trăiesc

Respir prin sărutarea ce mi-o dai,
Mi-e trupul tău şi iadul dar şi rai,
Iar între ele răstignesc pe cruci,
Durere şi iubirea ce-mi aduci

Visez legat la ochi de dansul tău,
În ritmuri ce-mi fac bine cât şi rău,
E totul un vârtej emoţional,
Nu ştiu să mai iubesc convenţional

Vom arde amândoi într-un sfârşit,
Precum făclii mocnind în asfinţit,
Păcat că ne-am aprins aşa târziu,
La graniţa de moarte şi de viu

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcerea cuvintelor

Mi-am închipuit tristeţea... o romantică corvoadă,
Avea părul strâns, codiţe, vorbea singură pe stradă
Nu zâmbea, nu avea farduri, palidă, neîngrijită,
Parcă nu ştia de sine, părea foarte chinuită

Mi-am închipuit iubirea, strălucea, o stea în noapte
Era cer senin întrânsa, erau zâmbete şi şoapte,
Iar pe chip, bujorii vieţii o-nroşeau fără să ştie,
Părea fără nici o grijă, părea sinceră şi vie

Mi-am închipuit durerea, nici un zâmbet... o grimasă,
Era toată frământare, nu părea că îi mai pasă,
Se chircise înăuntru într-o disperare mută,
Dintr-o fostă frumuseţe... ajunsese doar o slută

Mi-am închipuit un suflet care le-a trăit pe toate,
Devenise ca o stâncă, unde vântul nu răzbate,
Iară lacrimile ploii îi păreau o mângâiere,
Era sufletul din mine... poezie şi tăcere

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Esenţa sufletului

Şi dacă-n palme îmi va curge rouă
Din ochii tăi frumoşi, cuprinzători,
Atunci voi ştii, din inimă îţi plouă
Şi sper că norii fi-vor trecători.

Pot încerca măcar atât a-ţi spune,
Poate voi reuşi să îţi arăt,
Atâta timp cât teama e în tine,
Ca să te fac să înţelegi, nu pot.

Iubirea se oferă, nu se cere,
Abia atunci o să pricepi c-o ai,
Abia atunci n-o să mai simţi durere,
Când n-o aştepţi să vină, dar o dai.

Ea nu va fi nicicând doar o monedă
Ce fericire poate cumpăra,
E fericit acela ce-o posedă
Şi doar o dă fără nimic a vrea.

poezie de Adi Conţu din Dansul emoţiei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe tine te iubesc şi florile

Şi cum să nu alerg din colţ de lume,
Când eu aud cum tu mă chemi pe nume,
Strigând singurătate şi durere,
Cu glas de mamă ce copil îşi cere

Îmi fac din lacrimi pod peste oceane,
Din dorul de părinte fac liane
Şi le agăţ de cer cu disperare
S-ajung la tine mamă când te doare

Atât de mică pare depărtarea,
Când sufletele se unesc cu zarea,
Chemându-se-n albastrul ce ne leagă,
Copil şi mama lui, o viaţă întreagă

Căci te iubesc şi florile mămică,
Cand le priveşti petale îşi ridică,
Pe frunte te sărută drăgăstoase,
Cu buze de culori şi de mătase

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul tău

N-ai înţeles nimic din oameni,
Te-au tot rănit, te-au tot durut,
Vedeai mereu că nu le semeni,
Tu îi iubeai... ei n-au putut

Atunci ai apelat la vise
Şi la acei ce nu vorbesc,
Iubirea ta se istovise
În tot realmul omenesc

Ai căutat în ochi candoarea
În alte suflete pribegi,
Înţelegeai perfect durerea,
Voiai să vindeci şi să dregi

Ce nu ştii tu, deloc, e faptul
Că nu tu ai greşit... ci ei,
Dar să îi ierţi, precum Înaltul,
Nu-i vina ta că n-au temei

[...] Citeşte tot

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lună... îţi e dor de mine

Unde-i lupul foarte tânăr,
Care îmi urla în vene?
Fire albe stau să-mi număr
Şi pe creştet şi pe gene

Luna strigă a urlare,
Îi e dor de glasul meu,
Unde sunteţi voi mioare,
Care îmi şopteaţi mereu?

Stau de vorbă cu năravul,
Îl simt obosit un pic,
E acelaşi, însă dragul,
Îşi doreşte mai nimic

Mă ridic, dureri de oase
Se alintă... să le simt,
Într-un zâmbet cresc grimase,
Dar încerc ca să le mint

[...] Citeşte tot

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Calea spre lumină

Un bărbat, un gând, o şoaptă,
Pare greu... dar nu mai e
E de-ajuns un gest, o faptă,
Să aducă dragoste

Să ne ierţi mereu femeie,
Chiar nu ştim ceea ce eşti,
Te iubim, dar n-avem cheie
Spre iubirile cereşti

Eşti un înger, o durere,
Noi ni te-am făcut aşa,
Eşti tăcerea ce nu cere
Mai nimic... doar dragostea

Eu am înţeles, doar unul?
Sper să fie cât mai mulţi!
Dacă nu, voi fi nebunul
Care vrea să îl asculţi

[...] Citeşte tot

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alegeri greşite

În fiecare dintre noi există
Câte-o poveste devenită tristă
Şi mă gândesc că poate fiecare
A întâlnit iubirea care-l doare

Uităm mereu cu toţii, din păcate,
Acele clipe foarte minunate
Ce-au fost trăite, toate, la-nceput
De parcă dintr-o dat' au dispărut

Le îngropăm în lacrimi şi regrete
Devin subit ca şi inexistente
Şi-n loc să mulţumim că le-am trăit
Îi condamnăm pe cei ce ne-au iubit

Tot încercăm să le găsim o vină
Nu acceptăm că toate se termină
Că totuşi am iubit şi-am fost iubiţi
Ne pierdem în durere chinuiţi

[...] Citeşte tot

poezie de Adi Conţu (11 iunie 2018)
Adăugat de Anna Gheorghiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alegeri greşite

În fiecare dintre noi există,
Câte-o poveste devenită tristă
Şi mă gândesc că poate fiecare,
A întâlnit iubirea care-l doare.

Uităm mereu cu toţii, din păcate,
Acele clipe foarte minunate,
Ce-au fost trăite toate, la-nceput,
De parcă dintr-o dat' au dispărut.

Le îngropăm în lacrimi şi regrete,
Devin subit ca şi inexistente
Şi-n loc să mulţumim că le-am trăit,
Îi condamnăm pe cei ce ne-au iubit.

Tot încercăm să le găsim o vină,
Nu acceptăm că toate se termină,
Că totuşi am iubit şi-am fost iubiţi,
Ne pierdem în durere chinuiţi.

[...] Citeşte tot

poezie de Adi Conţu din Dansul emoţiei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atinge-mi versul

Cumva resimt durerile umane
Ce mult aş vrea să simt doar bucurii
Dar din păcate-s suflete sărmane
Ce-acceptă azi doar a se chinui

Aş lua din ei tot greul disperării
Să îl prefac, dă Doamne-n altceva!
În fulg purtat de vânt în largul zării
Te rog să-mi pui, în vers, puterea ta

Să-ncerc să-i liniştesc, poate cuvântul,
Mi-l vei blagoslovi dinspre etern
Ajută-mi Doamne inima şi gândul
Să pot iubirea ta spre ei s-o cern

Şi nu îmi pasă Doamne ce vor crede
Atâta timp cât îi va vindeca
Nu toţi percep ceva ce nu se vede
Dar vor iubi şi asta va conta

[...] Citeşte tot

poezie de Adi Conţu (22 iunie 2018)
Adăugat de Anna Gheorghiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ciocolată amăruie cu fistic

Când Dumnezeu a împărţit durerea,
Mi-a dat pachet o porţie din ea,
Să înţeleg eu, astfel, că trăirea
Aduce şi bucăţi din ce n-ai vrea

L-am desfăcut în timp, o ciocolată,
Muşcând fărâmi, mărunte, doar un pic
Era amară, însă minunată,
Mă mulţumea... mai bine ca nimic

Cu timpul am gustat-o cam pe toată,
Mi-a mai rămas ceva, sper că nu mult,
Deja accept, nu spune: niciodată!
Când viaţa e de fapt doar un tumult

Amarul ei a devenit mai dulce,
Îl savurez tăcut, mai pun fistic,
Mai pun sărutul care îmi aduce
Un gust mai bun, mai dulce, artistic

[...] Citeşte tot

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atinge-mi versul

Cumva resimt durerile umane.
Ce mult aş vrea să simt doar bucurii,
Dar din păcate-s suflete sărmane
Ce-acceptă azi, doar a se chinui.

Aş lua din ei tot greul disperării,
Să îl prefac, dă Doamne-n altceva!
În fulg purtat de vânt în largul zării,
Te rog să-mi pui în vers puterea ta.

Să-ncerc să-i liniştesc, poate cuvântul,
Mi-l vei blagoslovi dinspre etern,
Ajută-mi Doamne inima şi gândul,
Să pot, spre ei, iubirea ta s-o cern.

Chiar nu îmi pasă Doamne ce vor crede
Atâta timp cât îi va vindeca,
Nu toţi percep ceva ce nu se vede,
Dar vor iubi şi asta va conta.

[...] Citeşte tot

poezie de Adi Conţu din Dansul emoţiei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scânteia vieţii

Sunt doar un mugur iar tu eşti copacul,
În care cresc hrănit de seva ta,
Îmi eşti, atunci când simt că sufăr, leacul
Ce-mi dă dorinţa de a exista

De unde poţi, de unde ai putere,
Să-mi saturi existenţa efemeră?
Când tu eşti, poate, numai o durere
Ce mie bucurie îmi transferă

Atâta mângâiere, bunătate,
Izvorul nesecat al omenirii,
Ce picătura vieţii ne-o împarte,
Precum şi darul dulce al grăirii

Eu fără tine n-aş fi scris vreodată,
Cuvintele-astea ar fi fost tăcere,
Aş bâlbâi vreo rimă înnodată
Ce s-ar topi în aer şi ar piere

[...] Citeşte tot

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dar pe tine te-ai uitat

Eu te ştiu... poate mai bine decât vrei să îmi arăţi,
Nu eşti tot ceea ce pare, nu eşti tot ceea ce poţi,
Şi nu caut explicaţii, definiţii n-am să-ţi dau,
Cum să definesc frumosul lângă care vreau să stau?

Eşti doar tu, aceea care, zămisleşte tot ce-i pur
Fără tine frumuseţea n-ar mai exista în jur,
Nu ne-am naşte niciodată, făcătoare de minuni
Care ne veghează paşii, ca să devenim mai buni

Aş putea să-ţi spun iubire, aş putea să-ţi spun destin,
Eşti în toate şi eşti totul, eşti şi dragoste şi chin,
Lacrimile tale udă tot ce creşte-n jurul tău,
Eşti lumina infinită care vindecă ce-i rău

Noi suntem doar prunci pe care tu îi creşti şi îi păzeşti
De păcatele umane, de durerile lumeşti,
Fără tine nu-i trecutul, viitorul nu ar fi,
Suntem toţi bucăţi din tine, suntem toţi fiice şi fii

[...] Citeşte tot

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!