Trăim o poezie
Ai tu, în simplitatea ta,
Ceva ce cucerește,
Iar eu nu pot a nu te vrea
Când inima dorește
Ai tu, în ochii tăi, un dor
Care pe-al meu îl cheamă,
Sărut să-ți dea, să-ți dea fior,
De dragoste și teamă
Ai tu acel nedefinit,
Care aprinde cerul,
Să pot visa la infinit
C-am să-i dezleg misterul
Ai tu ceva și amândoi
Iubim cu frenezie,
În lumea-n care numai noi
Trăim o poezie.
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Esența sufletului
Și dacă-n palme îmi va curge rouă
Din ochii tăi frumoși, cuprinzători,
Atunci voi știi, din inimă îți plouă,
Și sper că norii fi-vor trecători
Pot încerca măcar atât a-ți spune
Poate voi reuși să îți arăt
Atâta timp cât teama e în tine
Ca să te fac să înțelegi, nu pot,
Iubirea se oferă, nu se cere,
Abia atunci, o să pricepi c-o ai,
Abia atunci n-o să mai simți durere
Când n-o aștepți să vină, dar o dai,
Ea nu va fi nicicând doar o monedă
Ce fericire poate cumpăra
E fericit acela ce-o posedă
Și doar o dă, fără nimic, a vrea
poezie de Adi Conțu (10 iunie 2018)
Adăugat de Anna Gheorghiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Metamorfoză
Îmi e atât de milă, Fericire,
Mă uit la tine astăzi ce-ai ajuns,
Tu nu mai ești deloc ce-ai fost... iubire,
Ci doar arginți ce-n portofel s-au strâns.
Mă uit la chipul tău, e numai teamă,
Ca nu cumva să pierzi tot ce-ai trudit,
Ai vrea să pleci, dar frica te îndeamnă,
Să nu te-ntorci de unde ai venit.
Acolo nu aveai, erai săracă,
Dar tu mereu frumoasă te știai,
Acuma ai, dar de ce simți că parcă,
Pe vremuri erai vie și trăiai.
Mă uit la tine astăzi, Fericire,
Și-mi pare rău dar nu te recunosc,
Erai atât de simplă, doar iubire,
Acum ești doar ceva ce nu cunosc.
poezie de Adi Conțu din Dansul emoției
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gustul dulce de căpșună
Te țin în brațe și de mână,
Ai gustul dulce de căpșună
Și îmi miroși frumos, a viață,
Ești adiere de dulceață
Mi te așez încet pe buze,
Nu știi că vrei, îți cauți scuze,
O teamă... însă și dorință
Ești ca un fulg în neputință
Plutești ușor, înmiresmată,
Uitând că poți fi sărutată,
Însă eu știu, însă tu simți,
Nu avem cum să fim cuminți
Simt gust de dragoste albastră,
Căpșuni buchete, flori in glastră,
Fiori necunoscuți, uitați,
Suntem prea puri... sau prea curați
[...] Citește tot
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cioburi de iubire
Mă uit în oglindă adesea și-mi spun,
Dă-mi drumul cetate, să pot să fiu bun,
Ai prea mulți străjeri, grăniceri, avocați,
Ce stau și păzesc îngeri vii, ferecați
Mă uit în oglindă, întreb ce mai văd,
Reflexii de teamă, durere, prăpăd
Îmi caut izvoare de lacrimi pe chip,
Să-mi curgă din jale atunci când mai țip
Oglindă, oglindă, te sparg în bucăți!
Din cioburi voi face iubire la toți
Și poate când ceilalți vor sta și privi,
Vor fi doar iubire... iubire vor fi
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plumb pe aripi
Mi-au fugit din jur "urâții",
Nici nu știu ce i-a gonit,
Poate-a fost doar gluma vieții,
De-a-i trimite-n asfințit
Mă impiedicam de dânșii
Când dansam pe ritm de vals,
Mormăiau, erau ca urșii,
Pierdeam pași în al meu dans
Nici nu caut explicații,
La ce bun? Oricum s-au dus!
Și cu ei și aberații...
Au fugit și s-au ascuns
Nu cred c-am făcut nimica,
Am iubit, am existat,
Am uitat ce este frica
Și te uită! Au plecat...
[...] Citește tot
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Esența rătăcită
M-am retras departe-n zare,
E albastru-n jur, e cer,
Ce-a fost trist, e doar uitare,
A durut... dar efemer
Culeg zâmbete și stele,
Numai îngeri împrejur,
Mă ademenesc spre ele,
Luna... îmi e abajur
Iar eu zbor fără de teamă,
Cum o fac? Habar nu am,
Îngerii mă vor, mă cheamă,
De mult timp... dar nu-i vedeam
De prea multă "realitate"
Eram orb, numai un trup,
Obosit de tot, de toate,
Nu puteam ca să mă rup
[...] Citește tot
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu și tu
Tu ai micile-ți secrete, eu mă fac că nu le știu,
Ai privirile cochete ce mă cheamă ca să-ți viu
Eu am spic în păr de-o vreme și am zâmbetul șarmant
Și mai am iubire multă în sărutul dezarmant
Tu ai temerile tale, eu încerc să ți le-alung,
Mi te țin mereu în brațe, lângă tine când ajung,
Și accept o mângâiere, precum un copil o vreau,
Eu îți dau în schimb oftatul și la pieptul tău îți stau
Tu mai vezi câte-o frumoasă ce-mi aruncă vreo ochiadă
Însă știi, degeaba-ncearcă, numai tu îmi poți fii dragă,
Iar eu văd că după tine se țin scai mulți cavaleri
Nu-mi e frică, știu prea bine, tu iubirea mea o ceri
Vom rămâne împreună, facă lumea ce o face,
Trece vremea, bat-o vina, însă dragostea nu tace
Și-ai să-mi fii mereu aleanul, îți voi fii mereu ales,
Adormi-vom în iubire, căci iubire am cules
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copilul veșnic
Ai fost copilul cerurilor Sale,
Sub care adormeai neîntinat,
Înconjurat de freamăt de petale,
Ai fost copilul Său, dar ai uitat.
Erai un vis aprins fără de teamă,
Atât de pur și veșnic luminat,
Încă mai ești, dar nu mai bagi în seamă,
Chemarea ce te scoate din păcat.
Te caută în suflet nemurirea,
Te tot atinge, însă nu mai simți,
Întorci nepăsător din nou privirea,
Când îți arată drumul către sfinți.
Ai fost copilul veșnic dintr-o rază,
Ce încă luminează dac-o vrei,
Ea te iubește și te are-n pază,
Tu doar întinde mâna ca s-o iei.
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la frică, dar cu o relevanță mică.
Duel
Am prins strigătul de aripi și le-am frânt, din neputință,
Adunase-n el amarul clipelor de suferință
Și mă mistuia... netrebnic, între gânduri neplăcute,
Iar în suflet, cețuri dense, rosteau vrute și nevrute
Lunecam în găuri care nu aveau sfârșit vreodată,
Erau drumuri către iaduri, din acum spre niciodată,
Și din teamă, eram sigur că nu pot să mă întorc
Către ziua care vine, ca o clipă să-i mai storc
Câteodată, e cărarea un drum greu, lipsit de soare
Curg pe umeri deznădejde, frică, cât și disperare
Și apăsă într-atâta încât crezi că nu mai poți,
Un genunchi e în pământuri... nu mai știi de îl mai scoți
Sunt momente dificile, trec prin noi, prin fiecare
Ne lovesc fără de milă chiar acolo unde doare,
Dar vor trece... trec cu toate, le-am învins de-atâtea ori!
Cum să știi că ești în viață, dacă nu mai simți că mori?
[...] Citește tot
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dor de noi
Dacă n-am fi pierdut speranța
Poate că ne-am iubi din nou
Am regusta din nou esența
Sărutului făcut cadou
Pe buzele ce doritoare
Ar soarbe dulcele sărut
În mângâierile în care
Atâta ne-am iubit și vrut
Ne-ar străluci în ochi privirea
Și gene, lacrimi, nu ar știi
Ți-aș fi în noapte fericirea
La care tu vei vrea să vii
Nu ne-ar mai trebui nimica
Din tot ce nu ar mai conta
Iubirea, ar învinge frica,
Și-acum în brațe tu mi-ai sta
[...] Citește tot
poezie de Adi Conțu (24 iunie 2018)
Adăugat de Anna Gheorghiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Esența sufletului
Și dacă-n palme îmi va curge rouă
Din ochii tăi frumoși, cuprinzători,
Atunci voi știi, din inimă îți plouă
Și sper că norii fi-vor trecători.
Pot încerca măcar atât a-ți spune,
Poate voi reuși să îți arăt,
Atâta timp cât teama e în tine,
Ca să te fac să înțelegi, nu pot.
Iubirea se oferă, nu se cere,
Abia atunci o să pricepi c-o ai,
Abia atunci n-o să mai simți durere,
Când n-o aștepți să vină, dar o dai.
Ea nu va fi nicicând doar o monedă
Ce fericire poate cumpăra,
E fericit acela ce-o posedă
Și doar o dă fără nimic a vrea.
poezie de Adi Conțu din Dansul emoției
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sânii tăi, culcuș de lună
În adieri înmiresmate, mă rătăcești, însă zâmbesc
Pierdut, mi-e teamă câteodată, deși lunatic, te iubesc
Și sorb din tine cu dorința unui adolescent rebel
Care se pierde, fără voie, în tot ce vrea și simte el
Iar tu? Aidoma unei aripi, mă-nalți printr-un sărut, mai sus
Să fiu privirea care vede iubiri celeste la apus,
Cumva din sânii tăi răsare o dulce lună, ceru-i clar,
Pe ei aștern o mângâiere, ce îți ofer acum în dar
De ce tresari? Dulce petală... catifelezi tot ce atingi,
Cu pielea ta, tu vindeci totul, chiar și tristețea mi-o învingi
În ochii tăi eu văd ce lacrimi ai vindecat de ai iubit,
Pe buze mi-a rămas dulceață, când cu-ale mele le-ai unit
Tu nu te vezi minunăție, ai îndoieli, chiar de îți spun
Că fără tine lumea asta nu ar cunoaște tot ce-i bun
Parcă visez... dar e trezire, acum te văd, mă minunez
Privește veșnic către mine, căci fără tine iar oftez
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Divină
Nu-i luați femeii dreptul la iubire,
N-o ferecați în legi fără de sens,
Nu-i puneți voal pe chip și pe privire,
Femeia-i drumul bun nu contrasens
I-ați interzis și visul la tandrețe
Și lacrimi calde i-ați făcut cadou,
Pe care să le poarte în tristețe
Dar ea rămâne sfântul bibelou
Ne poartă peste veacuri fără teamă,
Trudind din greu pentru acei ce-o mint,
Ce-o chinuie, deși le este mamă,
Femeie... fără vină eu te simt
Tu ne suporți la piept, eternitate,
Că n-aș putea ca altfel să îți spun,
Mă rog la cer ca el să-ți dea dreptate
Și mii de rugi în suflet îți adun
poezie de Adi Conțu (8 iulie 2018)
Adăugat de Anna Gheorghiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tăcută
Ascunsă-n gândurile tale
Încerci să nu arăți ce simți
În jurul tău mii de petale
Te roagă să iubești, s-alinți,
Însă preferi singurătate
De ce preferi să stai în ea?
De ce o frică te desparte
De tot ce ești? De tot ce-ai vrea?
Te rog, de poți, iartă-mi privirea
Dar cum să nu observ ce faci?
Îți văd cumva nefericirea
Pe care o ascunzi și taci
Să nu te-nchizi, nu da uitării,
Ce sufletul adânc îți simte
Privește iar albastrul zării
Unde iubirea nu te minte
[...] Citește tot
poezie de Adi Conțu (8 iunie 2018)
Adăugat de Anna Gheorghiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acești nebuni frumoși
Îmi plac nespus nebunii care
Urmează regulile lor,
Aleargă dezbrăcați sub soare,
De când se nasc și până mor
Mă uit la ei, poartă o haină
Care îi face transparenți,
Sunt doar hoinari fără de teamă
Și par mereu indiferenți
Nu îi apasă nici o grijă,
Sau dacă au, tu nu o vezi,
Nu îi atinge nici o schijă,
Au capul sus, îmi par mai verzi
Îi caut fără încetare,
Aș vrea să fiu mereu cu ei,
Să râd la tot ceea ce doare
Și să miros a flori de tei
[...] Citește tot
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tăcută
Ascunsă-n gândurile tale,
Încerci să nu arăți ce simți,
În jurul tău, mii de petale,
Te roagă să iubești, s-alinți.
Însă preferi singurătate,
De ce preferi să stai în ea?
De ce o frică te desparte
De tot ce ești? De tot ce-ai vrea?
Te rog, de poți, iartă-mi privirea
Dar cum să nu observ ce faci?
Îți văd cumva nefericirea,
Pe care o ascunzi și taci.
Să nu te-nchizi, nu da uitării,
Ce sufletul adânc îți simte,
Privește iar albastrul zării,
Unde iubirea nu te minte.
[...] Citește tot
poezie de Adi Conțu din Dansul emoției
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu e dulce fără sare
Într-o lume mult prea rece,
Se topesc cuburi de gheață,
Nepăsarea parcă trece
Când iubirea le dezgheață
Și încet apar izvoare,
Curg albastre, cristaline,
Apa limpede nu doare,
Ci ne face foarte bine
Devenim perechi iubire,
Ce scurtăm chiar infinitul,
Ne găsim parcă menire
În iubita și iubitul
Nu-i ușor, nici imposibil,
Căutări, decepții, teamă,
Însă totu-i reversibil
Dacă dragostea ne cheamă
[...] Citește tot
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fulg de aripi
M-am rătăcit în dans de fluturi,
În zborul lor indefinit,
În frunzele ce mi le scuturi,
Când sufletul ți-e istovit.
Am tresărit emoții fine,
Netălmăcitele trăiri,
Ce le resimt când sunt cu tine
Și le păstrez în amintiri.
M-am transformat în dans petale,
Culori amurg și asfințit,
Sunt fulg din aripile tale,
Plutind spre trupul tău iubit.
Stau așezat culcuș pe-o geană,
Să te privesc cum îmi surâzi,
Îmi ești iubire, îmi ești teamă,
Ești lacrimi pe obrajii uzi.
[...] Citește tot
poezie de Adi Conțu (12 august 2018)
Adăugat de Anna Gheorghiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stele căzătoare
Mă stinge tăcerea, mă arde cuvântul,
Mă-nalță văzduhul, mă-ngroapă pământul,
În brazde de cuget, în susur de ape,
Suspină și gândul, suspin e în toate
Și cad mii de fluturi din dor de lumină,
Răpuși de-ntuneric, de griji și de vină,
Bătaie de aripi în umbră apune,
Când nori de tristețe mă strigă pe nume
Doar ochii tăi tandri mai pot să-mi arate,
Că sigur iubirea există în toate,
Și poate de-aceea alerg înspre tine,
Când teamă îmi este că nu vei fi mâine
Îmi strigă tăcerea, îmi plânge cuvântul,
În suflet mi-e rece și bântuie vântul,
Atunci când nu ești, universul dispare,
Cad stele din cer și lipsa ta doare
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Adi Conțu despre frică, adresa este: