Voi ierta
M-ai îngenuncheat tristețe,
Cioburi zgârie genunchii,
Nu te cert... din politețe,
Deși mi-aș urla rărunchii
Mi s-au spart trăiri albastre,
Zdruncinate fără milă
De gândiri care-s năpaste,
Ce-mi provoacă, sincer, silă
Însă iert, iubesc iertarea,
O consider vindecare,
Este pentru suflet zarea,
E culoarea ce nu doare
Crezi că ai învins tristețe?
Nu poți... ești doar temporară,
Mă ridic, îți dau binețe
Și-am să râd cu poftă iară!
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să nu-mi iei dorul
Am mai greșit, o știu, poți să mă cerți
Sunt doar un om urmându-și a lui soartă
Tu chiar dacă vei vrea ca să mă ierți
Oricum eternitatea nu mă iartă
Și sufletele bune mai greșesc
În tot acest vârtej ales de viață
Ce parcă ne aruncă nefiresc
Un zâmbet sau o lacrimă pe față
Am încercat mereu, atât de mult,
Alături să îți fiu într-o iubire
Dar ăsta sunt, atâta am putut,
Să nu mă lași să-ți plec în amintire
Să nu mă cerți, sau fă-o dacă vrei,
Orice ai face tu e-o mângâiere
Însă te rog ca dorul să nu-mi iei
Mereu el te va vrea și te va cere
poezie de Adi Conțu (30 iunie 2018)
Adăugat de Anna Gheorghiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alegere
Îmi stai ascunsă în cuvinte,
Sperând că poate nu te știu,
Cu gânduri care nu-s cuminte,
Ca să greșesc pe mai târziu.
Eu te accept, te iert și poate,
Am să te-ajut să te îndrepți,
Și-n nedreptate e dreptate,
Tu trebuie doar s-o accepți.
Încerci să mângâi sentimente,
Poate-am să cad în plasa ta,
Pierzându-mi mintea în momente,
Pe care le voi regreta.
Dar eu te știu, zâmbesc spre tine,
Cu ochii mei te văd cum ești,
Poți fi mai mult, poți fi mai bine,
Alege altfel să trăiești.
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Calea cea mai dreaptă
Eu l-am chemat pe Dumnezeu, nu sfinții,
E-adevărat că ei au rolul lor,
Dar dau crezare inimii, nu minții,
Ce-mi spune care-i drumul mai ușor
Am învățat din viață-n totdeauna,
S-o iau pe scurtătură, e mai drept,
Să fac ce simt și nu ce spune lumea,
Așa îmi pare mie înțelept
Poate greșesc sau poate că mai supăr,
Dar știu că EL, de-acolo, va ierta
Atâta timp cât de iubire sufăr,
Ce-i calea Lui va fi și calea mea
Așa că eu te rog, ascultă Doamne,
Și iartă-mă că trec pe lângă sfinți,
Dar ocolișul parcă mă adoarme,
Eu știu că asta vrei și Tu consimți
poezie de Adi Conțu (21 iulie 2018)
Adăugat de Anna Gheorghiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copii care uităm
Atât de sus mă urci, visând,
Că totul pare foarte mic,
Privesc în jos, înțelegând,
Cum fără Tine... nu-i nimic!
Și mă întreb de ce contăm,
Când ai putea și fără noi?
De ce accepți să existăm,
Acum și-n ziua de apoi?
De ce ne ierți și ne ajuți,
Chiar și atunci când nu putem?
Știu bine Doamne, suntem mulți,
Ce te-am pierdut... sau nu te vrem
Dar totuși încă ne mai ții
În brațe, când nu merităm,
Ne dai suflarea, să fim vii,
Cu toate că-n păcate stăm
[...] Citește tot
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Destin de romantic
Sunt un îndrăgostit fără scăpare,
Romanticul nebun după frumos,
Ce-și caută în dragoste iertare,
Visând, iubind, în versu-i amoros.
Mi-e lumea toată calea fericirii
Și inima femeii un destin,
Am să îi pun în ea vraja iubirii,
S-o vindece când simte un suspin.
Sunt doar un trubadur fără scăpare,
Ce sărutări cuvinte fac cadou,
Când simți că poate sufletul mai doare
Eu am să-l vindec să îl fac ca nou.
Îmi iau cu mine trandafiri și versul,
Le voi sădi zâmbind în calea ta,
Ca roșul lor să îți alunge stresul,
Să-ncepi din nou a mi te bucura.
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și bărbații știu să plângă
Când plâng cu lacrimi de femeie,
Devin cumva și mai bărbat,
Aprind în suflet o scânteie
Cu care iert orice păcat
Deschid spre ceruri porți, speranță,
În val de lacrimi mă scufund
Și mă botez cu toleranță,
Devin mai blând și mai profund
Ademenesc gânduri iertare,
În mângâiere mă transform,
Accept că viața mă mai doare,
N-am ce să fac... sunt doar un om
Și plâng... șiroaie curg în versuri,
În matca lor mă scald tăcut,
Găsind printre cuvinte sensuri,
Ce-n zâmbete nu am putut...
[...] Citește tot
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aici sunt păcate
Și-mi iartă greșeala de-a ști să iubesc,
Cu mintea, cu trupul, cu suflet ceresc,
Mă iartă că-mi caut etern în femei,
De-acum până-n clipa când vii să mă iei
Greșeli sunt destule și știu că le fac,
Sunt înger în versuri, în viață sunt drac,
Mă iartă degeaba, degeaba mă ierți,
Nu pot să nu fiu și aștept să mă cerți
Aleg semnul crucii chiar dacă greșesc,
Regrete m-apasă, dar vreau să trăiesc,
Degeaba promit că încerc să mă schimb,
Nu știu cum să port o coroană de nimb
Sunt doar păcătos pe un drum luminat,
Cu trupul murdar, dar cu suflet curat,
Mă iartă din nou că iubire aleg,
Din trup de femeie ajung s-o culeg
[...] Citește tot
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la iertare, dar cu o relevanță mică.
Așa cum ne-ai lăsat Tu pe pământ
Eu te rog din suflet, Doamne, lasă rochia pe femeie
Să o vadă tot bărbatul că-i frumoasă și scânteie.
La bărbat dă-i pantalonul, nu-l lăsa să se prostească,
Fă din el să fie omul care vrea să cucerească.
Dar nu locuri, nu avere, ci doar inimi de frumoase.
Să le îndrăgească, Doamne, să le construiască case.
Să iubească împreună, să își fie mângâiere,
Fii-le Tu de sus păvază și în suflet adiere.
Țin-le Doamne calea dreaptă și îi iartă de greșesc,
Pune-le albastrul zării în altarul sufletesc,
Să rămână împreună ceea ce le-ai dat să fie,
El bărbat și ea femeie, amândoi în armonie.
Mă tot uit la ei acuma, nu mai știu cine e cine,
Dau din cap, dar îi iert Doamne, mă gândesc să fie bine,
Știu că Tu ai să mi-i mângâi chiar și-n ceasul cel din urmă,
Iartă-i Doamne, Tu ești Tatăl, noi doar suntem a Ta turmă.
[...] Citește tot
poezie de Adi Conțu (12 iulie 2018)
Adăugat de Anna Gheorghiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timpul tău
N-ai înțeles nimic din oameni,
Te-au tot rănit, te-au tot durut,
Vedeai mereu că nu le semeni,
Tu îi iubeai... ei n-au putut
Atunci ai apelat la vise
Și la acei ce nu vorbesc,
Iubirea ta se istovise
În tot realmul omenesc
Ai căutat în ochi candoarea
În alte suflete pribegi,
Înțelegeai perfect durerea,
Voiai să vindeci și să dregi
Ce nu știi tu, deloc, e faptul
Că nu tu ai greșit... ci ei,
Dar să îi ierți, precum Înaltul,
Nu-i vina ta că n-au temei
[...] Citește tot
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Calea spre lumină
Un bărbat, un gând, o șoaptă,
Pare greu... dar nu mai e
E de-ajuns un gest, o faptă,
Să aducă dragoste
Să ne ierți mereu femeie,
Chiar nu știm ceea ce ești,
Te iubim, dar n-avem cheie
Spre iubirile cerești
Ești un înger, o durere,
Noi ni te-am făcut așa,
Ești tăcerea ce nu cere
Mai nimic... doar dragostea
Eu am înțeles, doar unul?
Sper să fie cât mai mulți!
Dacă nu, voi fi nebunul
Care vrea să îl asculți
[...] Citește tot
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Singurul motiv
Milion de motive-aș avea să te las
Însă doar pentru unul nu fac acest pas,
Te păstrez lângă mine atât cât trăiesc,
Ești iubire pe viață, ești tot ce-mi doresc
Îmi greșești repetat însă știu să te iert,
Te aștept să te mângâi, refuz să te cert,
Tu ești ceea ce ești, chiar nu vreau să te schimbi,
Ești marea-mi dorință ce-n emoții te plimbi
Poți să-mi zbori unde vrei, libertate poți fi,
Când te-ntorci sunt aici, pentru tine, o știi
Nu vreau aripi să-ți tai, ce frumoase-au crescut,
Fii un înger suav, să fii tot ce ai vrut
Însă-ți cer doar atât, nu-nceta să iubești,
Să exiști minunat și duios să trăiești,
Iar de vrei, dacă simți, poți să-mi spui: te iubesc
Eu atâta aștept, pentru asta trăiesc
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sărut pe lacrimile tale
Când ne certăm nu pot ca să mă supăr,
E sarea și piperul ce-mi doresc,
În mod normal ar trebui să sufăr,
Dar parcă și mai tare te iubesc.
Nu întreba de ce, nici nu contează,
Abia aștept să ne-mpăcăm din nou,
Să fim perechea care tot visează,
La dragostea ce am primit cadou.
Să nu mai ștergi vreo lacrimă vreodată,
Să mi le dai, de vrei, să le sărut
Ca să nu uit cum mă iubești tu, toată,
Am să te rog să ierți, chiar nu am vrut.
Mă pierd cu firea când nu ești aproape,
Mă prăbușesc la gândul că te pierd,
În sentimente care vor să scape,
De teama că nu pot să te dezmierd.
[...] Citește tot
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Asta este voia Ta
Mi-ai dat glas să strig în noapte
Ca un ropot de migdale
Și mi-ai pus miere în șoapte,
Să-ndulcesc vorbele tale
Te ascult fără prihană,
Rob al dragostei eterne,
Însă Doamne, îmi e teamă
Că zăpadă-n mine cerne
Cum să pot să-ndur amarul
Ce-l primesc în tot ce simt?
Este foarte dulce harul,
Însă nu pot să te mint
Toate lacrimile care
Curg de pe obrajii lor,
Mă ard Doamne, de ce oare
Le resimt?... și de ce dor?
[...] Citește tot
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Uită-mă
Uită-mă, precum o pană, uită aripa ce-o zboară
Uită-mă, precum arcușul, uită coarda de vioară
Ce vibrând așteaptă iarăși mângâierea lui cuminte
Uită-mă te rog, ca astfel, să-ți aduc din nou aminte
Cum te mângâi cu privirea chiar de mâna te atinge
Cum sărutul meu, iubito, te alintă și te frige
Atingându-ți pielea fină de pe gâtul tău suav
Așternând fiorii clipei peste trupul tău firav
Dacă vrei, mă uită-n noapte, ca aminte să-ți aduc
Alipindu-mă de tine, încercând să te seduc,
Trupul meu să te respire, împreună să plutim,
Uită-mă, dar fii-mi alături, să-ncercăm să ne-amintim
Amnezii să te cuprindă, însă toate temporare,
Să mă uiți de te mai supăr, dăruiește-mi iar iertare,
Uită-mă, dar mă iubește, inima să-ți fie a mea
Să-ți aducă ea aminte că de fapt nu poți uita
poezie de Adi Conțu (27 iunie 2018)
Adăugat de Anna Gheorghiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Versuri scrijelite în stâncă
Amețit între hotare, între cer și lutul vieții,
Sunt un zar jucat de soartă aruncat de toți pereții
Și las urme, invizibil, când ating scrâșnind cu dinții
Sentimentele, ce iarăși, mă pun în conflict cu sfinții.
Le zâmbesc, dar cu rușine... am noroc că nu mă ceartă,
Mă tot mir de-a lor răbdare, mă întreb de ce mă iartă,
De n-ar face-o, m-aș retrage înapoi în văgăună,
Fără apă, fără soare, cu o inimă nebună.
Și i-aș scrijeli pereții cu un vârf de piatră rară,
Ca să simtă, ca și mine, cum a fost ultima oară
Când acopeream cu gânduri urmele de supărare,
Impregnate toate-n suflet de moravuri prea ușoare.
Sap adânc, fără odihnă, spre lumina infinită,
Ca să schimb o nepăsare ce apare nedorită,
Din ceva ce-apasă chipuri adormite în suspine,
Într-un nou surâs ce poartă armoniile divine.
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Priviri furișe
Ești dulcele care mă înfioară
Și gust de sare ce îți simt pe piele,
Ești universul unde gându-mi zboară,
Ca să-ți culeg în dar, buchet de stele.
Am să te rog să le așezi în glastră,
Să-ți lumineze drumul către mine,
Ca să putem, în nebunia noastră,
Să credem că tot cerul ne-aparține.
Nu se pot stinge, poate, niciodată
Atâta timp cât suntem împreună,
Fecior timid și-o preafrumoasă fată,
Ce se privesc în ochi, mână în mână.
Zâmbești din nou, sfioasă, preacurată
Și eu mai fur de pot, o sărutare,
Te fâstâcești, o clipă, dintr-o dată
Iar eu infricoșat îmi cer iertare.
[...] Citește tot
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Adi Conțu despre iertare, adresa este:
