Trăim o poezie
Ai tu, în simplitatea ta,
Ceva ce cucerește,
Iar eu nu pot a nu te vrea
Când inima dorește
Ai tu, în ochii tăi, un dor
Care pe-al meu îl cheamă,
Sărut să-ți dea, să-ți dea fior,
De dragoste și teamă
Ai tu acel nedefinit,
Care aprinde cerul,
Să pot visa la infinit
C-am să-i dezleg misterul
Ai tu ceva și amândoi
Iubim cu frenezie,
În lumea-n care numai noi
Trăim o poezie.
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Colț de stea
De unde ai venit la mine?
Din care colț ceresc ascuns?
Tu mi-ai adus stele cu tine,
Să-mi strălucească când sunt plâns.
Pe drum cules-ai curcubee,
Ca să le văd eu peste tot,
Să-mi curgă rimă din condeie,
Atunci când nu mai simt că pot.
Din care altă galaxie
Te-ai înălțat ca să îmi zbori?
Să-mi pui în suflet poezie
Și infinituri de culori?
Doar te privesc și simt o pace
Din care nu mai vreau să plec,
Acolo dragostea nu-mi tace
Și-n ea vreau timpul să-mi petrec.
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sufletul ne știe
E-atâta cer senin în părul tău,
Cu soarele amestecat în bucle,
Zâmbind culoare albastră printre pâcle,
Să le alunge cu aleanul său
E-atâta infinit între extreme,
Că nu ne auzim când ne certăm,
Așa că iar noi doi îmbrățișăm,
Să fim din nou iubire peste vreme
E-atâta puritate rătăcită
Pe drumuri efemere undeva,
La graniță de vise și de stea,
Ce doar așteaptă să îi fii iubită
Iar undeva la mijloc suntem noi,
Cu degete întinse către mâine,
Un suflet, e același și în tine,
Ce bine că ne vrea pe amândoi
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cireașa de pe tort
Și încă n-ați văzut nimic din mine,
Doar o fărâmă... nu pot fi oprit,
Sunt stare de durere și de bine,
Sunt versul ce alină, infinit
Am să iubesc pe seară, dimineață,
Am să oftez în rime ne-ncetat
Și am să râd de toate, chiar de viață,
Cu lacrimi de iubire și păcat
Nu pot fi ce nu vreau, e sacrilegiu,
Un sfânt tabu pe care nu-l încalc,
E totul prea frumos, ca un arpegiu,
Pe care îl dansez, pe vârfuri calc
Și încă n-ați văzut nimic din totul,
Care mă urcă undeva mai sus,
Sunt o cireașă, undeva, pe tortul
Ce îndulcește ziua la apus
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lasă-mă
Trupul tău, tărâm de vise,
Lasă-mă să îl cunosc,
Să-i dedic cuvinte scrise
Ce vor mirosi a mosc
Să îți învelesc sărutul
Și obrajii cu amor,
Cerul fie așternutul
Și ca pernă un izvor
Ne vom rătăci prin stele
Îmbătați printre atingeri,
Tu să fii visele mele
Iar eu mângâieri de îngeri
Amândoi, emoții calde,
Ochii te vor căuta
În dorință să te scalde,
Te-oi iubi, te-oi alinta,
[...] Citește tot
poezie de Adi Conțu (7 iulie 2018)
Adăugat de Anna Gheorghiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Om sau Stea
Strălucirea-i temporară,
E ca ploaia într-o vară,
Tumultoasă, răpăială
A naturii zbenguială.
Poți fi Om sau poți fi Stea,
Poți alege ce vei vrea,
Infinit vei fi oricum,
Ce alegi e doar alt drum.
Suntem veșnici, totul este,
Pare vis, pare poveste,
Însă lumea fără vise
Ar fi hău, ar fi abise.
Totul pleacă dintr-un punct,
Dintr-un gând, dintr-un cuvânt,
Se transformă-n energie,
Noi alegem ce-o să fie.
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la infinit, dar cu o relevanță mică.
Instinct primar
Plutești și-n jurul tău e puritate
Pe sânii tăi răsare asfințitul
Iar eu adulmec senzualitate
Ce-n corpul tău atinge infinitul
Aș vrea să nu te pot privi o clipă
Să nu orbesc de-atâta frumusețe
Dar cum s-o fac când gândul se-nfiripă
Și-ndeamnă să te mângâi cu blândețe
Și orb de-aș fi, cum să nu văd iubirea,
E-n trupul tău, mă-ndeamnă să tresar,
Iar de-aș fi mut, tu mi-ai reda vorbirea,
Să pot să îți recit poeme-n dar
Să nu dispari, să-mi fii eternitate,
N-aș suporta să știu c-am să te pierd
Tu doamnă, învelită-n claritate,
Nu pot să nu îți cer să te dezmierd
poezie de Adi Conțu (3 iunie 2018)
Adăugat de Anna Gheorghiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu e dulce fără sare
Într-o lume mult prea rece,
Se topesc cuburi de gheață,
Nepăsarea parcă trece
Când iubirea le dezgheață
Și încet apar izvoare,
Curg albastre, cristaline,
Apa limpede nu doare,
Ci ne face foarte bine
Devenim perechi iubire,
Ce scurtăm chiar infinitul,
Ne găsim parcă menire
În iubita și iubitul
Nu-i ușor, nici imposibil,
Căutări, decepții, teamă,
Însă totu-i reversibil
Dacă dragostea ne cheamă
[...] Citește tot
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nesupus tristeții
Nu am să mă supun decât iubirii,
De voia ei am să mă las purtat,
Pe căi nebănuite omenirii,
Din răsărit și până-n înserat.
Îmi fie calea ei, ultima cale,
Pe drumul ce-i deschis spre infinit,
Să pot uita de clipele în care,
Nu am iubit și nu am fost iubit.
Regrete n-am să am după tristețe,
Deși încearcă veșnic să mă ia,
O văd cum rătăcește peste fețe,
Acolo unde este voia sa.
Am alungat-o fără nici o milă,
Spunându-i c-o iubesc, însă n-o vreau,
C-o înțeleg și știu că e abilă,
Dar eu în preajma ei nu am să stau.
[...] Citește tot
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Emoții
Plutim intricat, emoții emani, e zbor fără aripi iubire
Iar tu mă conduci, ce bine o faci, și totul în jur e uimire
Iubim infinit, dansăm senzual, ce freamăt iubirea ne lasă
Simt pace, senin, oftez și suspin, cu tine îmi este acasă
Zburăm undeva, visând inocent, e lumea albastră și bună
Mă prinde de trup în alb-violet, sărut să îți dărui pe mână,
Vom fi doar noi doi în visul sublim, atinge iubirea din mine,
Nici frig nu mai simt, e totul alint, în suflet e cald și e bine
Povești fără noi nicicând nu vor fi, e basmul iubirii eterne,
Nu vreau să mai pleci, rămânem în doi, vecie pe noi se așterne
Plutim inocenți, chiar de nu vom fi, tu știi ce urmează femeie
În gând am să-ți pun dorințele vii și-n simț îți aprind curcubeie
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zâmbetul Luminii
A revenit din nou Lumina,
Poate acum, poate demult,
Ne luminează iarăși vina,
O ia cu ea... o simt, ascult
Pe chip de oameni iese soare,
Cresc zâmbetele înapoi,
Este mai pace, nu mai doare,
Simțim ceva mai cald în noi
Vorbește sufletul în șoaptă,
Să ne oprim, să ascultăm,
De sus din cer ceva ne poartă
Spre infinit, unde visăm
Întinde mâna și atinge,
Îl simți? Chiar dacă nu Îl vezi...
Curg lacrimi iar, pentru noi plânge,
Plânge albastrul, sunt dovezi
[...] Citește tot
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un vârtej prea metaforic
Ne-am pierdut identitatea într-un val al nepăsării,
Unde zâmbetele triste cuceresc obrajii lumii,
Undeva, la o treime, piramidele uitării
Încă ne arată timpul când ne inventau străbunii
Evidența stă ascunsă sub un lacăt al tăcerii,
Fără copii după cheia ce deschide universul,
Au rămas prin constelații sub privirea omenirii,
Dar cum să ajungi la ele doar cu gândul sau cu mersul
Încă sunt oșteni ai vorbei, însă prea puțini se pare,
Ce îndreaptă câte-un deget către sursa de lumină,
Înspre ceruri ei arată că există o cărare
Către infinitul sacru și culoarea lui divină
Dar în cruda realitate, drumul existenței noastre,
Șovăie sub îndoiala unor lecții prefăcute,
Care ne îndepărtează de esențele albastre
Și preschimbă adevărul în expresii surdo-mute
[...] Citește tot
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Adi Conțu despre infinit, adresa este: