
Iubim uitând
S-a dus zăpada dintre noi,
Ce cald îmi ești, sărut pe tâmple,
Cresc ghiocei iubind în doi
Și primăveri vor să se-ntâmple
Simt mângâieri ce cad timid,
Și pe obraji ni se așează,
Alint pe fiecare rid
Ce chipul ne îmbrățișează
Ne luăm iubirea înapoi
Și dintr-un zâmbet curg izvoare,
Ce seci erau, când amândoi,
Nu mai aveam lacrimi amare
Adie briza de frumos,
Pe gene flutură dorințe,
Iar fluturii zboară duios,
Când mai uităm de suferințe
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Ultimul la revedere
Azi s-a închis o poartă veche,
A scârțâit încet, plăcut,
Spre casa inimii pereche,
N-am cerut eu, soarta a vrut.
Ne-am despărțit ultima oară,
Curgea o lacrimă-n tăcere,
Nu aveam inima ușoară,
Dar știu că dragostea nu piere.
Azi am pus capăt suferinței,
Un pic forțat am acceptat,
Dar mă supun umil credinței,
Că sufletu-i nu m-a uitat
Și mă așteaptă-n alte sfere,
Altundeva, în alte lumi,
Unde iubiri nu-s efemere
Și stelele din cer aduni.
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Printre rânduri
Stau ascunse-ntre cuvinte
Vorbe calde, vorbe sfinte,
Ce îți cad din cer pe-o coală
Par că-s scrise cu cerneală
Dar găsești lacrimi prin ele
Suferințe, zile grele,
O mătase îngerească
Care vrea să te-nvelească
Tu încearcă, le privește,
Fii ce poți să fii, iubește,
Simți căldura lor în suflet
Cum te-ndeamnă la un zâmbet?
Cel ce e, e lângă tine,
Vrea să-ți fie pururi bine
Inima citind o știe
Ritmul ei e poezie
[...] Citește tot
poezie de Adi Conțu (13 iulie 2018)
Adăugat de Anna Gheorghiu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Noi doi
Tu ai putea să fii și fără mine,
Însă nu poți să fii și fără noi,
Fără iubirea ce ne curge-n vine
Și ne menține-n viață pe-amândoi.
Eu aș putea să fiu un singuratic,
Dar singur, doar cu tine vreau să fiu,
Să ne iubim cu patos și sălbatic,
Apoi să te iubesc așa cum știu.
Eu îmi doresc să-ți fiu orice dorință,
Nu trebuie decât ca tu să vrei,
Mă lasă să-ți alin din suferință,
Iubire să-ți ofer și tu s-o iei.
Tu m-ai făcut să fiu ce nu-s cu tine,
Un visător ce scrie fericit,
Iubirea ta m-a vindecat pe mine
Și tu-n a mea din nou te-ai regăsit.
poezie de Adi Conțu din Dansul emoției
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Lacrimi peste suferințe
Cad lacrimile pe asfalt
Și se transformă-n inimioare,
Dulci picături vin din înalt,
Acolo sus, ceva ne doare
Cad lacrimile peste noi
Și cerul plânge îngerește,
Prea am rămas în suflet goi,
Deși Iubirea ne dorește
Cad lacrimi, Doamne, cad de sus
Și se transformă-n fericire,
Căci sufletul nu a apus
Și își dorește iar iubire
Cad lacrimi mari, dar nu din nori,
Peste păcate și dorințe,
Când le atingi începi să zbori,
Lăsând în urmă suferințe
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Iubirea noastră
Tu ai putea să fii și fără mine,
Însă nu poți să fii și fără noi,
Fără iubirea ce ne curge-n vine
Și ne menține-n viață pe-amândoi.
Eu aș putea să fiu un singuratic,
Dar singur doar cu tine vreau să fiu,
Să ne iubim cu patos și sălbatic,
Apoi să te iubesc așa cum știu.
Eu îmi doresc să-ți fiu orice dorință,
Nu trebuie decât ca tu să vrei,
Mă lasă să-ți alin din suferință,
Iubire să-ți ofer și tu s-o iei.
Tu m-ai făcut să fiu ce nu-s cu tine,
Un visător ce scrie fericit,
Iubirea ta m-a vindecat pe mine
Și tu-n a mea din nou te-ai regăsit.
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Textele de mai jos conțin referiri la suferință, dar cu o relevanță mică.

Suferință dulce
Vreau doar să-mbătrânesc bolnav de tine,
Să nu mă vindec niciodată-aș vrea,
Să-mi lași o urmă veșnic pe retine
Și-n puls să simt de fapt inima ta.
În aerul din jur îți vreau mirosul
Și urmele de ruj pe ceașca mea,
Iar firul tău de păr ca abanosul,
Să îl găsesc pe pernă, de-o cădea.
Nu am să caut leac, convalescența,
Am să o prelungesc atât cât pot,
Te rog să-mi dai, de vrei, să beau esența
Iubirii tale fără antidot.
Să mă-ngrijești atât cât simți nevoia,
La pieptul tău să sufăr aș mai sta,
Tu să-mi fi vraci, de asta îți e voia,
Dar dragostea, te rog, nu-mi vindeca.
poezie de Adi Conțu din Dansul emoției
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Frumusețea care-ți plânge
Sufletul îți rătăcește într-un trup sculptat, aparte,
Însă pentru mine este, doar o pagină de carte,
Te citesc, filă cu filă, înțeleg tot ce ascunzi
Culegând ce nu se vede cu-n sărut pe-obrajii uzi.
Stau sub zâmbet suferințe, clipele de așteptare,
Lipsa mângâierii care, vindecă tot ce mai doare,
Știu ce simți, acea tristețe, o simțim destui la fel
Îți lipsește o iubire, pentru ea... sau pentru el.
Te ascunzi sub pleoapa vieții, însă timpul îți clipește,
Își răsfiră evantaiul de secunde mișelește,
Adunând ce-i aparține, niciodată nu-i ajunge,
Și-ntr-un colț de existență, frumusețea ta îți plânge.
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Născut din lacrimile tale
Și chiar de nu aș fi deloc,
Aș apărea din suferință,
Să intru-n al iubirii joc,
Născându-mă dintr-o dorință
Deși nu știi, mă chemi mereu,
Ți-e dorul strigăt către mine,
Eu te aud în visul meu
Și imediat alerg spre tine
Oftatul tău străbate mări
Prin galaxii și universuri,
Deschide-o cale peste zări,
În care îți apar prin versuri
Și chiar de nu m-ai aștepta,
Am să te mângâi pe cu seară,
Când tandru îți voi recita,
Poeme pentru prima oară
[...] Citește tot
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Balerinele iubirii
Albe toate, cât de albe!
Porumbei zburând pe-o scenă,
Toate flori și toate dalbe,
În rochițe fără trenă
Un spectacol, balerine,
Grație și frumusețe,
Elegante, feminine,
Gingășie și suplețe
Sunt doar ele, în lumină,
Spectatori, în întuneric,
Au o liniște divină,
Sufletește e feeric
Tot ce simt, nici nu contează,
Apăsări și suferințe,
Balerinele dansează,
Un spectacol de dorințe
[...] Citește tot
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Duel
Am prins strigătul de aripi și le-am frânt, din neputință,
Adunase-n el amarul clipelor de suferință
Și mă mistuia... netrebnic, între gânduri neplăcute,
Iar în suflet, cețuri dense, rosteau vrute și nevrute
Lunecam în găuri care nu aveau sfârșit vreodată,
Erau drumuri către iaduri, din acum spre niciodată,
Și din teamă, eram sigur că nu pot să mă întorc
Către ziua care vine, ca o clipă să-i mai storc
Câteodată, e cărarea un drum greu, lipsit de soare
Curg pe umeri deznădejde, frică, cât și disperare
Și apăsă într-atâta încât crezi că nu mai poți,
Un genunchi e în pământuri... nu mai știi de îl mai scoți
Sunt momente dificile, trec prin noi, prin fiecare
Ne lovesc fără de milă chiar acolo unde doare,
Dar vor trece... trec cu toate, le-am învins de-atâtea ori!
Cum să știi că ești în viață, dacă nu mai simți că mori?
[...] Citește tot
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru a recomanda secțiunea cu Adi Conțu despre suferință, adresa este:
