Secunde care au durut
M-au tăvălit la întâmplare
Iubiri cu lacrimă de ploi,
Și-acum mă tot întreb, de oare,
A mai rămas ceva din noi?
Poate doar urme sfărâmate
Între secunde ce-au durut,
Relicve-n timp, demult uitate,
Ca și cum nu le-aș fi avut
Respir prin amintiri regrete
Ce-au fost odată bucurii,
Au fost atingeri în buchete,
Dar au murit... nu mai sunt vii
Și mă întreb de ce destinul,
Ascunde totul la final,
Punând în miere tot veninul,
Ca să murim târziu... banal
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suspin în alb
Miroase a iarnă, a geruri devreme,
A fum care iese prin hornuri de case,
Miroase a sobă ce mângâie lemne,
A flăcări albastre, iubito, miroase.
Miroase a trupuri, iubiri efemere,
Aprinse dorințe, săruturi târzii,
Miroase a tine, a gând ce te cere,
A suflet oftând ce așteaptă să vii.
Miroase a vânt înghețat de uitare,
A seară în care alături nu-mi ești,
Miroase a plânset de stea căzătoare,
Ce caută-n ceruri ascunse povești.
Miroase a lacrimi din fulgi de zăpadă,
Topiți peste buze ce nu le săruți,
A iarnă ce parcă refuză să creadă,
Că-ți spun te iubesc, însă tu nu asculți.
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copilul veșnic
Ai fost copilul cerurilor Sale,
Sub care adormeai neîntinat,
Înconjurat de freamăt de petale,
Ai fost copilul Său, dar ai uitat.
Erai un vis aprins fără de teamă,
Atât de pur și veșnic luminat,
Încă mai ești, dar nu mai bagi în seamă,
Chemarea ce te scoate din păcat.
Te caută în suflet nemurirea,
Te tot atinge, însă nu mai simți,
Întorci nepăsător din nou privirea,
Când îți arată drumul către sfinți.
Ai fost copilul veșnic dintr-o rază,
Ce încă luminează dac-o vrei,
Ea te iubește și te are-n pază,
Tu doar întinde mâna ca s-o iei.
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să mă aștepți
Așteaptă-mă în clipa care-ți trece
Topindu-ți urme de sărut pe buze
Ce umezite, nu mai vor să sece,
Iubirea rătăcită printre scuze
Ridică voalul, inima deschide,
Să poți vedea cu ea albastrul zării
Din ochii unde zâmbete candide
Te scot de sub altarul supărării
Și lasă-mi mâna să-ți ofere visul
Ce-a fost cules cu grijă dintre stele
Să-ți lumineze sufletul și chipul
Ca tu să strălucești precum fac ele
Așteaptă-mă când redevii uitare
Aminte să-ți aduc prin mângâieri
Că nu ne-am risipit în clipe amare
Uitând iubirea care ne-a fost ieri
poezie de Adi Conțu (3 iunie 2018)
Adăugat de Anna Gheorghiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la uitare, dar cu o relevanță mică.
Dor de lacrimile noastre
Tu ai uitat să plângi măicuță,
Eu am uitat să-ți fiu copil,
Ai devenit o bunicuță,
Ne trece timpul inutil
Țin mâna ta la mine-n palme,
Ce dor cumplit am îndurat!
Privirile îți sunt mai calme,
Ai obosit cât ai luptat
Ce bine e să-ți aud glasul!
Mă-ntind alături, ca un prunc,
Acum sunt eu un sprijin, pasul,
Care te poartă pe pământ
Tu doar să-mi spui orice, o vorbă,
Și lasă-mă să te-ngrijesc,
Să te hrănesc cu drag, cu ciorbă,
Acrită-n dorul românesc
[...] Citește tot
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tăcută
Ascunsă-n gândurile tale
Încerci să nu arăți ce simți
În jurul tău mii de petale
Te roagă să iubești, s-alinți,
Însă preferi singurătate
De ce preferi să stai în ea?
De ce o frică te desparte
De tot ce ești? De tot ce-ai vrea?
Te rog, de poți, iartă-mi privirea
Dar cum să nu observ ce faci?
Îți văd cumva nefericirea
Pe care o ascunzi și taci
Să nu te-nchizi, nu da uitării,
Ce sufletul adânc îți simte
Privește iar albastrul zării
Unde iubirea nu te minte
[...] Citește tot
poezie de Adi Conțu (8 iunie 2018)
Adăugat de Anna Gheorghiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tăcută
Ascunsă-n gândurile tale,
Încerci să nu arăți ce simți,
În jurul tău, mii de petale,
Te roagă să iubești, s-alinți.
Însă preferi singurătate,
De ce preferi să stai în ea?
De ce o frică te desparte
De tot ce ești? De tot ce-ai vrea?
Te rog, de poți, iartă-mi privirea
Dar cum să nu observ ce faci?
Îți văd cumva nefericirea,
Pe care o ascunzi și taci.
Să nu te-nchizi, nu da uitării,
Ce sufletul adânc îți simte,
Privește iar albastrul zării,
Unde iubirea nu te minte.
[...] Citește tot
poezie de Adi Conțu din Dansul emoției
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vis
Tu de unde vii? Hai spune!
Din ce univers? Ce lume?
Prea ești altfel... diferit,
Prea iubești și ești iubit
Sau te pomenești, că oare,
Ce-i uman nu te mai doare?
Și cum faci? Care-i secretul?
Poezia? Menuetul?
Îmi furi teama, îmi dai vise,
Îmi scrii poezii nescrise,
Îmi zâmbești, ce zâmbet ai!
Și nu-mi ceri nimic... doar dai
Nu știu cum... de ce exiști
Printre cei ce sunt prea triști?
Poate ești o amăgire,
Doar o stare, o trăire
[...] Citește tot
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Balerinele iubirii
Albe toate, cât de albe!
Porumbei zburând pe-o scenă,
Toate flori și toate dalbe,
În rochițe fără trenă
Un spectacol, balerine,
Grație și frumusețe,
Elegante, feminine,
Gingășie și suplețe
Sunt doar ele, în lumină,
Spectatori, în întuneric,
Au o liniște divină,
Sufletește e feeric
Tot ce simt, nici nu contează,
Apăsări și suferințe,
Balerinele dansează,
Un spectacol de dorințe
[...] Citește tot
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Esența rătăcită
M-am retras departe-n zare,
E albastru-n jur, e cer,
Ce-a fost trist, e doar uitare,
A durut... dar efemer
Culeg zâmbete și stele,
Numai îngeri împrejur,
Mă ademenesc spre ele,
Luna... îmi e abajur
Iar eu zbor fără de teamă,
Cum o fac? Habar nu am,
Îngerii mă vor, mă cheamă,
De mult timp... dar nu-i vedeam
De prea multă "realitate"
Eram orb, numai un trup,
Obosit de tot, de toate,
Nu puteam ca să mă rup
[...] Citește tot
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doar tu
Privește-adânc în ochii mei, să înțelegi că strălucești,
Acolo este frumusețea, acolo afli cine ești,
În ei te poți vedea pe tine și poți afla cât te doresc,
Ești mai frumoasă decât pare, iar chipul tău e îngeresc
Eu nu te văd doar prin tipare și n-aș putea să te confund
Cu standarde ce-au fost impuse, de cei ce nu iubesc profund,
Tu pentru mine ești perfectă, ba chiar mai mult decât doream,
Așa cum ești, îmi ești iubirea, ești absolut tot ce visam
Vreau doar să știi ce frumusețe văd eu atunci când te privesc,
Ești raza mea strălucitoare și tot albastrul meu ceresc,
Vreau să mă crezi, să crezi în tine, noi doi defecte nu avem,
Suntem frumoși dansând alături și ne iubim ca-ntr-un poem
Te rog alungă orice teamă, ai înflorit la brațul meu,
Trăiești a doua tinerețe, de fapt... ești tânără mereu,
Și chiar de ai uitat vreo clipă, eu sunt aici să-ți amintesc,
Că te-am ales din cele multe, să te alint... să te iubesc
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oricum ai fi
Femeie cu ochi albaștri,
Plângi cu lacrimi mari, cât aștrii,
Și zâmbești curat, ca zarea,
Chipul tău reflectă marea
Femeie cu ochi căprui,
De ce taci? De ce nu spui?
Tu iubești intens și poate
Mai puternic decât toate
Femeie cu ochii verzi,
Mă privești... oare mă vezi?
Ești atâta de frumoasă,
Floarea florilor în casă
Femeie cu ochii negri,
Atât de frumoși, integri,
Care mă pătrund profund,
În simțire și în gând
[...] Citește tot
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un vârtej prea metaforic
Ne-am pierdut identitatea într-un val al nepăsării,
Unde zâmbetele triste cuceresc obrajii lumii,
Undeva, la o treime, piramidele uitării
Încă ne arată timpul când ne inventau străbunii
Evidența stă ascunsă sub un lacăt al tăcerii,
Fără copii după cheia ce deschide universul,
Au rămas prin constelații sub privirea omenirii,
Dar cum să ajungi la ele doar cu gândul sau cu mersul
Încă sunt oșteni ai vorbei, însă prea puțini se pare,
Ce îndreaptă câte-un deget către sursa de lumină,
Înspre ceruri ei arată că există o cărare
Către infinitul sacru și culoarea lui divină
Dar în cruda realitate, drumul existenței noastre,
Șovăie sub îndoiala unor lecții prefăcute,
Care ne îndepărtează de esențele albastre
Și preschimbă adevărul în expresii surdo-mute
[...] Citește tot
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Adi Conțu despre uitare, adresa este: