Tăcerea cuvintelor
Mi-am închipuit tristețea... o romantică corvoadă,
Avea părul strâns, codițe, vorbea singură pe stradă
Nu zâmbea, nu avea farduri, palidă, neîngrijită,
Parcă nu știa de sine, părea foarte chinuită
Mi-am închipuit iubirea, strălucea, o stea în noapte
Era cer senin întrânsa, erau zâmbete și șoapte,
Iar pe chip, bujorii vieții o-nroșeau fără să știe,
Părea fără nici o grijă, părea sinceră și vie
Mi-am închipuit durerea, nici un zâmbet... o grimasă,
Era toată frământare, nu părea că îi mai pasă,
Se chircise înăuntru într-o disperare mută,
Dintr-o fostă frumusețe... ajunsese doar o slută
Mi-am închipuit un suflet care le-a trăit pe toate,
Devenise ca o stâncă, unde vântul nu răzbate,
Iară lacrimile ploii îi păreau o mângâiere,
Era sufletul din mine... poezie și tăcere
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zâmbetul Luminii
A revenit din nou Lumina,
Poate acum, poate demult,
Ne luminează iarăși vina,
O ia cu ea... o simt, ascult
Pe chip de oameni iese soare,
Cresc zâmbetele înapoi,
Este mai pace, nu mai doare,
Simțim ceva mai cald în noi
Vorbește sufletul în șoaptă,
Să ne oprim, să ascultăm,
De sus din cer ceva ne poartă
Spre infinit, unde visăm
Întinde mâna și atinge,
Îl simți? Chiar dacă nu Îl vezi...
Curg lacrimi iar, pentru noi plânge,
Plânge albastrul, sunt dovezi
[...] Citește tot
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alegere
Îmi stai ascunsă în cuvinte,
Sperând că poate nu te știu,
Cu gânduri care nu-s cuminte,
Ca să greșesc pe mai târziu.
Eu te accept, te iert și poate,
Am să te-ajut să te îndrepți,
Și-n nedreptate e dreptate,
Tu trebuie doar s-o accepți.
Încerci să mângâi sentimente,
Poate-am să cad în plasa ta,
Pierzându-mi mintea în momente,
Pe care le voi regreta.
Dar eu te știu, zâmbesc spre tine,
Cu ochii mei te văd cum ești,
Poți fi mai mult, poți fi mai bine,
Alege altfel să trăiești.
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt eu, sărutul
Sunt vorbe ce nu vrei să spun,
Cuvinte ce nu vreau s-ascult,
Sunt clipe ce nu vreau s-adun
Și amintiri ce-au fost demult.
Sunt lacrimi care nu mai curg
Peste obrajii mult prea seci,
Uscați de vântul din amurg,
Când tu de lângă mine pleci.
Sunt zâmbet dulce când revii,
Atingeri care le aștept,
Sunt toate câte le mai știi
Atunci când tu mă strângi la piept.
Sunt sânul meu în palma ta,
Ce te așteaptă neîncetat,
Sunt eu, sărutul ce te vrea,
Ascuns la mine în oftat.
[...] Citește tot
poezie de Adi Conțu (11 august 2018)
Adăugat de Anna Gheorghiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubim uitând
S-a dus zăpada dintre noi,
Ce cald îmi ești, sărut pe tâmple,
Cresc ghiocei iubind în doi
Și primăveri vor să se-ntâmple
Simt mângâieri ce cad timid,
Și pe obraji ni se așează,
Alint pe fiecare rid
Ce chipul ne îmbrățișează
Ne luăm iubirea înapoi
Și dintr-un zâmbet curg izvoare,
Ce seci erau, când amândoi,
Nu mai aveam lacrimi amare
Adie briza de frumos,
Pe gene flutură dorințe,
Iar fluturii zboară duios,
Când mai uităm de suferințe
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fă-mă, Doamne, bine, Doamne!
Caut cerul cu privirea,
Se ascunde după nori
Dincolo de ei iubirea,
Cântă-n sunet de viori
Doar o simt, știu unde este,
Mi-a-nflorit zâmbet pe față,
Nu e filă de poveste,
Ci o altă dimineață
O voi aștepta cu lacrimi
Care-mi vor spăla păcatul,
Mă vor dezlega de patimi
Și-mi vor alina oftatul
Cât de orbi putem fi Doamne!
Cât de orb am fost chiar eu,
Am iubit ceva ce-adoarme
Sufletul când îi e greu
[...] Citește tot
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
În sfârșit
Atât îmi ești tu de femeie,
Atât îți sunt eu de bărbat,
Încât din mine curg crâmpeie,
Ce se topesc într-un oftat.
Însă oftatu-i de plăcere,
Vine firesc când te privesc,
Ochii zâmbesc, inima cere,
Tu știi prea bine, te doresc.
Alintă-mă cu-o sărutare,
Pe vârf de buze o aștept,
Cu ochii-nchiși pe înserare
Și inima bătând în piept.
Atât poți fi tu de femeie,
Că pot să fiu și eu bărbat,
Iubirea noastră mă scânteie,
Of Doamnă, cât te-am așteptat!
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Printre rânduri
Stau ascunse-ntre cuvinte
Vorbe calde, vorbe sfinte,
Ce îți cad din cer pe-o coală
Par că-s scrise cu cerneală
Dar găsești lacrimi prin ele
Suferințe, zile grele,
O mătase îngerească
Care vrea să te-nvelească
Tu încearcă, le privește,
Fii ce poți să fii, iubește,
Simți căldura lor în suflet
Cum te-ndeamnă la un zâmbet?
Cel ce e, e lângă tine,
Vrea să-ți fie pururi bine
Inima citind o știe
Ritmul ei e poezie
[...] Citește tot
poezie de Adi Conțu (13 iulie 2018)
Adăugat de Anna Gheorghiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Culoarea care mă alină
Eu te iubesc mai masculin, aparte,
Tu ești aidoma unui vis plăcut,
Suntem precum o pagină de carte,
Eu un impar, tu parul absolut
Creăm un echilibru din extreme
Ce se atrag, deși se mai resping,
Pe sânii tăi eu regăsesc de-o vreme,
Bărbatul ce devin, când îi ating
Și tu mă lași, în zâmbet se arată,
Tot ce e trist acum și tot ce-a fost,
Iar eu, captiv, aștept ca niciodată,
Să îmi oferi în brațe adăpost
Mi-e dor de noi, de clipa ce-o să vină,
De tot ce am avut, tot ce va fi,
De roșul tău de buze ce alină
Regretele în clipe prea târzii
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să nu-mi iei dorul
Am mai greșit, o știu, poți să mă cerți
Sunt doar un om urmându-și a lui soartă
Tu chiar dacă vei vrea ca să mă ierți
Oricum eternitatea nu mă iartă
Și sufletele bune mai greșesc
În tot acest vârtej ales de viață
Ce parcă ne aruncă nefiresc
Un zâmbet sau o lacrimă pe față
Am încercat mereu, atât de mult,
Alături să îți fiu într-o iubire
Dar ăsta sunt, atâta am putut,
Să nu mă lași să-ți plec în amintire
Să nu mă cerți, sau fă-o dacă vrei,
Orice ai face tu e-o mângâiere
Însă te rog ca dorul să nu-mi iei
Mereu el te va vrea și te va cere
poezie de Adi Conțu (30 iunie 2018)
Adăugat de Anna Gheorghiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De neuitat
De voi uita, adu-mi aminte,
Dar ce tot spun, nu pot să uit,
Degeaba caut prin cuvinte,
S-ascund că inima mi-o mint.
Mă tot prefac, dar vezi tu, dorul
Mi-aduce-n gânduri chipul tău
Și-ascund în zâmbet adevărul,
Când simt că mă mai pierd în hău.
Tu îmi lipsești și din păcate
Așa va fi aici, de-acum,
Deși cu mine, ești departe,
Nu mai pășim pe-același drum.
Ne leagă însă poezia,
În ritmul ei ne regăsim
Și ne șoptim că veșnicia,
Ne va lăsa să ne-ntâlnim.
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumea-n care nu mai sunt
A dispărut întreaga lume,
Însă cumva eu încă sunt,
Același om, același nume,
Dar altfel, pe un alt pământ.
Mirat mă uit în jur și-mi pare
Că s-a schimbat parcă ceva,
Nu-i nici mai mică, nici mai mare,
Dar avem loc cu toți în ea.
Încet, încet, apar alți oameni
Un zâmbet au pe fața lor,
Nu mai sunt rase, ci doar semeni,
Ce doar iubire par că vor.
A dispărut o lume-ntreagă,
Și-a luat cu ea ce-a fost mai rău
Ce n-a putut timpul să dreagă
În gândul meu, în gândul tău.
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ne topim
Ne-am schimbat, suntem regrete,
Amintiri am devenit,
Ochii tăi, priviri absente,
Eu... mă simt prea obosit.
Zâmbetele plâng în poze
Prăfuite undeva,
Așteptând metamorfoze,
Ce-n iubire le-ar schimba.
Nu mai simți aripi de fluturi,
Nici măcar un pic de dor,
Le-ai uitat, acum te scuturi,
Așteptările îți mor.
Ne topim fără scăpare,
Eu n-am vrut, poate nici tu,
Ardem ca o lumânare,
Devenind din da un nu.
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dragostea versului
Floare sufletească rară
Zâmbete te rog presară
Și-mi alungă nori de ploaie
Suferințele-mi înmoaie
Dai fiori singurătății
Îndulcești amarul vieții
Ștergi o lacrimă sau pui
Pe obrazul orișicui
Visul meu în prag de seară
Fă-mi iar inima ușoară
Lasă-mi sufletul să cânte
Versul tău să mi-l alinte
Să-mi săruți ochii alene
Mângâie-mi pleoape si gene
Și pe trupu-mi dezvelit
Culcă-te încet, șoptit,
[...] Citește tot
poezie de Adi Conțu (31 mai 2018)
Adăugat de Anna Gheorghiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vis
Tu de unde vii? Hai spune!
Din ce univers? Ce lume?
Prea ești altfel... diferit,
Prea iubești și ești iubit
Sau te pomenești, că oare,
Ce-i uman nu te mai doare?
Și cum faci? Care-i secretul?
Poezia? Menuetul?
Îmi furi teama, îmi dai vise,
Îmi scrii poezii nescrise,
Îmi zâmbești, ce zâmbet ai!
Și nu-mi ceri nimic... doar dai
Nu știu cum... de ce exiști
Printre cei ce sunt prea triști?
Poate ești o amăgire,
Doar o stare, o trăire
[...] Citește tot
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Clipa ce a readus iubirea
Credeam că frumusețea-i trecătoare,
Că totul vine pentru a pleca,
Lăsând în urmă gândul care doare,
Când clipele dispar în urma mea
Dar chiar în, poate, ultima mea clipă
Ai luminat prin zâmbet pașii mei,
Purtând pe umeri dulcea ta aripă
De înger, ce tristețea poți să iei
Mi-ai dat în dar sărut, o vorbă care,
A readus tot ceea ce pierdeam,
Din ochi mi-ai dăruit o desfătare,
Pe care, sincer, nu o mai știam
Primește-mă în brațe, mă răsfață,
Să te respir adânc, neîncetat,
Să transformăm ce-a mai rămas din viață
În amintiri, mereu de neuitat
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
I-am mulțumit tristeții
A trebuit să trec prin clipe bune,
Să le regret intens pe cele rele,
Ca să pricep ce sufletul îmi spune
Și să-nțeleg ce inima îmi cere.
Tristețea-i grea, însă mi-a dat povețe,
Îi mulțumesc rugând-o să îmi plece,
Ea are numai rolul să ne-nvețe
Și nu să stea în noi hâdă și rece.
Mă uit în urma ei mereu cum pleacă
Lăsându-mi iarăși loc de bucurie,
Zâmbește, însă, o să se întoarcă
Zâmbesc și eu, știind că va să fie.
Cumva, suntem prieteni de o viață,
Ne mai certăm, stăm supărați o vreme,
Eu sunt un ucenic, ea mă învață,
Cum să-mi pictez iubirea în poeme.
[...] Citește tot
poezie de Adi Conțu din Dansul emoției
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Păcat
E păcat să nu fii
Undeva unde ești,
E păcat să nu știi
Că există povești
Să nu cânți când auzi
Ritm de viață vibrând,
E păcat să acuzi,
Să trăiești tremurând
Să ratezi dimineți
Fără zâmbet pe chip,
Să aștepți alte vieți
Ce se pierd în nisip
Să devii picături
De tristețe și dor,
Să accepți lovituri,
Să renunți prea ușor
[...] Citește tot
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înnebunit
M-ai înnebunit c-un zâmbet și gropițe în obraji,
Cu sărutul tău albastru și aroma ce-o degaji,
Mi-am pierdut luciditatea, dar ce bine-i fără ea,
Îmi simt inima cum bate, nu mai e rece și grea
Acum sunt un vals poetic, sărut pași în urma ta,
Culeg de prin vers petale, ca să nu te pot uita,
Tu mi-ai devenit buchete de îmbrățișări și vis,
Eram undeva prin iaduri, neștiind de paradis
N-am nevoie de prea multe, e de-ajuns să știu că ești,
Lasă-mă să fiu năucul ce te face să zâmbești,
Iar din când în când dă-mi voie să te mângâi, să alin,
Să fiu eu acela care îți mai fură un suspin
Am înnebunit femeie, te rog nu mă judeca,
Doar iubește-mă pe viață, însă nu mă vindeca,
La ce-i bună vindecarea când eu vreau să te iubesc,
Mai bine nebun de tine... ca să simt că mai trăiesc
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oricum ai fi
Femeie cu ochi albaștri,
Plângi cu lacrimi mari, cât aștrii,
Și zâmbești curat, ca zarea,
Chipul tău reflectă marea
Femeie cu ochi căprui,
De ce taci? De ce nu spui?
Tu iubești intens și poate
Mai puternic decât toate
Femeie cu ochii verzi,
Mă privești... oare mă vezi?
Ești atâta de frumoasă,
Floarea florilor în casă
Femeie cu ochii negri,
Atât de frumoși, integri,
Care mă pătrund profund,
În simțire și în gând
[...] Citește tot
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Adi Conțu despre zâmbet, adresa este: