
Și nimeni...
Și nimeni nu mă vede când eu tac...
Și nimeni nu m-aude când vorbesc.
Cu sufletul rănit și mult opac,
Ca o lumina sunt care mult orbesc...
Și nimeni nu cunoaște ce port eu...
Sunt ca o scoică ascunsă în durere.
Și-mi ascund tainele în ea mereu,
Sunt inima ce știe să ofere...
Și nimeni nu alege să își tacă
Plânsul tăcut, așa cum eu aleg...
Las zile câte una ca să treacă,
Și-aștept comoara să-mi culeg.
Și nimeni nu mai plânge azi cu mine...
Sunt prea avari în proprii simțăminte.
Nimeni nu vrea să-și urce munți, coline
Și-au încălcat chiar proprii jurăminte.
[...] Citește tot
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Mă întreb...
Mă-ntreabă inima haină,
Cât o mai las mult în amar...
I-am spus că eu nu am vreo vină,
Că n-am destin ușor, stelar.
Mă-ntreabă sufletul ce zace...
Cât îl mai țin să plângă mut,
I-am spus că eu aș fi vrut pace...
Dar soarta crudă, nu a vrut.
Trăiesc o zi ca pe-o poveste...
Și plâng tacit, că nu îmi ești!
Aștept să-mi dai curând o veste,
Să vii și să mă fericești...!
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Nimic la întâmplare
Oboseala umblă prin venele încinse,
Același gând răsare la poalele de munte
Să urce, tot să urce văile cuprinse
De același plânset, pe aceeași punte.
Apăsarea doare când timpul se dilată,
Pori de sentimente încheagă o iubire
Pe cărarea care devenită dreaptă,
Înflorește fir de revenire.
Ce mult zboară-n mine păsări călătoare,
Căutându-și cuibul înspre odihnire...
Mult prea multe ploi și râuri amare,
Zăbovit-au crud, furând împlinire.
Trupul-și strigă soarta ce a plâns prin vreme,
Mult prea obosit singur să învingă,
Deznădejdea fost-a numai din blesteme,
Ce au existat doar ca să se stingă.
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Pansament
Să-mi fii o creangă de măslin
Ce să umbrească soare mut,
Să mă atingi tandru și lin
Pe sufletul necunoscut...
Să mă ridici din ape tulburi
Unde am plâns prea multe ere,
Să mă așezi pe cei doi vulturi
Ce să mă poarte spre avere...
Să-mi fii un cântec de mătase,
Care aleargă pe câmpii...
Cascadă pentru inimi arse
Balsam ales rănilor vii.
Să-mi dăruiești ceva din tine,
Din timpul tău ce îl iubești...
Să lași minutele prea pline
Să-mi spună cât de bun tu ești.
[...] Citește tot
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!



Cel care nu poate zâmbi, ori a suferit prea mult în viață... ori este ursuz prin natura lui. Oricare ar fi motivele, cine reușește a zâmbi când plânge în sinea lui, este definiția omului puternic.
aforism de Adina-Cristinela Ghinescu din Pentru suflet - Colecție de citate și aforisme
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!



40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!

Suflet, trup și cuget
Murim în doruri multe în fiecare zi
Prin teama garnisită în inima de suflet
Așa poftă de sete înspre a Te iubi,
Cum dor neîmplinit ascunde al meu sunet.
Ce păcătoasă lume prin judecăți nedrepte,
Atacă personalități ce nu-s ca ale lor!
Obligă mințile a deveni corecte
Criticând Designerul ce ne-a dat așa zbor.
Atunci când o croială a unui om nu-ți place,
Nu este un păcat că nu o îndrăgești
Dar, te va bate Cerul când în design pui ace,
Căci tu judeci pe Cel ce te-a creat cum ești.
N-am fost lăsați la fel și asta este taina
A nu ne-mpotrivi când altul simte acum,
Ce tu vei simți poate, în vara ori în toamna
Altui an ce vine spulberând din fum.
[...] Citește tot
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Să ai ce să pierzi... (2007)
Adăugat de Adina-Cristinela Ghinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Rană
Nu voi găsi cuvinte când simt brațele tale
Că vin încet spre mine dezmierdând,
Unghiuri rătăcite din lumile-mi ovale
Tăcere a cuprins inima oftând.
De aș afla cum să mă apăr când leii vor să muște
Aș fi acum departe, departe de unde sunt...
Jalnicul meu suflet impulsiv să guste,
O viață de senin odat' pe-acest pământ.
Plânsul meu se scrie în cărți ce nu le văd,
Mă doare în adânc când singură mă aflu...
Și privesc la mine, ochi lăcrimați revăd
Și un suflu cald luptând în rece sacru.
Te-ntrebi vreodat' cum mă rănești și mă tai pe suflet?!
Dureri se înmulțesc atunci când nici nu știi...
Eu așa înaltă... voi, prea mici în cuget
Nu pot schimba destinul a trei oameni vii.
[...] Citește tot
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Să ai ce să pierzi... (2007)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Merită să plâng, durerea face bine într-o stare de apatie și beznă. Dar niciodată fericirea și împlinirea nu mă vor purta pe aripile autoconștientizării, care înseamnă apropiere de Dumnezeu... Ador suferința!
aforism de Adina-Cristinela Ghinescu din Pentru suflet - Colecție de citate și aforisme
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Să știi...
Aștept o împlinire să mă elibereze,
Să zbor înalt spre culmi de fericire...
Cât mă iubește, și el să realizeze,
Să nu mai irosească timp în risipire.
Nu ai să știi vreodată cât iubesc!
Nu poți cunoaște inima mea plânsă...
Decât de te apropii... te doresc!
Cunoaște-mi inima, atât de necuprinsă!
Te-am acceptat cu bune și cu rele...
Și te-am iubit pe loc, de m-a durut!
Dragostea mea este mai sus de stele,
Și prețioasă... cum tu nu ai știut.
Mă doare timpul care trece greu...
Mă plânge o dragoste neîmplinită!
De nu ți-aș scrie, n-aș mai putea fi eu,
Sunt însetată, înfometată, neiubită...
[...] Citește tot
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Rămâi cu Dumnezeu
Geme omenirea de boală și durere,
Suflete se nasc doar pentru-a muri...
Veșnicia lumii nu are putere
Să ceară încă-o zi pentru-a stăpâni.
Tot în jur se plânge... ființe în robii.
Nu ajung lacrimi să îi plâng;
Spirite în ură zac în pribegii
Ochiul drept se frânge... râde ochiul stâng.
Peste tot, copii născuți dintre poveri
Și părinți ce n-au iubit Lumina...
Strămoșii ce dorm și-au lăsat averi
Ca alții pe pământ să le poarte vina.
Neputințe vin ca ploile nebune
Și nu este om să le oprească.
Mâinile se strâng și vor să se adune
Ca ultima speranță să tot crească.
[...] Citește tot
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu (martie 2008)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Textele de mai jos conțin referiri la plâns, dar cu o relevanță mică.

Dragoste cu valori divine
lui M. C.
Rostită din adânc a fost iubirea mea,
Și am cântat-o prin versuri de iubire...
Riposta ta, fost-a mult prea rea,
Și-apoi m-am cufundat în amăgire.
Deschis ca pasărea ce zboară libertin
Așa și dragostea ce ți-am purtat odinioară...
Și mult am plâns la al meu destin,
Să îmi răspunzi cu gesturi ce-nfioară.
Nu știu de m-ai iubit precum mi-ai spus...
Nu știu de te-ai găsit prin mine;
Însă, ți-am oferit și ți-am adus
Dragostea cu valori divine.
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Blestem și binecuvântare
ucenicilor foști și viitori...
Cu cât te-nalți mai mult în zbor,
Cu-atât mai tare o să doară...
Lacrimi se-adună-ncetișor
Și simți cum viața te doboară...
Cu cât privești totul de sus,
Cu-atât riscul de a te frânge...
Crește mai mult înspre apus
Și sufletul tăcut îți plânge...
Cu cât mai mult iubești Lumina,
Cu-atât mai mult capcane vin...
Spre a te încărca cu vina
A șarpelui plin de venin.
Cu cât spre adevăr te zbați,
Cu-atât lupta se întețește...
Iar cei care-i credeai curați
[...] Citește tot
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!



Fiica iubirii
Oh, mamă... eu știu că mă iubești!
În felul tău, acela care-l simți...
Dar cu iubirea ta mă tot rănești,
Și n-ai știut să mai topești din zimți!
Oh, de ai ști ce mult mă doare...
Atunci când nu mă simți că plâng tăcut!
Mă ofilesc așa cum și o floare,
Îi iei lumina care ți-a cerut!
Oh, mamă... ți-am înțeles firea săracă,
De ai cunoaște cât de adâncă e a mea!...
Ai fi lăsat vuietul să treacă,
Prin dragostea-ți, ce se risipea...
Și am tot plâns și mă durea pe carne,
Când inima tu o loveai vorbind...
Și tot strigam mereu la Tine, Doamne...
De ce o lași a mă zdrobi zâmbind...?
[...] Citește tot
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Sarut rece
Apropie-ți buzele de zâmbetul rece
Să mă topesc ca și-o lumânare,
Lasă-ți iubirea din suflet să plece,
Spre inima care aproape îți moare.
Aproape de toamnă rămâne tristețea
Aproape de parcul cu frunze și ploi,
Într-o statuie îți plâng frumusețea
Și o invoc să te-aducă înapoi.
Apropie-ți buzele de ape sărate
Acum, când fiori se sting încetișor,
Buzele mele sunt și ele înghețate
Sărutul rece mă-nvinge sonor.
Acum, când tăcut îmi este sărutul,
Ce n-ai fi dat să-l fi-nțeles
Rătăcești în timp certând minutul
Fierbinte atunci, dar nu l-ai ales.
[...] Citește tot
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu
Adăugat de Tania Tiron Igescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Poate și voi plângeți ca mine...
Mă văd în pete de culoare
Zburând prin poze și prin rând...
O mediană călătoare
În scop de viață alternând.
Pe alții, ca o melopee
Cuprinși de-același ego pururi,
Văd tot pe veșnica alee
Năpăstuind ca niște vulturi.
Mai iritat ca niciodată,
Impetuosul meu respir,
Ca și cameea înfierbântată
Se roagă ploilor de mir.
Și ce nu este astăzi trist?...
Poate și voi plângeți ca mine...
Și iar chem cerul și asist
La ridicarea din ruine.
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Plâns lăuntric
Mă dezbrăcase iarna de multă pasiune,
Ce o simțeam adesea, când gândul mi-l furai...
Dragostea mi-era un aprins cărbune,
Și în adânc purtată și prin sus, prin Rai.
Și însetată de iubire, ți-am dăruit sublimul meu...
Iar tu ca vipera șireată,
M-ai tot rănit mereu... mereu!
Dar, pentru toate este-o plată!
Și strig în sus, la Dumnezeu...
Să vină iarăși cu dreptate!
Din inima ta de ateu,
Să te lucreze parte cu parte.
Și vine vara... timpul trece...
Eu tot aștept să te trezești...
Inima mintea o întrece,
Când tu te-ai accepta ce ești!
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de Adina-Cristinela Ghinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Veșnic și prezent
E vântul meu afară și-mi bate iar la geam
Alungă valul rece, rece ca și tine,
Cum mi te aminteam...
Acum ploaia răsare răscolind un țărm
Udat de marea caldă din ochii mei cu răni...
Și-ncet mă readuc în clipa de prezent,
Prin stropii atingând prelung și insistent...
Si trist la fel ca marea, sau vremea de afară,
Însă mult mai trist se măsoară
Sufletul în trupul ce îl împresoară...
Nisipul și el rece sub tălpile-mi ușoare
Lasă-n urmă forme fierbinți și polare...
Parcă aud un sunet al vântului rebel
Ori, poate este plânsul din cripticul stingher?
Știu doar că te aud prin sunete de mare
Și-un geamăt indiscret străbate a mea cărare;
Hipnotic logoreea mă-nvăluie și strig
Ca totul să m-audă că-mi este tot mai frig...!
Ce lubrică e marea prin dansul sinuos...
La fel a mea chemare mocnind vertiginos...
[...] Citește tot
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Să ai ce să pierzi... (2007)
Adăugat de Adina-Cristinela Ghinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Alambicat....
Și dacă mi-a fost dor să te ascult,
Tu ai închis ușa după tine...
Nu am categorie, nici vreun cult,
Nu aparțin de nimeni... decât mie.
Și dacă mi-ai greșit atât de mult,
Află că te-am iertat și te iubesc...
Am învățat să simt și să ascult,
Și multe sentimente eu nutresc!
Destinul să ne poarte pașii-n viitor,
Nu pot să hotărăsc ce va mai fi...
Și cred într-un timp strălucitor,
Ce vine acum... și va veni...!
Alambicat destin și a ei soartă,
N-aș fi crezut să plâng atât de mult...
Pe aripi nevăzute, ea mă poartă,
Soarta... în care cred și am crezut!...
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Tăcere...
Și sunt momente în care nu vorbesc...
Nu vreau să mă audă nimenea.
Nimeni să știe ce simțăminte eu nutresc,
Și câte lacrimi vărs doar pentru ea...
Și sunt momente de tăcere și ascuns...
În care harul se revarsă-n veselie...
De nimeni nu mă las pătruns,
Sunt ca un cântec mut pe o hârtie.
Și sunt momente când nu mă înțeleg,
Deși cunosc motivele străine...
Și plâng în inimă ca să mă dezleg,
Să zbor spre înălțimile divine.
Și sunt și clipe-n care-mi este dor...
Dar dorul e departe mult de mine!...
Și iar mă nasc, renasc și mor
În ce mi-e destinat... să-mi fie bine!
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de Adina-Cristinela Ghinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Poruncă
Între lumini ascult cum forma sădită,
Dintr-un mit angelic spre perfect
Se regăsise atunci într-un blestem infect
Devenit tacit soarta răscolită.
Sădeam pe-atunci semințe moarte
Și nu lăsam nisip să curgă,
Sădeam zadarnic desueta rugă
Unei clepsidre triste a minților furate.
Între lumini, petale-ngheață în suspine,
Cum se pornesc orele să plângă!
Forme demonice trufaș trupul alungă
Și totodat' luptând cu al său sine.
Unor comori înșelătoare te-am pierdut
Pe tine, inocent copil de ieri,
M-am pedepsit poruncii când te-a ales să speri
A fi ce erai ieri, atunci când te-ai născut.
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Să ai ce să pierzi... (2007)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

<< < Pagina 1 >
Ți-ar plăcea să vezi tipărită o antologie despre Adina-Cristinela Ghinescu@plâns? Trimite o propunere la editura Digital Unicorn!
Pentru a recomanda secțiunea cu Adina-Cristinela Ghinescu despre plâns, adresa este:
