Veșnic și prezent
E vântul meu afară și-mi bate iar la geam
Alungă valul rece, rece ca și tine,
Cum mi te aminteam...
Acum ploaia răsare răscolind un țărm
Udat de marea caldă din ochii mei cu răni...
Și-ncet mă readuc în clipa de prezent,
Prin stropii atingând prelung și insistent...
Si trist la fel ca marea, sau vremea de afară,
Însă mult mai trist se măsoară
Sufletul în trupul ce îl împresoară...
Nisipul și el rece sub tălpile-mi ușoare
Lasă-n urmă forme fierbinți și polare...
Parcă aud un sunet al vântului rebel
Ori, poate este plânsul din cripticul stingher?
Știu doar că te aud prin sunete de mare
Și-un geamăt indiscret străbate a mea cărare;
Hipnotic logoreea mă-nvăluie și strig
Ca totul să m-audă că-mi este tot mai frig...!
Ce lubrică e marea prin dansul sinuos...
La fel a mea chemare mocnind vertiginos...
[...] Citește tot
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Să ai ce să pierzi... (2007)
Adăugat de Adina-Cristinela Ghinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Audioteca Citatepedia
Recită: Adina-Cristinela Ghinescu
Amurg cu Dumnezeu
Stau la pervaz, privesc în zare,
Miracol cum Tu Te numești...
O adiere îmi apare,
Primită-n vântul care ești.
Un cer senin și fără jale
Găsesc uitându-mă de-aici...
Cristal curat cu pietre rare
Se oglindește-n ochii mici.
De la fereastra mea îți cânt
Vorbe ce vin în a mea minte,
Atât tânjesc ca să Te simt
Și pentru asta nu-s cuvinte!...
Noaptea se lasă-ncet de sus
Și se coboară peste lume,
De am vedea mult mai presus
De un amurg în al său nume.
[...] Citește tot
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Să ai ce să pierzi... (2007)
Adăugat de Cornelia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Audioteca Citatepedia
Recită: Adina-Cristinela Ghinescu
Ce sunt...
Nu aflasem că de-atunci cuprinsă fost-am de lăuntrice mistere,
În petale de noapte m-ascundeam, ca zorile să-mi dea ce le pot cere;
Într-o scoică de mare, târziu, acum să cad în visare, să fiu
Când mă udau valuri dulci-amare, strângeam în pumni nisipul fin
Secrete din adâncuri necuvântătoare și-au vărsat focul de venin.
O chemare, deși târziu primisem, scrisă pe o pană a unui vânt,
Deși fugeam de ea, o găzduisem
și doar așa am aflat ce sunt
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pierzând ce n-am avut
Pe două silabe îmi odihneam ochii,
atunci când gândul mă închide în inima rece...
pecetluită cu lanț greu eram; inima nu era a mea.
Am cutreiarat anotimpuri fără număr,
găsit, n-ai fost. Te risipeai într-un târziu...
fără să vreau, fără să știu.
Închisă de propriul gând, într-o inimă nărăvasă,
o inimă neîmblânzită... inima era a ta.
Surâsu-ți în fiecare zi înflorea,
dar inima, suspina... auzeai?
După două draperii de mătase, ascundeam dragostea de tine.
Clipe umplute până la refuz în pocale cu senzuliatatea
cea fără mărginire, adunată din cauza ființei tale.
Nu mă doream așa!
Simplu ar fi fost să privesc fără să văd. Însă...
nu toți avem puterea să ne suprimăm esența.
Esența mea te descoperise pe tine,
când nici măcar tu nu te-ai fi descoperit.
Voalul unei dimineți mohorâte
m-a dat sclava lubricului simțământ
[...] Citește tot
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Izvoarele vieții (2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fără oprire...!
Când sufletul îți plânge, bag de seamă,
Că nimeni și nimic nu-ți este bun...
Trăiești anxietate și în teamă
Și pe alocuri te crezi chiar și nebun...!
Când zâmbetul nu se mai naște pe-a ta față...
În inimă ai cioburi și ești frânt!
Iar viața ta, subțire ca o ață,
Simți că este ca o frunză-n vânt...
Și în final, totul e despre iubire...
Nu te numești om de nu iubești!
Rămâi praf, nisip și amintire
De nu ai depășit ceea ce ești!
Și sunt îndrăgostită și mă doare...
Când dragostea ce-o am nu îmi răspunde,
Când eu o strig, dar a mea chemare
În a sa inimă nu îi pătrunde...
[...] Citește tot
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cascada unui suflet
Pe unde curge vântul și valul se încheagă,
Acolo-mi zboară gândul... cu mii de întrebări...
Spre mine alunecă chemare pribeagă
Și mă aprind culorile în mii și mii de stări.
Mă arunc în valuri ce vreau să mă lovească,
În focuri ce mocnesc până la stele...
Mă predau și vântului, să-mi crească
Aripi ascunse, puternice și grele.
Pe unde am fost... mi-e parcă dor să fiu...
Povestea inimii îmi cântă locuri calde;
Să strălucesc din nou din ruginiu,
Să mă înalțe lumina din cascade.
Cutreier universul prin pașii multor timpuri,
Am învățat să-l las liber să zboare...
Și l-am trecut prin sacadate ritmuri
Înțelegându-i misterioasa sa ardoare.
[...] Citește tot
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Audioteca Citatepedia
Recită: Adina-Cristinela Ghinescu
Textele de mai jos conțin referiri la vânt, dar cu o relevanță mică.
Ce semeni vei culege
Nimic nu odihnește un om neodihnit
Decât liniștea dată dintr-un al său sfârșit
Finalul consacrat trăirilor-carton
Și începutul vieții la un nou amvon.
În amurg cresc lacrimi, când cerul se închide
Gândurile fug și se ascund în noi,
Se lansează-n hore mândriile sordide
Suntem așa avuți, dar atât de goi!
S-au retras savanții să studieze vântul,
Ce nu-l pot vedea, sau ști cum s-a născut
Acest soi de oameni își sapă adânc mormântul,
De crezi doar ce vezi, vei rămâne lut.
Un capăt mic de țară așteaptă să te-ntorci,
Căci vasele de lut ascund comori eterne;
Nu-ți feri auzul când te strigă voci
Și nu-ți fie teamă să vezi doar printre gene.
[...] Citește tot
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unde e dragostea?...
Dedicată tuturor celor care caută iubirea...
Și rătăcea un vânt nebun,
Ce peste noi se învârtea...
Ca să-ți arăt, sau poate spun...
Povestea despre El și Ea.
Și n-a fost vreme de răbdare,
Să se adune laolalt,
Mici sentimente temătoare...
Ce simțeau unul, celălalt...
O primăvară înghețase,
Mult prea devreme și banal...
Când dragostea nu încetase,
Zbătându-se ca și un val.
Și am privit nedumerită,
Cum frunze verzi pălesc ușor...
Când dragostea nu e primită,
[...] Citește tot
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de Czika Levente
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Audioteca Citatepedia
Recită: Adina-Cristinela Ghinescu
Pe pași de timp
Pe timpul unui pas grăbit
Sunt eu ce merg spre mine...
Ajuns aici dintr-un nimic,
M-am regăsit în sine.
Pe pasul timpului trecând
Mi-am adunat anii cei mulți,
Din vânt năprasnic în vânt blând
Răsar perii cărunți.
Pe urmele de timp în pas
Am construit cetate-aleasă...
Lucește angelic într-un vas,
Un duh frumos ca o crăiasă.
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Să ai ce să pierzi... (2007)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Despre soartă
Tristețe mă apasă atunci când uit de tine,
Privire infinită și apusă...
A ta iubire doare, dar mă las pătrunsă,
Și tot atunci o simt c-ar vrea să mă aline.
E tot ce știu... și tot ce știu voi tace...
N-am să ajung o stâncă fără sânge!
Chiar de vânt puternic astăzi mă înfrânge,
Tăcerea mea va tulbura suflete sărace.
Despărțirea vine în ceasul cel mai dulce,
Rămas bun spune vântul prin culori...
Și ploaia cu safire, pădurea ce adori,
Cu ele și iubirea și însăți a ta cruce.
O altă viață așteaptă să înceapă acum,
Altundeva departe, unde-i doar dreptate...
O viață cu o lume perfectă întru toate,
Unde-i numai ziuă, noapte nicidecum!
[...] Citește tot
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Să ai ce să pierzi... (2007)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pierzând ce n-am avut
Pe două silabe îmi odihneam ochii,
atunci când gândul mă închide în inima rece...
pecetluită cu lanț greu eram; inima nu era a mea.
Am cutreiarat anotimpuri fără număr,
găsit, n-ai fost. Te risipeai într-un târziu...
fără să vreau, fără să știu.
Închisă de propriul gând, într-o inimă nărăvașă,
o inimă neîmblânzită... inima era a ta.
Surâsu-ți în fiecare zi înflorea,
dar inima, suspina... auzeai?
După două draperii de mătase, ascundeam dragostea de tine.
Clipe umplute până la refuz în pocale cu senzuliatatea
cea fără mărginire, adunată din cauza ființei tale.
Nu mă doream așa!
Simplu ar fi fost să privesc fără să văd. Însă...
nu toți avem puterea să ne suprimăm esența.
Esența mea te descoperise pe tine,
când nici măcar tu nu te-ai fi descoperit.
Voalul unei dimineți mohorâte
m-a dat sclava lubricului simțământ
[...] Citește tot
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu
Adăugat de Adina-Cristinela Ghinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Paradigmă
Multicolore plane pătrund în gândul sferic
Mâhnit de vremea rece cu muguri de-ntuneric,
Nostalgic el venise a fi în stil coleric,
Prin planul minții sale ce nu este simetric.
Ruine-nveșmântate în albiile vremii
Recheamă la iubirea anilor aprinși;
Grămezi de sentimente sângerând uitării
Prin oglinzi de apă și chipuri cu ochi ninși.
Am revăzut aseară, la masa unde scriu
Cometa plăsmuită din dorințe oarbe
Acum ajuns e dorul, rămas într-un pustiu,
Al veșnicei dureri ce mocnit îl soarbe.
Mă prinzi de mâna rece și mă privești în ochi
Aproape-ți simt căldura cu care mă cobori
Spre stele nisipoase din cerul meu cu stropi
Și iar mă unge vântul, iar tu uimit m-adori.
[...] Citește tot
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Să ai ce să pierzi... (2007)
Adăugat de Adina-Cristinela Ghinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Audioteca Citatepedia
Recită: Adina-Cristinela Ghinescu
Uitasem...
Mă cheamă nebunia unei povești candide
Și-am vrut cu tot al meu să-i dau crezare,
Îndrăgostită tot mai mult de-a sa culoare
Uitasem convenționalul gândirilor rigide.
Pluteam parcă pe ape și pe vânt...
Eram o pasăre zburând spre măreții,
Uitasem despre păsări ființe-n pribegii
Uitasem despre Carte și al său Cuvânt.
Mă arunca în valuri o mare de iubire,
Ce mult mă amăgise că pot și eu zbura!
O dragoste intensă mi-a lăsat arsura
În rana nevăzută, săpând-o în simțire.
Fost joc cumplit jucat fără rezervă,
Așa se cheamă când ești îndrăgostită...
Uitasem a-mi lua masca în chip de nesimțită
Și m-am lansat în zbor cu prea multă vervă.
[...] Citește tot
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Să ai ce să pierzi... (2007)
Adăugat de Adina-Cristinela Ghinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Jertfă pentru duhul meu
Așchii din vântul de gheață
Într-o pădure înghețată în foc,
Simțeam cum se frânge o viață,
Într-un alt trup din veșnicul loc.
Și m-a cuprins pe neștiute,
Acea otravă, morbid...
Atât de multe vieți pierdute,
Pentru-a ieși din negrul cel vid!
Și i-am simțit pe toți murind
Și i-am purtat pe toți în mine...
Mi-au fost trimiși numai fiind
Vechi păzitori cetății divine.
M-am zvârcolit până la lună,
Știam că mori și tu-n locul meu...
A te salva din inima bună,
A fost tot ce-am vrut, dar mult prea greu...
[...] Citește tot
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dragoste furată
Și mă străbate dorul meu de toamnă,
Un vânt răscolitor deschide o iubire
Ce mă uitase într-un colț de iarnă...
Selectând lacrimi din dezamăgire.
Și tulbură mult vise care dau târcoale,
Nu am știut de tine... dar te-așteptam să vii...
Înaintam prin lume, pășind așa agale,
Eram cu suflete ca niște copii.
Și te-am iubit pe loc, așa ca o furtună,
Iscată din senin... nu știu ce-a fost cu mine...
În anumite clipe, mă credeam nebună,
Doream să îmi alungi regrete și suspine.
Mă reclădesc din piese ce-au fost și ale tale,
Și mă unesc cu vise ce-acum se contopesc...
Mult mă purtase viața pe a ei spirale,
Și tot ce mi s-a luat... astăzi se-mplinesc.
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de Adina-Cristinela Ghinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mii de întrebări... un răspuns: Duhul Sfânt!
Mii de întrebări aveam de când mă știu
Și îmi doream să mă cunosc pe mine...
Și a trecut mult timp... să mă am, să-mi fiu,
Învățând s-aștept în dureri divine.
Mii de întrebări mi-au adus furtună,
Ploi și zăpezi grele, vânt și mult noroi...
Timp în care sufletul mântuire adună,
Zbătându-se încă, să-nvingă un război.
Mii de întrebări m-au aruncat în mare,
În Univers, în Cer și înspre adânc...
Am riscat să aflu doar o întrebare...
Și apoi răspunsul am să îl arunc.
Cu cât întrebări se adună-n tine,
Cu atât chemare-i mai înaltă!
Este semnul tangențial cu sine
Ce te va purta pe cea mai amplă treaptă.
[...] Citește tot
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de Florin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Reîntâlnire de gradul zero
lui E.H.
În noapte visez cu luna cea plină,
Și nu pot să dorm, plutesc în visări...
Mă străbate o fantezie alpină,
De sus ea venită, din mări...
Și nu te-am văzut până acum niciodată
Și nu te cunosc, dar te vreau...
Pentru dragoste, însă... este o plată,
Și vreau să ofer, nu să iau.
Pe pieptul tău capul să pun,
Să mă privești în tăcere...
Din ochii tăi, văpăi să adun
Și zâmbete pline de miere.
Să mă ții strâns în brațele tale,
Să mă cuprinzi întru tot ce eu sunt...
Să-mi povestești drumeții ancestrale
[...] Citește tot
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Audioteca Citatepedia
Recită: Adina-Cristinela Ghinescu
Veșnic temător
O clipă dintr-un infinit
În parcul veșnic temător,
Mi-e dor să o trăiesc din nou
Eu temerară
el temător.
Era momentul multor vise
În toamna veșnic temătoare,
O candelă sclipea simbolic,
Deși o alta va dispare...
Vizionar în parc tomnatic
A fost și vântul, dar nebună
N-am vrut s-ascult versu-i cantabil,
Deși refrenu-n gând răsună.
Pierdut prin sunete e graiul,
Sau poate cutezanța-n fapte...
Nu se va-ntoarce niciodată,
Căci e gonită prea departe.
[...] Citește tot
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Să ai ce să pierzi... (2007)
Adăugat de Adina-Cristinela Ghinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ecuație cu rezultat în doi
Lovită de atât mult zbor, eu mi-am lăsat aripi să cadă,
Și rătăcită-n al meu dor, inima n-am permis să vadă...
Lacrimă dulce soarbe vântul, ce mângâie cu un alint,
Un vuiet îmi străbate gândul, ce a punctat idei succint.
O ecuație terestră, cu doi necunoscuți arzând...
Veniți de pe-o planetă sacră, trimiși și-aici aterizând,
Mi-a fost pe tablă să descriu... răspunsul încă zboară...
Nu știu decât c-am fost să-ți fiu... doar revelație, comoară.
Cu cât cuprind mai vast ce-a fost, cu-atât mă prinde ger fierbinte...
Mă rătăcesc fără vreun rost, m-aprind în baie de cuvinte!
Și iată-mă! Sunt ce doreai... așa cum ai visat cândva...
Un ideal ce doar sperai; ce n-ai avut... un altceva!
Și altceva sunt întru toate, de ai putea doar să mă vezi!
Ți-ai spulbera confuzii, poate... și vei începe ca să crezi.
Iubirea vreau să te atingă... acolo unde teama curge,
Nedumerirea să îți stingă și dragostea să nu-ți alunge...
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rămâi cu Dumnezeu
Geme omenirea de boală și durere,
Suflete se nasc doar pentru-a muri...
Veșnicia lumii nu are putere
Să ceară încă-o zi pentru-a stăpâni.
Tot în jur se plânge... ființe în robii.
Nu ajung lacrimi să îi plâng;
Spirite în ură zac în pribegii
Ochiul drept se frânge... râde ochiul stâng.
Peste tot, copii născuți dintre poveri
Și părinți ce n-au iubit Lumina...
Strămoșii ce dorm și-au lăsat averi
Ca alții pe pământ să le poarte vina.
Neputințe vin ca ploile nebune
Și nu este om să le oprească.
Mâinile se strâng și vor să se adune
Ca ultima speranță să tot crească.
[...] Citește tot
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu (martie 2008)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Adina-Cristinela Ghinescu despre vânt, adresa este: