Culorile unui destin
pe coală albă de hărtie
așez mărgăritare calde,
picurând din agonie
a unei inimi albe.
rânduri se scriu cu purpuriu
din rănile de gând,
închise-n suflet azuriu
cu lacrimi susurând.
cuvinte cad din diamante,
care-au cioplit o fericire
sortită unei minți savante
și unui duh de nemurire.
un trandafir negru-al pierzării
file a șters din calendar...
m-a pus în gara așteptării
în locuri de amar.
[...] Citește tot
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Izvoarele vieții (iunie 2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.
Florile verzi
Mă doare al meu sine care suspină mult
Am obosit să-l văd și tot să îl ascult
M-am plictisit de el
să plece de la mine!
Nu vreau tovărășia prezenței lui străine.
Nu mai doresc să caut un leac sau alinare,
Tot ce doresc e ziua ce văd că nu apare
M-am săturat să caut ce nu cunosc că știu
Taine și legende din al meu suflet viu.
Ascunsă-i o comoară a sufletului meu
Prin lupte de credință ajung să fiu doar EU
Zăpada se topește, răsar florile verzi,
Ce-n suflet mi se-așeză arzându-mi din zăpezi.
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oglindire... Sunt un paradox!
Și mă ascund de oameni... să dispar!
Așa îmi este bine... mult amar,
Se risipește, când sunt eu și cu mine...
Liniște și taine... și cugetări divine.
Și îmi este drag, să-mi fiu, să mă iubesc!
Am învățat din greu, iertând să reușesc...
Și la final de viață, două legi avem:
Iubește-te pe tine, să rupi un blestem!
Iubește-ți și aproapele, ce rar îl mai găsești...
Asumă-te pe tine, învață să iubești!
Lumina dă putere! Devii înțelept,
Doar iertând, iubind... la modul cel corect!
Iubesc singurătatea! Iubesc să-mi aparțin!
Fără obligații, îmi vreau duh alpin!
[...] Citește tot
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la verde, dar cu o relevanță mică.
About me (Despre mine)
Învălmășeală-n mine pe anotimp de iarnă,
Revoltă în organe și ploi de sentimente
Îmi tulbură duhul ce a purtat o rană
Și inima cu împliniri absente.
Unul către altul strigă laolaltă,
Nu au loc de mine să-și spună durerea...
Ce se-ascunde-n mine nu se va ști vreodată,
Cum și slăbiciunea mi-ascunde puterea.
A curs nebunia din a cupei dramă,
Răstignirea vieții fost-a peste mine,
Sărutată crud de a vieții palmă...
Soarta alungată iată că revine.
Poveștile-n cristale răsar când timpul a sosit;
Un adevăr a fost ascuns din prea multe motive,
Destinul ce a fost furat, azi s-a împlinit,
Iar autorii săi cei mândrii, sunt astăzi de rușine.
[...] Citește tot
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Izvoarele vieții (iunie 2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unde e dragostea?...
Dedicată tuturor celor care caută iubirea...
Și rătăcea un vânt nebun,
Ce peste noi se învârtea...
Ca să-ți arăt, sau poate spun...
Povestea despre El și Ea.
Și n-a fost vreme de răbdare,
Să se adune laolalt,
Mici sentimente temătoare...
Ce simțeau unul, celălalt...
O primăvară înghețase,
Mult prea devreme și banal...
Când dragostea nu încetase,
Zbătându-se ca și un val.
Și am privit nedumerită,
Cum frunze verzi pălesc ușor...
Când dragostea nu e primită,
[...] Citește tot
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de Czika Levente
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tăcerea ta...
și m-a durut tăcerea ta... de ce îmi taci în toate?!
durerea a fost numai a mea... și vina-i parte-n parte!
și m-ai înstrăinat tacit... fără vreun cuvânt!
prin caracteru-ți plictisit... am încetat să cânt.
și n-am putut a te uita... așa cum mi s-a spus...
știu că doar inima-mi chema... iubirea-n nepătruns.
și mi-am pus mii de întrebări... de ce atâta dor...?
dar am primit numai mirări... și taine care dor.
am fost privită cum nu sunt... așa cum tu vedeai...
nu eu, dar sufletul mi-e sfânt... șimțeai, dar nu credeai!
și au trecut clipe și zile... și tot n-am încetat...
a te-nrăma numai în file... eu tot, tot am sperat!
dragostea-i tot ce-am vrut să știi... să te învăt iubirea!
să-ncepi și tu a dărui... simțindu-ți împlinirea.
și tot alerg după cai verzi... visând la o schimbare...
iar tu îmi râzi și spui că vezi... perfecțiuni eroare.
[...] Citește tot
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea mea s-a stins
pentru Bianca
Lacrimi nu mai am, când te privesc zăcând neînsuflețită....
În agonii și suferințe te-am privit zvâcnind...
O singură dorință aveam a-mi fi împlinită...
Ca tu, să te mai bucuri... prin viață tot trăind....
Nu poate nici cuvânt, și nici lacrimi amare,
Să stingă cea durere ce-o simt în piept arzând...
Mi-ai fost copilul dulce, ce m-alinta c-o floare,
Iar eu... fără de tine, mă văd ușor căzând...
Și te-am iubit, cum nu se scrie-n cărți...!
Și mi-ai fost în suflet... tu mult m-ai alinat...!
Poate să mai treacă încă zece vieți...
Eu nu am să te uit, copil mult adorat!
Bianca, te iubesc! Tu ești acum plecată...
M-ai părăsit și tu... cu mult, mult prea devreme...!
Și trebuie s-accept soarta... deși, neresemnată...
[...] Citește tot
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să-mi spui, iubito!
Înfiorat m-atingi cu gânduri
Și știu... tu te gândești la mine...
Să mă ții strâns prin multe doruri,
A ta să fiu, doar pentru tine.
De n-aș putea să mă scufund
În mintea ce spumegă malul,
În ochii tăi să mă afund
Să ne unim gonind amarul.
Așa de simplu mă alint,
Cum mă privești și bați din gene...
Tot ce-am dorit prin tine simt
Dragostea-mi curge iar în vene.
Ridic o mână înspre tine,
Și ce te-aș strânge acum iubite!
Într-ale mele vieți marine
Venite-n timp și ispășite.
[...] Citește tot
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Să ai ce să pierzi... (2007)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu am ales lacrimile verzi
Eu am ales ce nici nu cunoșteam,
Și am ales numai ce mă doare...
Să-mi depășesc limita ce-aveam,
Să mă desprind de mine, cu ardoare.
Și lumea am ales să mă urască,
Căci, pentru adevăr exist de la-nceput...
Nu ea mă va ucide... nici să nască
Un adevăr prea mare, neștiut...
Eu am ales să pierd ce-am construit,
Cu foc de pasiune, dăruind din tot...
Și am ales s-arunc măr otrăvit,
Chiar de-mi lipsea cu dor, știam că pot!
Și n-am ales să mă îndrept unde e bine...
Și n-am dorit comod ca să exist!
Și pentru ce-am ales, veneau s-aline
Lumini celeste, șoptindu-mi să rezist!
[...] Citește tot
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de Adina-Cristinela Ghinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să învăț despre mine
Să-nvăț uitând să număr zilele ce trec,
Inima s-opresc din ploi, atunci când sec
Lângă o ființă la care-aș vrea să stau
În inimă și suflet, să dau și nu să iau!
Să-nvăț să uit să scriu ce aș citi mereu,
Să scriu ce aș vorbi despre Dumnezeu,
O piatră de suflare mi-ar fi un vânt nebun
Pe care l-aș închide într-un vechi album.
Să-nvăț să nu mai lupt atunci când nu-i ușor
Să mă eliberez prin boală și să zbor,
Unde o ploaie rece m-așteaptă trâmbițat
Să mă trezească sumbru din visul de păcat.
Să-nvăț să simt când doare o faptă virtuoasă,
O Dunăre sărată, răsplată tenebroasă,
Pe lacrima ce curge din trup neîmpăcat...
Eu nu pot să mă iert, mai mult de am iertat.
[...] Citește tot
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Să ai ce să pierzi... (2007)
Adăugat de Adina-Cristinela Ghinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Adina-Cristinela Ghinescu despre verde, adresa este: