Fără iubire suntem cerșetori de existență.
Adrian Abrudan
Adăugat de Adrian Abrudan
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Îngenuncheat de toamnă...
De-atâta toamnă, vor suspina izvoare
Iar eu te voi chema la nesfârșit,
În lumea unde totul s-a oprit
Și din iubire, uneori, se moare.
Te-așez pe tâmplă și te-așez pe frunte
De-atâta toamnă simțurile-mi scad,
Dar te iubesc și pentru tine ard
Sunt torță vie într-un pustiu de munte.
Și totuși, dacă plouă și e frig
Și ochii mei sunt râuri înghețate,
Am dreptul meu să te zidesc în toate
Și-ngenuncheat de toamnă, să te strig.
poezie de Adrian Abrudan (2014)
Adăugat de Adrian Abrudan
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
De ce mi-e dor de tine?
Pentru că timpul nu se schimbă când dorești
Și pentru că, în mine, e multă rutină
De când ai plecat, într-o falsă lumină,
Văd clipa prezentă și zațul din cești
Îmi spune că sunt, vinovat fără vină.
De ce mi-e dor de tine?
Pentru că am încercat să nu-mi fie
Și nu mi-a ieșit.
Pentru că nu poți trăi într-o lume pustie,
Pe un fals teritoriu, cu munți de hârtie.
Pentru că, prea mult te-am iubit
Și-acestă iubire e-o flacără vie.
poezie de Adrian Abrudan
Adăugat de Adrian Abrudan
Comentează! | Votează! | Copiază!
De toamnă
E toamnă, surâsul tău s-a transformat în mit
Cad ploi ca-ntr-o perfidă rătăcire,
Și te întrebi de-a existat iubire
Și ce păcat de moarte-am săvârșit.
Ne rătăcim prin sute de perechi
Cuprinși de amnezii ce n-au cădere,
Și picuri mari cu iz de mângâiere
Ne-așează Bach și Mozart în urechi.
Și totuși, ne iubim cu flori de toamnă
C-o ultimă risipă de tăcere,
Eu știu că din iubire iese miere
Și ochii tăi, ca două mări sunt, doamnă.
poezie de Adrian Abrudan (2014)
Adăugat de Adrian Abrudan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când iubești, existența ta se consumă într-o clepsidră.
Adrian Abrudan
Adăugat de Adrian Abrudan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu te...
La mine-n suflet sunt fântâni adânci
Și ape reci, venite dintre munți,
Eu te iubesc cu ochii mei cărunți
Și cu tăcerea șoaptelor din stânci.
Și nu-mi ajung aceste nopți sumare
Nici clipele trăite pe pământ,
Să-ți pot rosti tăcerile din gând
Să-ți pot deschide zâmbetul c-o floare.
poezie de Adrian Abrudan (2013)
Adăugat de Adrian Abrudan
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
De ce nu pot trăi fără tine?
Pentru că, vidul din mine se lărgește, treptat
Și-n aer plutește ființa ta vie,
E ceasul când alții se iubesc, se sfâșie
Și plouă de parcă și cerul s-a spart.
De ce nu pot trăi fără tine?
Pentru că, în mine sunt stânci și izvoare
Sunt deșerturi păzite de fluturi războinici,
Sunt ochii tăi mari și atât de statornici
Și dorul acesta, permanent, ce mă doare.
poezie de Adrian Abrudan
Adăugat de Adrian Abrudan
Comentează! | Votează! | Copiază!
De toamnă
Mă-ntreb adesea unde să-ți mai scriu
De ce cuvântul meu e de prisos,
Mă mir că mai pot scrie și sunt viu
Cu-atâta plumb și risipire-n os.
Și-această toamnă rece și bastardă
Cu agonia ei nevindecată,
E pretutindeni, în priviri, pe stradă
Iar eu petrec cu ea, la o serată.
Mi-ai spus că o să treacă, dar eu știu
A te iubi e-o boală fără leac,
Încerc în crucea nopții să îți scriu
Ce simt acum, la început de veac.
E un dor ce seamănă-a pustiu
Și sunt cu toamna, conversând, în parc.
poezie de Adrian Abrudan
Adăugat de Adrian Abrudan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Adrian Abrudan despre iubire, adresa este: