Cădea o ploaie...
Cădea o ploaie dulce și suavă
Ca-n Eminescu, din bătrânul tei.
Aveai în ochi o mare de scântei,
Iar eu înfățișarea cea mai gravă
Să-ți pară vorba-mi, vorbă cu temei...
Și-am tot visat ca alții fericirea
Ascunsă-n ierburi și cuprinsă-n flori.
Erai cu trenă și aveai bujori,
Așa cum te întrunchipa iubirea.
Eram și eu și alții visători.
Se risipea în jur o melodie
Ca dărnicia unui blând copil
Ce-și saltă, blonde, pletele-n April,
Când corzile, țâșnind adânc din glie,
S-au re-mplantat în solul lor fertil.
Neînțeles de cel ce Înțelege,
Inevitabil ne-am topit arzând,
[...] Citește tot
poezie de Adrian Erbiceanu
Adăugat de Sabyanna
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Iubirile
Iubirile vin,
Iubirile pier...
Cui să le dau,
Cui să le cer?
Doruri ascunse,
Patimă crudă -
Cine să vadă,
Cine s-audă?
Vise cărunte,
Nadă prin nadă -
Cine s-audă,
Cine să vadă?
Mantii de ape,
Lujeri de foc -
Râd... de durere,
Plâng... de noroc.
poezie de Adrian Erbiceanu din De la Anna la Caiafa
Adăugat de Era_noastră
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ca lacătul
Ca lacătul ce nu se mai descuie
când ai nevoie și-l înfrunți febril,
în brațe te strângeam ca pe-o statuie
care ardea în simțul meu tactil.
Atâtea ți-aș fi spus, dar ce cuvinte
puteam găsi nevrând să mă divulg
iscam tornade-n juru-mi, să ții minte,
din mreaja îndoielii să te smulg.
Și timpurile, ca-ntr-o odisee,
mi-au fluturat prin păr, m-au fulguit iar tu-mi ești vis întăinuit sub cheie.
Cum să te pierd acum când te-am găsit?!
poezie de Adrian Erbiceanu din De la Anna la Caiafa
Adăugat de Era_noastră
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la visare, dar cu o relevanță mică.
La poarta inserarii
Din adâncimi - pe ape dispersate
Ce-și cată vad să-ncalce alt hotar -
Călăuzit de simțul meu primar,
Sui treptele de vis îmburnițate.
La poarta înserării gândul bate.
Incertitudini -trepte de altar-
Grăbite se preling pe minutar:
Nimicnicie și... eternitate!
Așa adun, corvoadă la corvoadă,
Inscripții - tăinuind aspru consemn -
Vizibile, când n-aș vrea să se vadă.
Nu-i frică să mă-mpingă, nici îndemn;
Doar ghemul care singur se deznoadă,
Să-mi lase mie, și pe toate, semn!
poezie de Adrian Erbiceanu
Adăugat de Sabyanna
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poveste de iarnă
Cine a spus că cerul e posac?
Un fulg, acolo, ce e, te-nfioară?
Nu-i spune lui povești că ești sărac,
Că lemne n-ai, doar nu-i întâia oară.
Și ce-i mai sănătos ca statu-n ger?
Te naști din nou, nimic nu te mai doare;
E zidul spart? Te poți uita la cer!
Ferice fii, nu poate fiecare!...
Bătea la uși Crăciunul timpuriu
(În sănii cu bărboși purceși din mituri,)
Dar n-ajungea în visul lor târziu -
Sărmanelor "fetițe cu chibrituri"...
În zgomot sec se deschideau obloane;
Țâșneau în stradă mii de licurici...
- "Ce faci, mon cher?... Ai să răcești cucoane!"
- "E-atât de cald că mă sufoc aici..."
În tremur scurt o ultimă suflare
Pierea sub ceru-nzăpezit de nori:
[...] Citește tot
poezie de Adrian Erbiceanu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plutesc...
Plutesc ca între două mări de apă:
Deasupra-mi cerul gol și legământul
De-a nu lăsa uitat așezământul
Schimbat pe-un vis ce dă ca să înceapă;
In jos, abia întrezărit, pământul,
Ca ochiul Biblic urmărind o sapă
Cu-acel ce singur îngrozit se-ngroapă
Fără să-și poata știi deznodământul.
Cu-atâtea amintiri desperecheate,
Dansând insidioase pe aripe,
Imi pare zborul o eternitate
Ce-ncepe-abia acum să se-n firipe,
Multiplicat prin sciziparitate,
Cu desecrarea fiecărei clipe.
poezie de Adrian Erbiceanu
Adăugat de Yunonna
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Adrian Erbiceanu despre visare, adresa este: