Dublu infarct
Edmundo avea două inimi
una mai mare și una mai mare
așa se născuse singur
într-o duminică după Paște
și asta fiindcă Speranzza mama lui
îl făcuse din flori
floarea- soarelui și ochiul-boului...
nu obosea niciodată
iar în inimile lui încăpeau
o mulțime de oameni
chiar și un elefant trist
pe care îl găsise într-un bordel
se îndrăgostise însă brusc
de gemenele mexicane
aduse în coliba sa
de un tsunami nebotezat
de nici un meteorolog
[...] Citește tot
poezie de Adrian Păpăruz
Adăugat de Adrian Păpăruz
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.fiecare frunză e o inimă,
fiecare inimă piere...
în mintea mea ferecată,
vântul le poartă spre stele...
catren de Adrian Păpăruz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Reanimare
să-ți speli inima zise chirurgul obosit
de trei ori în toată ziua
dimineața în cuvinte albastre
flori de orhidee și lumină
la prânz cu Vivaldi cu Mozart
iar seara domnule seara
cu dragoste cu iubire fierbinte
fierbinte
atât
și îmi puse inima într-o sacoșă de plastic
vaya con Dios amigo
poezie de Adrian Păpăruz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Edmundo avea două inimi
una mai mare și una mai mare
se născuse singur-singurel
de Paștele Cailor
Speranzza
mama lui îl făcuse din flori
curu găinii și ochiul-boului...
Edmundo nu obosea niciodată
iar în inimile lui încăpeau
o mulțime de oameni
chiar și un elefant trist
pe care îl găsise într-un bordel
se îndrăgostise însă brusc
de gemenele mexicane
aduse în coliba sa
de un tsunami nebotezat
[...] Citește tot
poezie de Adrian Păpăruz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
tu lași urme de vis pe fereastra
dinspre apocalipsă
nu știi ora când vei redeveni sămânță
dar poți sculpta din memorii
inima care o va-nflori
gogyohka de Adrian Păpăruz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lupii
eu bat la ușa ta din nou
și-n inimă îmi urlă lupii
te vreau flămând
și bat mereu
la poarta-ți grea din suflet
nu-ntrebi nimic
nu zici nimic
dar știu că ești acolo
râzând că plângi
tot așteptând
să-ți înțelegi destinul
mi-a mai rămas un lup
în piept
și te mai strig o dată
cuvintele se sparg de cer
n-am să-ți mai cer nimic
[...] Citește tot
poezie de Adrian Păpăruz
Adăugat de Adrian Păpăruz
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
inima mi-a rămas mică
de când m-ai îmbrâncit fericită
la braț cu Adio
să-mi fi lăsat măcar o adresă
să-ți pot returna jurămintele
uitate în dormitor lângă verighetă
poezie de Adrian Păpăruz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
mă fumez în goliciunea mea
fără filtru
mă fumez până în memorii
cu inimă cu tot
mă fumez de tristețe
de disperare
de frică
mă fumez resemnat
și mă scutur pe trotuar
sunt propria mea țigară
ultima din pachetul vieții
poezie de Adrian Păpăruz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
am ajuns în galaxia tăcerii
cuvintele mele nu mai sunt cuvinte
ci aripi sunt dezlipite de trup
nici visurile nu-mi mai sunt visuri
ci cuiburi sunt de veșnicii
liniștea-i atât de înaltă
albă din mine crește ziduri peste ziduri
tu știai că heruvimii nu zboară
și nici zbateri de inimi nu au?
mă tem că în așteptarea ta
mi-am devenit propriul înger
poezie de Adrian Păpăruz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la inimă, dar cu o relevanță mică.
"ți-a crescut o gaură-n inimă"
au zis doctoranzii pe la vârsta copilăriei
și eu am râs
fericit că voi avea
unde să mă joc cu nisip...
mai târziu
prin adolescență au decis
că am "o inimă într-o gaură"
și am râs
aveam de acum
un fel de "black hole" a mea
unde putea încăpea
chiar o bucată de univers...
"teoretic nu prea exiști"
mi-au spus pe când
am devenit soldat
și iar am râs
pentru că atunci am înțeles
că dacă eu sunt o iluzie
și ei sunt o iluzie...
"gaura ta e atipică -ține loc de cord
[...] Citește tot
poezie de Adrian Păpăruz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
de ziua mea
mi-am pus viața
să sune la jumate'
am adormit
căutându-ți visul
amestecat cu nisipul
deșertăciunilor
m-a trezit Dumnezeu
la fără-un sfert fix
pentru renaștere...
fără tine viața se oprise
cu secundarul inimii
între iubiri paralele
poezie de Adrian Păpăruz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gaura
ți-a crescut o gaură-n inimă au zis mai întâi doctoranzii pe la vârsta copilăriei
și eu am râs fericit că voi avea unde să mă joc cu nisip
mai târziu prin adolescență au decis
că am o inimă într-o gaură și am râs
aveam de acum un fel black hole a mea
unde putea încăpea chiar o bucată de univers
teoretic nu prea exiști au concluzionat specialiștii pe când credeam că am devenit bărbat
și iar am râs pentru că atunci am înțeles că dacă eu sunt o iluzie totul e o iluzie
gaura ta e atipică ține loc de cord
chiar de materie cenușie ține loc
șușoteau cardiologii psihologii psihiatrii
speriați de neînțelegerea lor
a crescut atât de mult încât te-a dat afară din tine și te-ai pierdut
eu iarăși am râs bucuros fiindcă oricum
nu mă găsisem vreodată
[...] Citește tot
poezie de Adrian Păpăruz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
peretele digital m-așteaptă gol
în fiecare zi pentru o nouă zugrăvire
toate culorile minții
le-am încercat aici
și lumii i-au plăcut
pe peretele inimii însă
am un singur graffiti
de când mă știu
dar proprietara inimii mele
s-a exilat într-un infarct
și neobservat m-a decolorat
la neexistență
poezie de Adrian Păpăruz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
ai vrut deodată să fii singură
în mijlocul singularității
chiar dacă în inima ta
nu mirosea nimic la plural
nici n-ai avut timp să observi
că privirea ți-a rămas deschisă
spre nebunia mea cosmică
ai fugit desculță
golită de toate adevărurile
doar să mai bem o cafea
înainte să se fluiere începutul apocalipsei
ești singura femeie
care m-a iubit
din singurătate în singurătate
așteptându-mă infinit
mă lași azi
când toate cometele
s-au adunat în ochii tăi
să mă închid în tine
pentru totdeauna?
poezie de Adrian Păpăruz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Renaștere
vitraliu mi te-ai făcut
în altarul ochiului
să-mi adulmeci nefericirile
cu aura ta violet
și să surâzi complice zeflemea
heruvimilor căzuți la împărtășanie
între tine și dumnezeu
liniștea crește hățiș
urcă urcă
trece prin inimă
până în clopotnița minții
iar dacă mi-aș închide luminătorul
în întunericul meu să te topesc goală
din mine va zbura o golgotă
cruce voi eterniza așteptând să renaști
poezie de Adrian Păpăruz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Maladia cuvintelor
nu se tratează
e o boală autoimună
cu rădăcini în suflet
ele cuvintele
cresc din mine
cu frunze albastre
pe ramuri violet
am devenit indefinit
nu mai știu unde încep
sau unde se termină încrengătura
nici oamenii nu mă mai văd
trec nepăsători dinspre nimic
către alt nimic
câte unul doar
mai puțin grăbit
[...] Citește tot
poezie de Adrian Păpăruz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Neîmplinire
5
tatăl meu are o gaură în inimă
în fiecare dimineață
își aprinde o țigară
o dorință
o minciună
însă nimic nu umple golul
absolut nimic
4
mai toarnă-mi un pahar din viitorul tău
fă-mă să-mi aduc aminte cine sunt
3
mereu lipsește ceva
începea cu
și se termina cu poate
2
trezește-te
[...] Citește tot
poezie de Adrian Păpăruz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sinuciderea
am să-mi las sinuciderea goală
albă ca un cearșaf
peste ochii tăi întorși acasă
să te apere de vinovățiile
ce-ți caută nebune pocăința
sinuciderea mea e o tipă bi
am cunoscut-o la grădi
când tovarășa mergea cu mine
la toaleta de la marginea copilăriei
ultima oară numai eu m-am întors
pe tovarășa a urcat-o sinuciderea
la cel bun mi-a spus mama
și nu m-a mai lăsat să învăț să număr
de atunci domnișoara sinucidere
a urcat la cel bun multe femei și bărbați
pe care le-a și i-a iubit
în locuri neașteptate
când am mai crescut s-a mutat la mine
mă ținea de inimă și făcea striptiease
dar nopțile mă lăsa singur
[...] Citește tot
poezie de Adrian Păpăruz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
te-am scos de la plățile lumii, mamă
și hainele ți le-am scos din dulapul
cu miros de cireș...
apoi am plâns puțin
cu paltonul și rochița de vară
în camera ta s-a mutat un înger
dar nu îl văd niciodată
doar uneori găsesc câte un fulg
pe pernă ori pe pervaz
în rest sunt toate așa cum le-ai lăsat
toate amintirile sunt înrămate frumos
tu îmi zâmbești
din pereții aglomerați de memorii stingheră mireasă a tatei
timpul aici nu există
s-a sinucis după plecarea ta
te-am scos azi din arhivele lumii, mamă
dar nimeni nu mi te va scoate
[...] Citește tot
poezie de Adrian Păpăruz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă
dacă te-aș regăsi
ți-aș povesti în sfârșit
de ce m-am născut o dată
și am murit de câteva ori
tu ai să râzi-clopot
apoi ai să plângi-toacă
ne-am putea
număra singurătațile reciproc
tu din trecutul meu
și eu din al tău
am putea urca în hamacul lunii
să privim desfrunzirea timpului
și te-aș întreba timid
dacă mai doare tatuajul
de pe inimă cu numele meu
tu ai putea să mă-ntrebi
dacă ți-am păstrat ultimul sărut
pe retina Ochiului
apoi întristați de clepsidra zgârcită
ne vom lua rămas bun
[...] Citește tot
poezie de Adrian Păpăruz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Adrian Păpăruz despre inimă, adresa este: