Citate despre Adrian Păunescu și iubire
citate despre Adrian Păunescu și iubire (inclusiv în versuri).
La apariția volumului de versuri "Să ne iubim pe tunuri" de Adrian Păunescu
Zise ea citind volumul:
- Când iubești cu-adevărat
O fi bine și pe tunuri,
Dar mai bine... este-n pat.
epigramă de Petre Gigea-Gorun din Printre epigramiștii olteni (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Marelui poet Adrian Păunescu
Prin vers ai cules iubire,
Prin politică - ocară;
Azi, la Marea Despărțire,
Te venerează o țară.
madrigal de Victor Becheanu (5 noiembrie 2010)
Adăugat de Victor Becheanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
V-am spus (după Adrian Păunescu)
V-am spus de la-nceput că vă iubesc
Și sufăr pentru relele din fire
Dar nu pot, numele să vi-l hulesc
Ci doar să-mi schimb muțenia-n uimire!
V-am spus că, nu mă-nchin periculos
Dar nu mi-ați luat închinăciunea-n seamă!
Vorbele-mi bune le suciți pe dos
Și-atunci vă-ntreb: de voi să-mi fie teamă?!
V-am spus și pot, la nesfârșit, să spun
Că Everestul e pitic în mine
Și relele din voi, în mine-apun,
Când schimb durerea, în iubiri carmine!
V-am spus și mai continui să vă spun:
V-aud ca pe un zumzet de albine
Și chiar de mă ucideți, punte pun
Între Greșeală, Iertăciune, Bine!
poezie de Iulia Mirancea, după Adrian Păunescu (2 ianuarie 2015)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
În stil Adrian Păunescu
Un gând feroce mintea mi-o răscoală
Ducându-mă alături de demență:
Iubita mea, toridă și fatală,
A mai făcut de-acasă o... absență.
epigramă de Ion Teodorescu din Reflexe (și reflecții) într-o picătură de cerneală (2005)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubiți-vă pe tunuri
Mă voi feri ca de foc de pericolul
Că dragostea să devină
Obiect al meditației,
Al speculației,
Al filozofiei.
Ferească Dumnezeu
De acea dragoste retorică,
În stare să ucidă
Numai eroii
Pe scenele de scândura uscată.
Alt fel de dragoste am trăit eu
În zilele și-n nopțile vieții mele.
Am fost devorat,
De patimi reale,
Și nici un regizor
Nu mi-a putut iscăli pieptul
Cu biata lui cerneală roșie,
De care s-au învrednicit toți actorii.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Superproverb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cânta poetul (Lui Adrian Păunescu)
Cânta poetul, tot ce mișcă
făcând abstracție de putregai.
Din raiul său mai trimitea semnale,
spre mult râvnitul vostru rai,
aripi de gând și lacrimi de cuvânt.
Dar cine să-l audă!
Pământenii cu antifoane în urechi,
gângănii în virtutea inerției,
sfâșie clipe în perechi
și-nalță ode bucuriei.
In lumea lui tot stând de veghe,
la zborul scund al clipei lor,
El, demiurgul tot mai crede
că întrupându-se în DOR
își va găsi la ei, pereche.
Și dând cuiva nemărginirea,
din ochii-albaști-ai vieții sale,
[...] Citește tot
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Darul meu
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Poetului la moartea sa (Lui Adrian Păunescu)
"Zăpezile postume" au început să cadă
Și lumea, adevărul a început să-l vadă.
Cum la nevreme iarna în vară, azi începe
La fel plecarea ta, eu nu o pot pricepe.
În vene îmi îngheață cuvântul de iubire.
Cum te-am iubit o viață, poete, în neștire!
Cum m-am rugat la stele, mereu să lumineze
Suișul vieții tale, mereu pe metereze.
Sărac și fără vlagă mă lași acum, o pradă,
Să duc,, lămpașul tău,, în lumea de paradă.
"Biet lampagiu" se duse într-o audiență
La însuși Dumnezeu, să ceară-acum clemență.
(pentru poporul său).
Să stăm în rugăciune și să luăm aminte
Că viața-i trecătoare și trece prin morminte!
Să nu uiți niciodată, popor înstrăinat
Cum, către Dumnezeu, poetul te-a-nălțat
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvențe în alb și negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la Adrian Păunescu și iubire, dar cu o relevanță mică.
La moartea lui Adrian Păunescu
(5 noiembrie 2010)
Nu era un ipohondru,
Înzestrat fiind, ca un domn,
Păstrând din tinerețe o obsesie
Numită intuiția morții,
A fost un om, un poet,
Cu o sensibilitate fabuloasă,
Un luptător neobosit,
Gândea, citea, scria poezii, articole,
Lăsând în urmă mari lucrări
Și mai bune și mai rele
Și noroi și multe stele...
El a iubit o țară în așa măsură,
Unde nebunii clocotesc de ură,
A fost un râu cu izvoare înmiresmate,
Abia acum, când nu mai este,
Realizăm cât de mare a fost.
Poetul n-a învățat să moară,
Spunând adesea: Nu mă tem că mor,
[...] Citește tot
poezie de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Altă scrisoare către Adrian Păunescu
Noi ne cunoaștem din copilărie,
De la-nălțimea troscotului bont,
Ne-a luminat aceeași apă vie
Și am râvnit același orizont.
Acum, m-am hotărât să-ți scriu aceste
Cuvinte, ca unui dușman de rând,
Să te condamn și să-ți mai dau de veste
Că te voi părăsi foarte curând.
Mi-ar fi plăcut să fii poet și-atâta,
Să nu te văd prin țară fără rost
Cum faci dreptăți, cu lacrima și bâta,
Și-n geniu vrei să-l schimbi pe omul prost.
Cu haina ta de lucru, la recepții,
Cu fracul, în grădină, când o sapi,
Te ponegresc și bunii, și inepții,
Te judecă și medici, și satrapi.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adio, Adrian Păunescu!
Adio, Stimate domn al poeziei
Prin care toată viața te-ai luptat,
Pentru dreptate, cinste și iubire
și dragostea poporului înduplecat.
Poezia s-a transformat in cântec,
Doina, speranța și dor,
înviorând al țării pântec
Trezind la viață acest popor.
Prin ea ai proslăvit înaintașii,
Fiind idolii acestei țări,
Care cât au trăit sărmanii
Au suferit gândind spre alte zări.
Prin poezie mereu ai cântat
Durerile prin care trece țara,
Gândind ca cei de la conducerea de stat
Vor lua măsuri ca să dispară mana.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Răscol (2015)
Adăugat de Rascol Dumitru
Comentează! | Votează! | Copiază!
La catafalcul lui Adrian Păunescu
LA CATAFALCUL LUI ANDREI PĂUNESCU
Mai tristă-i Toamna cu pomii ruginii,
de când o veste din moarte răsună
despre Poet plecat dintre cei vii,
cu-naintașii de-a fi împreună.
Nedeaptă-i soarta care curmă viață
cu suferințe trupești și sufletești,
scurtând destin și spulberând speranță
din cei ancorați în visuri omenești.
Regrete și zbatere lăuntrică
pe file se scurg cu lacrimi din condei,
când sufletul la Ceruri se ridică
din maestrul șlefuitor de idei.
Adesea contestat de semenii săi
în bătălie scriitoricească,
Poetul călător pe drum către zei
[...] Citește tot
poezie de Maria Filipoiu din Antologie colectivă "Să nu-l uităm..." , Editura Inspirescu 2014 (5 noiembrie 2010)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt un om liber
Sunt un om liber,
ceea ce eu gândesc singur,
ceea ce eu scriu singur,
noapte de noapte,
poate ajunge, ziua,
în mâinile voastre,
sub ochii voștri,
poate intra în lume,
poate intra
în istoria literaturii,
sub formă de libertate
care-și caută rostul.
Nici o libertate
n-are nici un rost
singură,
fără setea de ea,
fără nevoia de ea,
fără dorul de ea,
fără negația ei
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu din Antologia "Sunt un om liber" - 1989 (11 iulie 1989)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poetului Adrian Păunescu - in memoriam
În noaptea primăverii chitarele cântau,
Le cerea cuvântul pentru cuvânt.
Necuvintele se dizolvau încet și dispăreau,
Se dezrădăcinau și deveneau pământ.
În noaptea verii chitarele strigau,
Din ele izvora iubire pentru iubire.
Durerile se dizolvau încet și dispăreau,
Se dezrădăcinau, devenind amintire.
În noaptea toamnei chitarele plângeau,
Flacără din flacără în sine iluminând.
Se dizolvau cenzurile, se vizualizau
Cuvântul din cuvânt și găndul din gănd.
În noaptea iernii corzile vibrau
Poezia în cântec, cântecu-n poezie.
Se dizolvau în noi și generau
Fiori în suflet pentru veșnicie.
[...] Citește tot
poezie de Marieta Măglaș
Adăugat de Marieta Măglaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Remember Adrian Păunescu
muriseși...
sufletul meu era încremenit de tristețe și amar
lacrimile se rostogoleau
în picături mici și dese
ca ploile de toamnă
strecurând lumina cântecelor
printre genele amintirilor
muriseși...
cărticica mea de versuri
aștepta cuminte ieșirea în lume
răsfățându-se insolent
pe standurile editoriale viitoare
în rafturile unei bibliotecii insignifiante
vitralii ale iubirii...
muriseși...
tu apuneai imperial eu răsăream timid
cu pași mai mici
și cu speranțe mai puține
[...] Citește tot
poezie de Liliana Ghiță Boian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întoarce-te! (Lui Adrian Păunescu)
Acolo unde ai plecat nu e nici soare, nici păcat.
Nici n-or să poată ochii tăi să vadă negrul din scântei!
Acolo unde mi te-au dus ursitele într-un apus
Nu e nici rouă și nici stea, nici uriașă, Umbra ta!
Acolo unde drumul tău s-a frânt ca inima de Zeu
Nu e nimic, nici timp nu e, nici vise și nici dragoste!
Și dacă-atât de multe-ai fost, și dragoste și adăpost
Pentru un munte de bărbat cu vocea care a tunat
Pentru doi ochi de stele vii, dacă nu poți să reînvii
Mirajul ce-ai trăit cu noi în lacrimă și în nevoi,
Tu, suflete împărătesc te-ntoarce-n spirit românesc!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvențe în alb și negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugă pentru aleși (Parodie după poezia "Rugă pentru părinți" de Adrian Păunescu)
Enigmatici, neînțeleși,
Urmărindu-și rostul lor,
Lângă noi fură cu spor
Dragii noștri, dragi aleși.
Cheamă-i, Doamne, pe la tine
Să-i strunești să se oprească,
Țara să n-o jefuiască
Și noi să trăim mai bine.
Pentru-acei ce mint și fură
Dă un uragan, ceva,
Să-i dosești pe undeva,
Să le pui pământ pe gură.
Au plătit mulți idioți
Să pozeze patrioți ;
Nu suntem chiar toți netoți,
Să-nghițim doar mafioți!
[...] Citește tot
parodie de Mirela Grigore din Un râs asumat, după Adrian Păunescu
Adăugat de Mirela Grigore
Comentează! | Votează! | Copiază!
Altă scrisoare către Adrian Păunescu
Noi ne cunoaștem din copilărie,
De la-nălțimea troscotului bont,
Ne-a luminat aceeași apă vie
Și am râvnit același orizont.
Acum, m-am hotărât să-ți scriu aceste
Cuvinte, ca unui dușman de rând,
Să te condamn și să-ți mai dau de veste
Că te voi părăsi foarte curând.
Mi-ar fi plăcut să fii poet și-atâta,
Să nu te văd prin țară fără rost
Cum faci dreptăți, cu lacrima și bâta,
Și-n geniu vrei să-l schimbi pe omul prost.
Cu haina ta de lucru, la recepții,
Cu fracul, în grădină, când o sapi,
Te ponegresc și bunii, și inepții,
Te judecă și medici, și satrapi.
[...] Citește tot
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rogvaivpoem
absența ta
mi-era foarte somn
îmi doream să adorm
să am un somn fără vise
prezența ta
eram foarte viu
& voiam să-mi pierzi visele
ca-n studenție străine de mine
erai curioasă de mine însumi
ce înseamnă în fond a-l cunoaște pe cel capabil să scrie
o jalbă la baie laba nu e pentru decanul peaiubit & nu prea
scuipat de dl. securist n. c. al nostru profesoriu
vorbirea lui percutantă a construit atheneul
din iași din tătărași
acolo locuiește victor de la victorie
zeița care nu ne mai răspunde la nicio convorbire mobile learning
zeițele nu mai poartă mărgele de cadmiu am studiat îndelung
cadmiul protejează oțelul (acum o ascult pe iulia de la ecou
mi-am petrecut foarte multe ore cu ea
vorbind despre întârzierile poetului poeților din poezia română
[...] Citește tot
poezie de Cătălin Al Doamnei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre Adrian Păunescu și iubire, adresa este: