.. înainte de alegerile locale, în loc de "trăim vremuri de tranziție", un băiat de pe-aici, de pe lângă București, a zis, inspirat și involuntar, "trăim vremuri de tranzacție"!
citat celebru din Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Indrăgostit de București
Nu știu de ce, pe cât m-afund în viață
mă simt atras de fleacuri omenești,
și-mi place-n anotimpul de vacanță
să-ntârzii, să rămân în București.
De el ne-am săturat, dar el ne place,
el e un prag lovit să vezi alt prag,
și-acum, când sunt sătul de locul zilnic
mă simt golit și-mi e deodată drag.
Pe piatra lui am tot bătut cadența
și-am s-o mai bat atât cât voi trăi,
spre un Olimp ascuns pe orice stradă
în căutarea marii poezii.
Aici m-au sufocat cu dulce teii
și au trecut aiurea anii mei
aici copiii mi-au venit la viață
și am născut și-am îngropat idei.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la București, dar cu o relevanță mică.
Scrisoare către guvernul României
Ce sorcovă și târguri ai în steag
Și ce poșircă îți băltește-n sânge,
Guvern al inaniției, beteag,
De nu auzi Ardealul care plânge?
Tu nu-nțelegi coșmarul vieții lor
Că sunt abuzuri cu nemiluita
Și că n-au cui să-i ceară ajutor
Românii din Covasna și Harghita?
De propria ta țară te ferești
Și imposibil s-o conduci îți este,
Că ai ajuns să fii, la București,
Guvernul unei alte Budapeste.
La noi acasă, alții sunt stăpâni,
Bați temenele la Înalta Poartă,
... Persecutați, doar fiindcă sunt români,
Românii din Ardeal nu te mai iartă.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu (1997)
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Umbre la Iași
Aud pe-aici, pe lîngă mine pași
Vin voci străvechi să cînte și să mustre,
Un paradis e îngropat la Iași
Sub străjuirea umbrelor ilustre.
Vin voievozi cu degete subțiri
Un stins condei își plînge arabescul,
Ceva ce va-ntîmpla la Convorbiri,
Apare un poem de Eminescu.
Alecsandri va regăsi discret
Durerea și misterul din talangă
Și lîngă umbra marelui poet
Va crește metafizica lui Creangă.
Ceva inexplicabil e aici,
În pietre, chiar, e-un magnetism frenetic,
Dicționaru-i pus a se îndulci
Cu miere sacu-și coase orice petic.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu din volumul Locuri Comune, Editura Albatros 1986
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vă mulțumesc
Întreg, al dumneavoastră, așa mă simt din nou
Că de minciuni și falsuri ființa mi-e sătulă,
Vă mulțumesc de toate, Cinstit și Bun Erou,
Renaște-n mine însumi și ultima celulă.
Parcă trăiam exilul himeric în pustiu
Și fapta dumneavoastră avu deodată-n mine
Efectul formidabil al unui trăznet viu
Lovind în ce e putred ca-n rest să facă bine.
Sunteți atât de tînăr și-atât de curajos,
Ați deșteptat întreagă speranța românească,
V-au dat strălimpezime durerile de jos
Și-ați doborât minciuna ca pe-o cumplită mască.
Necazuri sunt destule, în viața tuturor,
Și fiecare-și vede întâi pe ale sale,
Dar oamenii suportă necazul mai ușor
Când adevărul totuși e cea mai dreaptă cale.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
În veci, ortodocși
De mic, sunt ortodox, ca toți ai mei
aceasta e credința mea creștină,
am învățat cu tălpile să calc,
cum am aflat că mâna se închină.
Atunci am înțeles că sunt dator
să nu cedez cumva vreunei noxe,
ci să rămân, cu neamul meu cu tot,
fidel pe veci credinței mele ortodoxe.
Ai mei puteau muri și n-ar fi dat
credința lor pe niciun fel de bunuri,
nici dacă ar fi fost crucificați,
nici dacă s-ar fi tras în ei cu tunul.
În anii dogmei, mi-am păstrat și eu
în fiece istorică furtună,
credința-n Dumnezeu, cum mi L-a dat,
prin toți ai mei, Biserică străbună.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu (12 noiembrie 1997)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vă mulțumesc (versuri de ecou la Cuvântarea tovarășului Nicolae Ceaușescu din 6 februarie 1986)
Întreg, al dumneavoastră, așa mă simt din nou
Că de minciuni și falsuri ființa mi-e sătulă,
Vă mulțumesc de toate, Cinstit și Bun Erou,
Renaște-n mine însumi și ultima celulă.
Parcă trăiam exilul himeric în pustiu
Și fapta dumneavoastră avu deodată-n mine
Efectul formidabil al unui trăznet viu
Lovind în ce e putred ca-n rest să facă bine.
Sunteți atât de tînăr și-atât de curajos,
Ați deșteptat întreagă speranța românească,
V-au dat strălimpezime durerile de jos
Și-ați doborât minciuna ca pe-o cumplită mască.
Necazuri sunt destule, în viața tuturor,
Și fiecare-și vede întâi pe ale sale,
Dar oamenii suportă necazul mai ușor
Când adevărul totuși e cea mai dreaptă cale.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Sunt un om liber
Sunt un om liber,
ceea ce eu gândesc singur,
ceea ce eu scriu singur,
noapte de noapte,
poate ajunge, ziua,
în mâinile voastre,
sub ochii voștri,
poate intra în lume,
poate intra
în istoria literaturii,
sub formă de libertate
care-și caută rostul.
Nici o libertate
n-are nici un rost
singură,
fără setea de ea,
fără nevoia de ea,
fără dorul de ea,
fără negația ei
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu din Antologia "Sunt un om liber" - 1989 (11 iulie 1989)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Adrian Păunescu despre București, adresa este: