Ne mor prietenii
Ne mor prietenii, ne mor,
Murim și noi în moartea lor,
Că-ntârzie îngrozitor,
Într-una, primul ajutor,
Chemat la patul tuturor,
Mereu, e de ales: or-or!
Se rupe ața pe mosor,
Tușesc segmentele-n motor,
Ne mor prietenii, ne mor
Murim și noi în moartea lor,
Și amintirile ne dor,
Ne mor prietenii, ne mor.
poezie celebră de Adrian Păunescu (20 martie 2008)
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Toamna tragică
Toamna în munți ia aspecte tragice,
Poate că nicăieri
Nu e atât de tragică iarna,
Ca în munți, când vântul bate cu soare
Și trebuie să faci primul foc în sobă,
Apoi al doilea foc
Și totul să te coste scump,
Tomâamna tragică,
Noi junghiuri în spate și înaintarea în vârstă
Și prietenii, coborând tot mai gârboviți,
Către piețele austere,
În căutarea unui semn mănos,
Dinspre câmpia, ea însăși tragică.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cerere de iertare pentru un om beat
Prieteni dragi, v-aș cere o favoare
Vă rog eu, cel dintâiul ofensat,
Tot noi să îl iertăm pe omul beat
Că el nu știe, bietul, ce îl doare.
Acum e beat, acum ne strică seara,
Acum n-alege binele de rău,
Dar cât e de mărunt destinul său,
El o să sară, de-o să-l cheme țara.
Bolboroseli îi murdăriră gura
Dar el nu-i vinovatul cel dintâi,
Ci noi, ceilalți, propagandiști molâi,
Că băutură-i dăm și nu cultura.
Hai să-l iertăm, cum cei puternici iartă,
I-o fi și lui în viața lui amar
Să treacă de la noi acest pahar
Și să păzim pe om de rău prin artă.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Castelul
Făcut-am castelul acesta
Fărâmă legând de fărâmă
Și-acum când e gata, prieteni
Priviți-l ce trist se dărâmă.
Castel pentru numai o noapte
Iluzie care se sparge
Și viața aceasta ce trece
Și pururea nu se întoarce.
Luați fiecare o parte
Din marea cetate uzată
Ascundeți cu toții castelul
Că poate-l refacem vreodată
Artiștii se duc să se culce
În scurta lor viață faimoasă
Luminile scenei coboară
Și toți vă-ndreptați spre casă.
Iar scena acum vi se-nclină
Scăldată de ultimul brio
Și ca să fim siguri vă spunem
Și "La revedere" și "Adio"!
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe steaua cu numele Paler
Prietene, dormi, că e noapte
Și ai de bătut drumuri lungi.
Spre steaua cu numele Paler,
Pe care voiai să ajungi.
Știam că le meriți pe toate,
Și dreptul la da, și la nu,
Și parcă uitasem că totuși
Ai dreptul la moarte și tu.
Ai stat viața-ntreagă de veghe,
Pe muchia acestui cuțit,
Cu grija dreptății și-a țării,
Precum îți fusese sortit.
Ce singur ai fost toată noaptea,
Ce singur în ultim popas,
Ce singur în cer te întuneci,
Ce singuri pe-aici am rămas.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la prietenie, dar cu o relevanță mică.
Lacrimi pentru tatăl învins
Unde vă duceți, puteri părintești
Și vă tot stingeți mereu,
Tată, ce faci și de ce-mbătrânești,
Frate mai mare al meu?
Când eu eram mai tânăr și tata era tânăr
Jucându-se cu mine, ca-n basme și minuni
El mă purta pe brațe și m-arunca pe umăr
Sau ne trânteam prin iarbă ca doi prieteni buni.
Era bărbat puternic, intra cu sacu-n moară,
Nu-l speria nimica, avea puterea sa
Și mă-nvingea la luptă în fiecare vară
Și protector și tandru spre mine surâdea.
Dar a venit o toamnă cu mult porumb de lapte,
Dar a venit o toamnă cum n-aș mai vrea să văd,
În mine era ziua, în tata era noapte.
Și-a început al vârstei neînfrânat prăpăd.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Condamnați
Eu, sclavul trist al tristei mele harpe,
eu vad pierind, cu ochii, ce-am iubit,
mi-ar fi prea mult și-o gaură de șarpe
să merg în ea, tăcut și umilit.
Ce să mai cânt. când au venit pirații
și apele din mătci ni le-au furat,
o lacrimă ființei mele dați-i
și-o s-auziți de omul scufundat.
M-aș îneca, m-aș stinge și m-aș duce,
să mă zdrobească ritmuri pe-o șosea,
nici nu mai am nevoie de o cruce,
mi-a fost destul c-am dus-o pe a mea.
Eu, sclavul trist al harpei mele tristre,
prăpădul întinzându-se îl văd
și nu mai e nimic să mai reziste
acestei sinucideri în prăpăd.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lacrimi pentru tatal invins
Unde va duceti, puteri parintesti
Si va tot stingeti mereu,
Tata, ce faci si de ce-mbatranesti,
Frate mai mare al meu?
Cand eu eram mai tanar si tata era tanar
Jucandu-se cu mine, ca-n basme si minuni
El ma purta pe brate si m-arunca pe umar
Sau ne tranteam prin iarba ca doi prieteni buni.
Era barbat puternic, intra cu sacu-n moara,
Nu-l speria nimica, avea puterea sa
Si ma-nvingea la lupta in fiecare vara
Si protector si tandru spre mine suradea.
Dar a venit o toamna cu mult porumb de lapte,
Dar a venit o toamna cum n-as mai vrea sa vad,
In mine era ziua, in tata era noapte
Si-a inceput al varstei neinfranat prapad.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu din Rugă pentru părinți
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Sunt un om liber
Sunt un om liber,
ceea ce eu gândesc singur,
ceea ce eu scriu singur,
noapte de noapte,
poate ajunge, ziua,
în mâinile voastre,
sub ochii voștri,
poate intra în lume,
poate intra
în istoria literaturii,
sub formă de libertate
care-și caută rostul.
Nici o libertate
n-are nici un rost
singură,
fără setea de ea,
fără nevoia de ea,
fără dorul de ea,
fără negația ei
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu din Antologia "Sunt un om liber" - 1989 (11 iulie 1989)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubiți-vă pe tunuri
Mă voi feri ca de foc de pericolul
Că dragostea să devină
Obiect al meditației,
Al speculației,
Al filozofiei.
Ferească Dumnezeu
De acea dragoste retorică,
În stare să ucidă
Numai eroii
Pe scenele de scândura uscată.
Alt fel de dragoste am trăit eu
În zilele și-n nopțile vieții mele.
Am fost devorat,
De patimi reale,
Și nici un regizor
Nu mi-a putut iscăli pieptul
Cu biata lui cerneală roșie,
De care s-au învrednicit toți actorii.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Superproverb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ruga pentru jertfa
Ma simt vinovat pentru ploaia
ce urmele noastre le spala,
as crede ca totul ramane
o biata si trista gresala.
Dar ierbii cand ploua-i e bine
si vitele-n somn se ridica
mugind sa intampine ploaia,
crezand ca e inca prea mica.
Din somnul cetos te chemasem
sa-mi vii sa-mi ajuti la zidire,
si ploaia aceasta te-ncearca
si porti o jacheta subtire.
Desigur, e seceta mare
intregul pamant e o rana,
si cad in genunchi catre tine,
intoarce-te, -ntoarce-te, Ana.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu din Sunt un om liber (24 august 1988)
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cheia
Mari poeti, de-a lungul vremii, au asemanat femeia
Cu o floare, cu un soare, c-o zeita, cu scanteie, cu o apa, c-o papusa
Eu, cum nu-s poet prea mare, zic ca seamana c-o usa.
Usa catre fericire, usa catre mangaiere
Usa ce spre taine duce galopand... luna de miere.
Usa catre inrobire, usa jugului etern
Usa care-ti deschide perspectiva spre infern.
De, dar ca s-ajungi sa intri, e-o problema delicata
Fiindca mai intai de toate, usa trebuie descuiata.
Si treaba se face bine si devine fericita
Nu cu cheia la-ntamplare, ci cu cheia potrivita,
Cheia ei originala, orice usa-n lumea asta
Dupa nunta si traditie are cheia ei si... basta!
Dar de iei un gen de usa, simpla, dubla sau de tei
Si-ai sa vezi ca merg la dansa doua sau mai multe chei
Stai, n-o sparge cu toporul, nu tipa, nu fa scandal
Ia-ti mai bine portofelul si te du la tribunal.
Ca sa-ti iei o alta usa, liber trebuie sa fii
Si-asta costa, dupa leafa, de la 3 la 7 mii!
Cand alegi o usa noua, trebuie s-o faci cu arta
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Carmen Daniela Deas
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Pentru a recomanda secțiunea cu Adrian Păunescu despre prietenie, adresa este: