Trăiască Hunedoara, Călanul, România!
Jurăm credință luptei de-a ne regenera
să aibă fiecare, dreptatea, munca sa,
jurăm ca adevărul să fie pentru noi
puterea de a scoate Călanul din nevoi
și-atât cât ne mai bate o inimă în piept
Călanul să renască așa cum este drept,
să reînvățăm ce-nseamnă în viață bucuria
trăiască Hunedoara, Călanul, România!
poezie celebră de Adrian Păunescu din Cenaclul Flacăra la Hunedoara
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
A mea
Cum treci acum și apa e-n ruine,
și-ți este bine și îmi este bine,
aș vrea să-ți spun, iubito, că în tine
e vie vrerea ambelor destine.
Te voi iubi cu milă și mirare
cu întrebare și cu disperare,
cu gelozie și cu larmă mare,
c-un fel de fărdelege care doare.
Și jur pe tine și pe apa toată
care ne ține barca înclinată
că vei rămâne dincolo de număr
și dincolo de forme, măști și vorbe
a mea, de-a pururi, ca un braț în umăr.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
A mea
Cum treci acum și apa e-n ruine,
și-ți este bine și îmi este bine,
aș vrea să-ți spun, iubito, că în tine
e vie vrerea ambelor destine.
Te voi iubi cu milă și mirare
cu întrebare și cu disperare,
cu gelozie și cu larmă mare,
c-un fel de fărdelege care doare.
Și jur pe tine și pe apa toată
care ne ține barca înclinată
că vei ramane - dincolo de număr
și dincolo de forme, măști și vorbe -
a mea, de-a pururi, ca un braț în umăr.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Jurământ la Monumentul Ciumii
Tu mi-ai jurat la Monumentul Ciumii,
Să mori cu mine când va fi să mor,
Și eu am spus aceasta tuturor
Și te-am și înălțat în ochii lumii.
Și ți-am răspuns că vorbele deșarte
Nu pot unii pe cei ce se iubesc
Și că-i destinul nostru omenesc
Să aibă fiecare câte-o moarte.
Dar astăzi, când s-a-ntors să mă consume
Reproșul tău absurd că ne iubim,
Dar nu legal, formal și legitim,
Eu merg la Monumentul Tristei Ciume.
Și îl intreb, cu vocea mea postumă,
De nu cumva și dragostea e ciumă.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
A mea
Cum treci acum și apa e-n ruine,
și-ți este bine și îmi este bine,
aș vrea să-ți spun, iubito, că în tine
e vie vrerea ambelor destine.
Te voi iubi cu milă și mirare
cu întrebare și cu disperare,
cu gelozie și cu larmă mare,
c-un fel de fărdelege care doare.
Și jur pe tine și pe apa toată
care ne ține barca înclinată
că vei rămâne - dincolo de număr
și dincolo de forme, măști și vorbe -
a mea, de-a pururi, ca un braț în umăr.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Alexandra Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Esențialul
Să nu cădem în amănunte
și să uităm esențialul,
din râu în râu,
din munte-n munte,
cum valul
face trup cu malul,
în Ziua Sfântă,
Ziua Punte,
acasă s-a întors Ardealul.
A fost atunci o țară-ntreagă
a fost o țară ca o roată,
Românii și acum se roagă
s-o vadă așa
încă o dată,
și plâng în harta lor beteagă
copiii mei,
băiat și fată,
și jurăminte noi se leagă.
Luăm de la Râmeți putere
și ultima cuminecare
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la promisiuni, dar cu o relevanță mică.
Taină de toamnă
Desculț prin întîiele brume,
Bătrîn de atîta tristețe,
Să ies dintr-o dată în lume,
Cinismul ceva să mă-nvețe.
Cu ochii sticlind ca pisica
Să sar pe pierduta redută
Și nici să nu știu de nimica
Din care și viermii se mută.
Adio, prea buna mea doamnă,
Nimic despre noi nu se știe,
Dar sînt proclamații de toamnă
Afișe de pneumonie.
Copii tușesc măgărește,
Bătrînii tușesc, dar tabagic,
La toți tensiunea ne crește
Finalul de veac este tragic.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu din Volumul "Locuri Comune" Editura Albatros -1987
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec pentru Oltenia
De bucurie rar avurăm parte,
În unele duminici, pe la nunți,
Suntem olteni pe viață și pe moarte,
Suntem olteni, adică suntem munți.
Un rost ne-a dat măicuța noastră, dulcea,
Să fim, dintre români, cei mai fierbinți,
Din Dolj și până-n Olt, și până-n Vâlcea,
Și până-n Gorj și până-n Mehedinți!
Oltenia, Eterna Terra-Nova,
Un cântec are astăzi și-n priviri:
Hai Universitatea! Hai Craiova!
Tu, Campioana unei mari iubiri!
La Tricolorul românesc se-nchină
Și-i face jurământ prin luptă, azi,
Oltenia, provincia latină,
A lui Mihai, al nostru, cel viteaz.
[...] Citește tot
cântec interpretat de Valeriu Penișoară, versuri de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doamne, ocrotește-i pe Români!
Noi în cel dintâi război
am ajuns prin moarte noi,
Doamne, ocrotește-i pe Români,
am dat sânge și sudoare
pentru România mare,
Doamne, ocrotește-i pe Români!
Am dat viață și soldați,
pentru-o patrie de frați,
am dat fapta, am dat zisa
de la Nistru pân-la Tisa.
Dar pe urmă-n patruzeci,
anul marii făr-delegi,
două fiare ne-au mușcat
Ultimatum și Diktat.
Biata lume nu știa
că-ntr-o zi la Moscova
au semnat un pact neghiob
Molotov și Ribbentrop.
Iar fascismul mondial
ne-a luat parte din Ardeal,
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trăiască România
Dacă ne-nfruntă munții, cu munții ne vom bate
Pentru lumina țării și pentru libertate
Aici ne e cuvântul când îl avem de spus
Decât slujirea țării nimic nu-i mai presus
Jurăm credință luptei, oricât ar fi de grea
Jurăm că pentru țară și viața ne-o vom da
Jurăm să nu ne mintă nici clipa, nici vecia
Trăiască libertatea, trăiască România
Trăiască-n fericire și-n liniște poporul
Trăiască România, trăiască tricolorul.
Dar țara nu se face cu lași, cu apatrizi
Iubirea nu te scuză când ochii îi închizi
Să curățăm tot răul din viața României
Că noi suntem partidul și țara omeniei
Nu creadă hoții muncii că ei sunt mari și tari
Noi suntem patrioții revoluționari
Avem contract pe viață cu visul și cu glia
Trăiască libertatea, trăiască România
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu din Cenaclul Flacăra
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Despartire in flori
La sarbatoarea florilor de mar,
cand drumul cere pasii sa se-astearna,
acum ne despartim intr-adevar
precum nu promisesem asta iarna.
La sarbatoarea focurilor mari,
cand toata lumea varuie de paste,
din viata mea incepi sa si dispari,
fiinta mea abia te mai cunoaste.
La sarbatoarea soarelui deplin,
cand sangele -n batrani se poticneste,
iubindu-te iti spun: ne despartim
si sa ne regasim nu-i vreo nadejde.
Adio, deci, mai e ceva de zis,
cand cad din geam deodata doua glastre:
se sinucide parca un cais
la sarbatoarea despartirii noastre.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu din Rezervația de zimbrii (1982)
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Adrian Păunescu despre promisiuni, adresa este: