
Ca o reverență, frunza
Pregătiri de toamnă și la mine-n sânge,
și o greutate simt acum la mers,
cred că-mi face semne frunza ce se frânge,
printr-o reverență dinspre univers.
Doamne, vine toamna, parcă-i o dovadă
că-i destulă toamnă s-o aștepte-n noi,
dacă nu le vine ochilor să-și creadă
că senini din toate sunt numai ei doi.
Ca o reverență frunza-n prăbușire
umerii mi-i umple de un tragic scrum,
triste monumente uită să respire
când se-aude țipăt de cocor în drum.
Sunt schimbări grozave orșiunde, parcă,
prin tufișe slute - zdrențe moi de nimb,
cu prilejul vieții moartea mă încearcă,
toamna-i anotimpul ce devine timp.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu din vol. "Apogeul firii"
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!



La adio
Se află litere și farduri
Și niște munți sunt între noi
Dosare-nchise, triste garduri
Și nici n-o să mai vină apoi.
În pragul iernii absolute
Sărută-mi tâmpla albă, hai
Și-apoi scufundă-te și du-te
În orizontul altui grai.
Nici nu pot nimic să-ți spun
Pe curând sau rămas bun
Apăru, numai nu, la adio tu.
De ce să-ți spun la revedere
N-aș mai avea nici un motiv
"Adio" drepturile-și cere
Că te-am pierdut definitiv.
Și de la mine până la tine
Cuvântul însuși va-ngheța
Nici să te strig nu știu prea bine
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Textele de mai jos conțin referiri la schimbare, dar cu o relevanță mică.

Orație de nuntă
Astfel după tine se încheie toate.
Trag oblonul negru la fereastra mea.
Nu mai vreau decepții, vreau singurătate,
Nu mai vreau iubire, voi abandona.
Avusesem dreptul și eu, ca oricare,
La o nebunie, la un ultim glonț
Ultima speranță, ultima-ncercare
Dar în magazie era doar găblonz.
Nu-i nici o problemă, toate-s foarte bune.
Te-am iubit desigur, cum mi-ar sta să neg...
Și cu pasiune, și cu voluptate
Și credeam în tine, vrednic și întreg.
Hai, întinde mâna pentru despărțire
Schimbă-ți telefonul, că și eu mi-l schimb
Salutări miresei, salutări la mire,
Poate se rezolvă toate între timp.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!


Telefon îmbătrânind
Trec anii și se numără ca banii
Și viața mă așază pe rugul ei cărunt,
Bunica nu-mi mai spune nani-nani,
Mă-nfrigurează fiecare amănunt.
Și cel ce-am fost și cel ce sunt se ceartă,
Dar vai și-acest război e-atât de monoton,
Mi-mbătrânește numărul la poartă,
Mi-mbătrânește numărul de telefon.
Se adaugă mai fiecare oră
Și telefonul sună distant și suveran
Și parcă și el însuși mă imploră
Să nu-l tot schimb adăugând un an.
Acum, când crucea anilor e spartă
Și omul de zăpadă, ce sunt, își ia palton,
Mi-mbătrânește numărul la poartă,
Mi-mbătrânește numărul de telefon.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu din Rezervația de zimbrii
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!


Altă scrisoare către Adrian Păunescu
Noi ne cunoaștem din copilărie,
De la-nălțimea troscotului bont,
Ne-a luminat aceeași apă vie
Și am râvnit același orizont.
Acum, m-am hotărât să-ți scriu aceste
Cuvinte, ca unui dușman de rând,
Să te condamn și să-ți mai dau de veste
Că te voi părăsi foarte curând.
Mi-ar fi plăcut să fii poet și-atâta,
Să nu te văd prin țară fără rost
Cum faci dreptăți, cu lacrima și bâta,
Și-n geniu vrei să-l schimbi pe omul prost.
Cu haina ta de lucru, la recepții,
Cu fracul, în grădină, când o sapi,
Te ponegresc și bunii, și inepții,
Te judecă și medici, și satrapi.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Proverbe
Pe când lumea fierbe, noi mai mari, mai mici
Învățăm proverbe ce se spun pe-aici,
Vrem o altă limbă, toți ar învăța,
Lupul părul schimbă, dar năravul, ba.
Hai la moșu' cu proverbe
Dai un ban, dar știi că fierbe,
Fierbe-n sus și fierbe-jos,
Hai la moșu' cu proverbe.
Hai la moșu' cu proverbe
Pentru-n nume și trei verbe,
Iar proverbul dureros,
Hai la moșu' cu proverbe.
Avem multe treburi, fățuim oglinzi,
Fugi după doi iepuri, niciunul nu prinzi
Vocea ni-i peltică, deci vorbim mai rar,
Buturuga mică pleacă de sub car.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Adio, mamă patrie, adio!
Probabil, mâine-aici va fi pustiu
Și toți în pribegie vom porni-o.
Drum bun, popor pierdut la un pariu,
Adio, mamă patrie, adio!
În loc să fim o țară numai frați,
Simțim, în noua epocă barbară,
C-am fost în viața noastră blestemați
S-ajungem chiriași la noi în țară.
Din tot ce facem, nu avem nimic,
Ne macină străine interese,
Făina noastră n-are spor nici pic,
Nici pâinea în cuptor nu ne mai iese.
Trăim același tragic simțământ
Sub politicieni și sub contabili,
Că noi, ca neam, avem destinul frânt
Și suntem de prisos și nerentabili.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Pământ de morți
În cimitir, unde-am lăsat pe mama,
Ploua istovitor, a îngropare,
Ca semn că dânsa nu mai are rude
Și-o plânge, din oficiu, ploaia mare.
Aleile-și pierduseră conturul
Și iarba făcea semn uscat c-o doare,
Și către groapa timpuriu săpată
Deodată n-a mai fost nici o cărare.
Am năvălit către mormânt, cu toții,
Ca remușcări de legiuni barbare
Și ploaia ne unea cu cimitirul,
Un mort zglobiu să pară fiecare.
Ploua pe mama, ploaia de pe urmă,
Și mă gândeam că-i vie și tresare,
Și n-am știut de ce nu poate ploaia
Să stingă dreptul ei la lumânare.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu din Ziar (19 octombrie 2002)
Adăugat de Liliana Proca
Comentează! | Votează! | Copiază!


Decontul final
Pentru tot ce-ai pierdut în iubire cândva,
Îți dau toți acești ani, îți dau viața mea.
Să mai vii într-o zi, să mai vii pe la noi,
C-am găsit niște ani, să ți-i dau înapoi,
Anii noștri frumoși, anii noștri nebuni,
Am să-ți dau săptămâni, anotimpuri și luni.
Să mai treci pe la noi, cât nu e prea târziu,
Și eu încă sunt viu,
Să mai treci să-ți mai dau câtă jale am strâns
Pentru-o oră de plâns.
Să mai treci pe la noi, care sunt numai eu,
Anii vechi să ți-i dau că m-apasă prea greu,
Să mai treci peste mări, să mai treci peste munți,
Să-ți aduc amintiri ca să poți să mă-nfrunți.
Să mai treci prin vreun loc unde-am stat și-am visat,
Fără pic de păcat.
[...] Citește tot
cântec interpretat de Cristian Buica, muzica de Cristian Buica, versuri de Adrian Păunescu
Adăugat de Cristian Buica
Comentează! | Votează! | Copiază!


Descântec de viață și moarte
Să fie de dulce, să fie de vară,
Să fie de iarbă ajunsă la brâu,
Să fie de dragoste ultima oară,
Să fie de pietre spălate de-un râu.
Să fie de mine, să fie de tine,
Să fie cumva și de noi amândoi,
Să fie de rău și să fie de bine,
Să fie de mierea ascunsă-ntr-un roi.
Să fie de cer și să fie de munte,
Să fie de mâine, să fie de azi,
Să fie de tâmplele mele cărunte,
Să fie de ceața ieșită din brazi.
Să fie de zi și să fie de noapte,
Să fie de clipa când vrei să și mori,
Să fie de gustul cireșelor coapte,
Să fie de drumul spre Malu cu flori.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!


Aproape de sfârșit
Am multe observații să vă
fac, nici nu va trece viața și
voi spune, de ce n-ați dat
săracilor cărbune. să poată
merge lumea în alt veac?
Nici nu era nimic dacă lăsați
să mai consume lumea niște
pâine și nu loveați în ea ca-n
bot de câine ce mușcă fără
noimă kilowați.
Ați economisit așa puțin
că uite-acum în galantar se vede
prin zornăitul tragic de monede
c-ați consumat mai mult pentru venin.
Dar, înainte de a încheia, o
întrebare, totuși, cea mai
mare, cum nu v-a fost
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu din Poezii cenzurate
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Chestiuni de radiestezie
Andrei, copiii lui,
Andreeas și Adrian
și mama lor de bună voie Victoria,
Carmen și eu
ne aflăm la Cârlibaba,
e toamnă,
casa în care trăim
e ca o prispă a munților,
Bistrița Aurie trece
pe la ferestrele noastre.
Și plouă.
Când în zori deschid ușa spre munți
parcă-i găsesc
din ce în ce mai aproape
și casele de lemn curat din Cârlibaba
ies purificate din noapte
la marginea drumului
să-și aștepte sfințirea.
Azti noapte am vorbit despre fântânari
și despre radiestezie
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu din volumul "Apogeul firii"
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Analfabeților
V-am spus că sunt un om periculos
Și nu mi-ați luat avertismentu-n seamă.
V-am spus s-aveți pentru persoana mea
Un plus de-ngrijorare și de teamă.
V-am spus că fac teribil de urât
De sunt călcat puțin pe libertate.
V-am spus ca sunt oșteanul credincios
Dar care doar cu inamici se bate.
V-am spus să vă astâmpărați și voi,
Cenzori capricioși ai vremii mele,
C-o să vă coste scump măruntul moft,
De a ne face nouă zile grele.
V-am spus să puneți mâna să munciți.
Să nu mai tot pândiți zeloși din umbră,
V-am spus că n-o să placa nimănui
Pornirea voastră, tulbure și sumbră.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!


La adio
Se afla litere si farduri
Si niste munti sunt intre noi
Dosare-nchise, triste garduri
Si nici nu o sa mai vina apoi.
In pragul iernii absolute
Saruta-mi tampla alba, hai
Si-apoi scufunda-te si du-te
In orizontul altui grai.
Nici nu pot nimic sa-ti spun
Pe curand sau ramas bun
Aparu, numai nu, la adio tu.
De ce sa iti spun la revedere?
N-as mai avea nici un motiv
"Adio" drepturile-si cere
Ca te-am pierdut definitiv.
Si de la mine pana la tine
Cuvantul insusi va-ngheta
Nici sa te strig nu stiu prea bine
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!


La adio tu !
Se afla litere si farduri
Si niste munti sunt intre noi
Dosare inchise triste garduri
Si nici nu o sa mai vi inapoi.
In prgul iernii absolute
Saruta-mi tampla alb balai
Si apoi scufunda-te si du-te
In orizontul altui grai.
De ce sa iti spun la revedere
Nu as mai avea nici un motiv
Adio drepturile isi cere
Caci te-am pierdut definitiv.
Si de la mine pan` la tine
Cuvantul insusi va ingheta
Nici sa te strig nu stiu prea bine
Iubita mea, pierduta mea.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!


Ultima zi
Daca vei voi
Cea din urma zi
Sa o traim macar pe ea frumos.
Sa plecam in munti
Unde nu sunt punti
Unde merg si vulturii pe jos.
Sa avem niste vin
Sa dormim putin
Sub anestezii de cavernet
Eu sa te ascult
Si tu sa taci mult
Sa ne depanam viata incet.
Dupa atata timp
Nu pot sa ma schimb
Totusi trebuia sa ma cunosti
Si la cap de zi
Pentru a sfarsi
Plangem amandoi ca niste prosti.
Poate ca-s naiv
Dar te mai cultiv
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!


Spre plus infinit
1 deschide lupi, 2 așteaptă,
3 odihnește, 4 ia foc,
5 e o lebădă, 6 o treaptă,
7 e un unu mai cu noroc,
8 se dă pe gheață, 9 e haos
Și vine 10, capăt de șir,
E și fereastră, e și adaos,
Lebădă, liră, liniști, delir.
Numără, numără tinere domn,
Numără, numără!
Vezi cum coboară cifrele-n somn
Inimă patimă tânără?
Leneș, prea repede, intră în somn
Numără, numără tinere domn!
Numără umerii celor ce vin,
Numără ochii celor ce pleacă,
Numără sângele din cer străin,
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!


Cine nu are parinti
Ratacit pe pamant, ca e mare sau mic
Cine n-are parinti nu mai are nimic.
C-a fost vreme de paci, c-a fost timp de razboi,
Ei asa au dorit, sa se mute in noi.
Si acum, daca ei, care-au fost, nu mai sunt,
Noi, in noi, ii purtam si le suntem mormant.
C-au murit ordonat, dupa cum li s-a dat,
A cadea violent, a se stinge treptat.
N-aveam timp pentru ei, pareau dusi in alt veac
Si acum ne miram ca sunt palizi si tac.
Nu pareau de prisos, se simteau de prisos
Si acum, inapoi, ii chemam dureros.
Intr-un tragic motiv, intr-un tragic efect,
Ce simteam indirect, azi ne doare direct.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu din Rugă pentru părinți (14 octombrie 2002)
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru a recomanda secțiunea cu Adrian Păunescu despre schimbare, adresa este:
