Omul prin sine însuși
Aseară l-am vizitat pe Ștefan Grec,
un bărbat de-o vârstă cu mine,
care și-a pus acsa
în munții cei mari
dintre Bucovina și Maramureș,
a așezat o roată pe râu
și și-a făcut cu mâinile lui
lumină electrică,
și într-o zi s-a apucat de sculptură.
Vedeam rădăcinile, zice,
și nu mi se păreau rădăcini,
ci animale și oameni și zboruri.
Și casa lui e populată
de rădăcini care nu sunt rădăcini
ci oameni și fiare și zboruri.
Și-atât de-adevărate sunt sculpturile
lui Ștefan Grec,
muncitor forestier maramureșean
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu din volumul "Apogeul firii"
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rara fericire de primăvară
Doamne, ce abur e pe fruntea lumii,
De la un lucru pân-la umbra lui!
Aleargă armăsarii ca nebunii,
Frecându-se de garduri și statui.
Uităm atâtea! Curgem doar pe legi!
Crucile celor morți în iarnă, smulse,
Își suie tainic brațele a crengi,
Redevenind copaci, pornind cu frunze.
E-o zi atât de rară, de întâmplări tăcute,
Încât parc-aș trăi pe lut de rai
Un an mai vechi, o sută nouă sute,
Treizeci februarie sau zero mai.
poezie celebră de Adrian Păunescu din Ultrasentimente (1965)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Cimitir de artiști
Numai artiștii au corupt tărâna,
din vina lor răsar pe lume flori,
prin arbori trec pierduții - dirijori,
și-și mișcă-n fiecare creangă mâna.
De-atâția pictori morți în cimitire,
culorile se strâng ca pe la nunți,
un sculptor taie nebunește munți,
planeta e-n pericol de iubire.
Gerosul vânt și vântul prea fierbinte,
ce sfarmă țări și prescurtează vieți,
pleacă din pieptul marilor poeți,
ei, după moarte, mai rostind cuvinte.
Artiști nocivi în viață și în arte,
ei sunt cu-atâta mai nocivi în moarte.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la sculptură, dar cu o relevanță mică.
Să ne iubim pe țărmul Mării Negre
Să ne iubim pe țărmul Mării Negre
Ca două fragede fierbinți statui
Să fim întâia clasica pereche
A omenirii noi ce încă nu-i.
Să ne iubim cât ne întreabă valul
Ce e cu noi, ce suntem și ce vrem
Noi să-i răspundem cufundați cu malul
Ceva-ntre rugăciune și blestem.
Ca un barbar ce ține o tanagră
Așa suntem pe-acest nisip noi doi
Și stelele ce cad în Marea Neagră
Ridică valul sângelui din noi.
Să ne iubim hipnotizați de lună
Cutreierați de-al vaselor tangaj
Și să ne viscolească împreună
Ninsorile de sare pe obraji.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iesirea din Bucovina
Cu ochii impaienjeniti,
de parca-mi palpaie retina,
am inteles, mai e putin,
si voi iesi din Bucovina.
De unde, ma intreb, mai am
in minte-atata dor de duca,
de nu raman aici sa simt
pe gard cum fanul se usuca.
Un relief nelamurit
in toamna ca niciunde alta,
si eu ce sculptor idiot
in iarba ei lucrand cu dalta.
Pritr-un intreg monumental,
un tot netot isi taie cale,
si in afara de noi doi,
sunt toate-aici monumentale.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu din Sunt un om liber (1 septembrie 1988)
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec pentru Oltenia
De bucurie rar avurăm parte,
În unele duminici, pe la nunți,
Suntem olteni pe viață și pe moarte,
Suntem olteni, adică suntem munți.
Un rost ne-a dat măicuța noastră, dulcea,
Să fim, dintre români, cei mai fierbinți,
Din Dolj și până-n Olt, și până-n Vâlcea,
Și până-n Gorj și până-n Mehedinți!
Oltenia, Eterna Terra-Nova,
Un cântec are astăzi și-n priviri:
Hai Universitatea! Hai Craiova!
Tu, Campioana unei mari iubiri!
La Tricolorul românesc se-nchină
Și-i face jurământ prin luptă, azi,
Oltenia, provincia latină,
A lui Mihai, al nostru, cel viteaz.
[...] Citește tot
cântec interpretat de Valeriu Penișoară, versuri de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moartea batranilor
Mai muncim o vreme, tată-mare,
Ca să strîngem bani de-nmormîntare,
Mai muncim o vreme, mamă bună,
Și-or să ne îngroape împreună.
Leu cu leu ați adunat o viață,
Ați făcut economii de piață
Și acum așa a fost să fie,
Să n-aveți bani pentru sicrie.
Vremuri mari, puternice reforme,
Toate cheltuielile-s enorme,
Pune, tată, capul pe o pernă,
Viața ta a devenit eternă.
Nu mai ai nici dreptul la o moarte,
Trage-te, bătrîne, într-o parte
Și rămîi, pîn-la sfîrșit, de pază,
Că altfel te devalorizează.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Umbre la Iași
Aud pe-aici, pe lîngă mine pași
Vin voci străvechi să cînte și să mustre,
Un paradis e îngropat la Iași
Sub străjuirea umbrelor ilustre.
Vin voievozi cu degete subțiri
Un stins condei își plînge arabescul,
Ceva ce va-ntîmpla la Convorbiri,
Apare un poem de Eminescu.
Alecsandri va regăsi discret
Durerea și misterul din talangă
Și lîngă umbra marelui poet
Va crește metafizica lui Creangă.
Ceva inexplicabil e aici,
În pietre, chiar, e-un magnetism frenetic,
Dicționaru-i pus a se îndulci
Cu miere sacu-și coase orice petic.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu din volumul Locuri Comune, Editura Albatros 1986
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vindecarea de farsa
Distanta creste zilnic intre noi
Si varstele ni se indeparteaza,
Nu vine nici o veste inapoi
Decat ce-a fost in ultima amiaza.
As vrea sa cred ca totu-i un cosmar,
Cu lumanari de nunta in revansa,
Dar totul e real rudimentar,
Adresa ta a devenit etansa.
Si ma eviti ca pe-un ciumat acut
Ce ti-ar putea un mare rau produce,
Dar eu nu vreau decat sa te salut,
In drumul meu din urma catre cruce.
Iti faci pacat mai omorand un mort,
Ce casei tale ii statea de garda,
Nici nu mai stiu acum sa ma comport
Cu cea pe care o faceam sa arda.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu din Liber sa sufar
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Spre plus infinit
1 deschide lupi, 2 așteaptă,
3 odihnește, 4 ia foc,
5 e o lebădă, 6 o treaptă,
7 e un unu mai cu noroc,
8 se dă pe gheață, 9 e haos
Și vine 10, capăt de șir,
E și fereastră, e și adaos,
Lebădă, liră, liniști, delir.
Numără, numără tinere domn,
Numără, numără!
Vezi cum coboară cifrele-n somn
Inimă patimă tânără?
Leneș, prea repede, intră în somn
Numără, numără tinere domn!
Numără umerii celor ce vin,
Numără ochii celor ce pleacă,
Numără sângele din cer străin,
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Adrian Păunescu despre sculptură, adresa este: