
Numai ea
Nu deveniți
Apărătorii mei,
Am o carte de telefon
De femei,
Numai că sunt nebun
După buzele ei,
După toate-ale ei,
Nu după ele,
Ci după toate-ale ei.
poezie celebră de Adrian Păunescu din Din doi în doi (21 ianuarie 2003)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!



Telefon întâmplător
Alo, iubita mea, te deranjez,
Aș vrea să-ți spun ceva, dar nu se poate,
Decât dacă e vreme să te văd.
Te-aștept la ceas la Universitate.
Doresc să-ți spun ceva neapărat.
Alo, m-auzi? Te-aștept la ora 6,
Acolo unde toți suntem frumoși,
Iar voi cu toatele sunteți frumoase.
Eu am să port o floare la rever,
Te rog să porți și tu o floare-n mână,
Te-aștept la 6, nu cumva să uiți,
În niciun caz, nimic nu se amână.
Alo, iubirea mea, iubirea mea,
Te-aștept în gară și te-aștept acasă,
Te-aștept în Univers, pe-o canapea,
Te-aștept la Marea Neagră, pe-o terasă.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu din Sunt un om liber (1985)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!


Telefon peste moarte
În lumea numelor străine,
Mă simt, și eu, un străinez,
Iau telefonul lângă mine
Și n-am ce număr să formez.
Trăiesc, fără speranță, drama
Că neamul meu, acum, e frânt,
Mi-e dor de tata și de mama,
Dar nu au număr, la mormânt.
De convorbiri cu ei sunt gata
și în necunoscut mă zbat,
îi sun pe mama și pe tata,
Dar crucea sună ocupat.
Au numere secrete parcă
Și aparatul n-are ton,
Deodată aflu și tresar că
Nici moartea n-are telefon.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu din Rugă pentru părinți (10 iulie 2007)
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!


Telefon îmbătrânind
Trec anii și se numără ca banii
Și viața mă așază pe rugul ei cărunt,
Bunica nu-mi mai spune nani-nani,
Mă-nfrigurează fiecare amănunt.
Și cel ce-am fost și cel ce sunt se ceartă,
Dar vai și-acest război e-atât de monoton,
Mi-mbătrânește numărul la poartă,
Mi-mbătrânește numărul de telefon.
Se adaugă mai fiecare oră
Și telefonul sună distant și suveran
Și parcă și el însuși mă imploră
Să nu-l tot schimb adăugând un an.
Acum, când crucea anilor e spartă
Și omul de zăpadă, ce sunt, își ia palton,
Mi-mbătrânește numărul la poartă,
Mi-mbătrânește numărul de telefon.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu din Rezervația de zimbrii
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!


Bărbatul
Am dat un telefon la mine acasă
Am spus "Alo!" și-apoi am așteptat
Și mi-a răspuns o voce-aproape groasă
O voce sugrumată, de bărbat.
Și am închis și-am mai format o dată
Și-aceeași voce mi-a răspuns, abrupt
Și-n mine ca-ntr-o mină inundată
Ceva s-a luminat și-apoi s-a rupt.
Era băiatul meu, o, doamne sfinte,
Și eu care uitasem că-s bătrân,
Că am ajuns și eu un biet părinte
Și-o amintire, doar, am să rămân.
"Alo, băiatul tatii, masa-i gata?"
Și el mi-a zis să vin cât mai curând
Și l-am simțit în trupul meu pe tata
Cu o cazma de purpură săpând.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Casa de nebuni
In ultimele zile ale iubirii noastre,
Eu iti spuneam cuvinte si tu,cu ochii uzi,
Pareai neputincioasa si sa le mai auzi
Si ma temeam sa caut sau sa presimt dezastre
Si-n noaptea dinaintea plecarii spre niciunde
Eu iti strigam ca ninge,plangand la telefon
Si-aveai atata pace si viitor in ton,
Ca nici acum nu banui ca te puteai ascunde.
Nu cred ca are dreptul o dragoste sa moara
Ca intre doua bestii,tacut si indecent,
Si fara un adio si un avertisment,
Si fara o urare de drum,elementara
Astept sa-mi spui ca suntem,atunci cand ai sa suni,
Ori eu,ori tu,ori ambii.....la casa de nebuni!
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de IngridM
Comentează! | Votează! | Copiază!

Textele de mai jos conțin referiri la telefon, dar cu o relevanță mică.

Orație de nuntă
Astfel după tine se încheie toate.
Trag oblonul negru la fereastra mea.
Nu mai vreau decepții, vreau singurătate,
Nu mai vreau iubire, voi abandona.
Avusesem dreptul și eu, ca oricare,
La o nebunie, la un ultim glonț
Ultima speranță, ultima-ncercare
Dar în magazie era doar găblonz.
Nu-i nici o problemă, toate-s foarte bune.
Te-am iubit desigur, cum mi-ar sta să neg...
Și cu pasiune, și cu voluptate
Și credeam în tine, vrednic și întreg.
Hai, întinde mâna pentru despărțire
Schimbă-ți telefonul, că și eu mi-l schimb
Salutări miresei, salutări la mire,
Poate se rezolvă toate între timp.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!


O veste
Telefonul plange, parc-ar vrea sa-mi spuna
Ca sarmana Tanti a patit ceva,
C-a venit pe lume ca o veste buna
Si-a plecat din lume ca o veste rea.
Din aceasta clipa, ea nu mai exista,
De pamant e floarea trupului plapand,
A murit femeia singura si trista
Ce ne invatase a trai tacand.
Se apleaca-n berna la feresti lumina,
Toata vestea buna e o veste rea,
A murit sarmana, blanda Tanti Tina,
Noapte buna, Tanti, obosita mea.
Telefonul cade singur de pe masa
De atata sunet fara nici un rost,
Vestea rea sa vina, si din el sa iasa
Depre sora tatii care doar a fost.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de CristiB.
Comentează! | Votează! | Copiază!


Fosta iubire
Nici amintirea nu te mai păstrează
De-aș vrea să-ți cânt m-aș poticni afon
Ai fost o nebunie și o rază
Rămâi un numar vechi de telefon.
Aș vrea să te mai văd, dar nu se poate
Am auzit că te-am văzut cândva
Dar ca prin geam cu marginile mate
Priveam prin fosta dragă ființa ta.
Mai vine cineva și mai îmi spune
Câte ceva de bine sau de rău,
Dar noi n-avem nici amintiri comune
Te-ai dus luând tot ce era al tău.
Cândva te presimțeam pe-o fâlfâire
Știam apropierea să ți-o gust.
Acum chiar să mă tai tot nu am știre
Că-mi e aproape pasul tău îngust.
A fost iubire? Sau minciună lungă?
Te rog dă voie gândului curat
Din depărtarea mea să te ajungă
La orice nume azi te-ai fi mutat.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Alexandra Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!


Rezervația de zimbri
O mie de ani, vînătorii zeloși
Vînatul suprem al pădurii-l vînară
Nu porci, căprioare, fazani și cocoși
Ci zimbri, că ei sînt pe stema de țară!
Măreț animal este zimbrul cel mut!
O mie de ani de săgeți și rafale
Dar el, melancolic, ca și la-nceput
La nimeni nu-nchină puterile sale.
Cu milă privește spre brazda de plug
Spre ieslea lui tremură botul și nara
Mai bine vînat decît vită în jug
Căci zimbrul nu ia de la alții povara.
Pe sine se poartă în negre păduri
Și tropotul lui grea furtună anunță
Și-și duce lumina în ochii lui puri
Și tropot de zimbri viței în sămînță.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!


Sunt un om liber
Sunt un om liber,
ceea ce eu gândesc singur,
ceea ce eu scriu singur,
noapte de noapte,
poate ajunge, ziua,
în mâinile voastre,
sub ochii voștri,
poate intra în lume,
poate intra
în istoria literaturii,
sub formă de libertate
care-și caută rostul.
Nici o libertate
n-are nici un rost
singură,
fără setea de ea,
fără nevoia de ea,
fără dorul de ea,
fără negația ei
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu din Antologia "Sunt un om liber" - 1989 (11 iulie 1989)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Rezervația de zimbri
O mie de ani, vînătorii zeloși
Vînatul suprem al pădurii-l vînară
Nu porci, căprioare, fazani și cocoși
Ci zimbri, că ei sînt pe stema de țară!
Măreț animal este zimbrul cel mut!
O mie de ani de săgeți și rafale
Dar el, melancolic, ca și la-nceput
La nimeni nu-nchină puterile sale.
Cu milă privește spre brazda de plug
Spre ieslea lui tremură botul și nara
Mai bine vînat decît vită în jug
Căci zimbrul nu ia de la alții povara.
Pe sine se poartă în negre păduri
Și tropotul lui grea furtună anunță
Și-și duce lumina în ochii lui puri
Și tropot de zimbri viței în sămînță.
[...] Citește tot
poezie de Adrian Păunescu
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru a recomanda secțiunea cu Adrian Păunescu despre telefon, adresa este:
