Subiecte: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Top subiecte | Adaugă un citat

Adrian Păunescu despre tragedie

Adrian Păunescu

Toamna tragică

Toamna în munți ia aspecte tragice,
Poate că nicăieri
Nu e atât de tragică iarna,
Ca în munți, când vântul bate cu soare
Și trebuie să faci primul foc în sobă,
Apoi al doilea foc
Și totul să te coste scump,
Tomâamna tragică,
Noi junghiuri în spate și înaintarea în vârstă
Și prietenii, coborând tot mai gârboviți,
Către piețele austere,
În căutarea unui semn mănos,
Dinspre câmpia, ea însăși tragică.

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Iubiti-va pe tunuri" de Adrian Păunescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -19.17- 10.99 lei.
Adrian Păunescu

Iubiți-vă pe tunuri

Mă voi feri ca de foc de pericolul
Că dragostea să devină
Obiect al meditației,
Al speculației,
Al filozofiei.

Ferească Dumnezeu
De acea dragoste retorică,
În stare să ucidă
Numai eroii
Pe scenele de scândura uscată.

Alt fel de dragoste am trăit eu
În zilele și-n nopțile vieții mele.
Am fost devorat,
De patimi reale,
Și nici un regizor
Nu mi-a putut iscăli pieptul
Cu biata lui cerneală roșie,
De care s-au învrednicit toți actorii.

[...] Citește tot

poezie celebră de
Adăugat de SuperproverbSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adrian Păunescu

Ce mai faci, Vitoria Lipan?

Ce mai faci, prin munți ce ți-l ascund
pe bărbatul tău ce-a fost cioban,
ce mai faci sub cetini și pe prund,
ce mai faci, Vitoria Lipan?

Duhul lui mereu în preajma ta
ți-a-nsoțit umbrirea lumini
și atât de mare se-arăta
că n-aveai nici loc să te închini.

El te-a dus pe drumu-adevărat,
el ți-a dat și drept să judeci tu
prefăcându-ți dorul de bărbat
în ceva ce n-are nume, nu.

Iernile sunt tragice în munți,
de când este muntele sub cer,
numai la botezuri și la nunți
și la moarte rudele te cer.

[...] Citește tot

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adrian Păunescu

Căruciorul cu rotile

America nu se dezminte.
Ea, tocmai în aceste zile,
Ne mai trimite-un președinte,
În căruciorul cu rotile.

Prin orizonturi numai ținte,
În voie mișună reptile,
Și iarăși e-un fior fierbinte
În granițele inutile.

Din lacrimile fostei mile,
Mai strigă rușii: înainte!
De Yalta tragicelor file,
Ne-aducem iarăși, toți, aminte.

Și, sub căruțul cu rotile,
Se scoală morții din morminte.

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adrian Păunescu

Clopot la sânul mamei

Ca un clopot de gâtul unei oi
Așa atârnam eu de sânul sfânt
Al mamei mele, în al doilea război
Cînd s-a petrecut împrăștierea românilor pe pământ.

Ca un clopot de gâtul unei oi
Și mama mă ținea să nu pre cuvânt,
Căci veneau armatele străine peste noi
Să ne ia popor, să ne ia țară, să ne ia pământ.
................
Ca un clopot băteam într-o tragică turmă
Ce-am aflat și ce-am plâns mă ajunge din urmă.

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adrian Păunescu

În munte

Să stăm în munte și să fie seară,
să ne străbată aer ca de templu,
pe-un peisaj de verde să contemplu
întunecimea ta elementară,

să-mi fie foame și să-mi fie sete,
să-ți fie cald, să-ți fie sănătate,
să stăm în munte, să vorbim de toate,
pe relieful tragicei planete

și să plecăm aproape-n somn din viață
pe-un drum fără lumină, peste munte,
să-mi coși cu tine aripile frânte,
sângele tău să-mi fie fir și ață.

Și eu să cad când stelele-ncep să cânte
urlând de dor în umbra ta măreață.

sonet de
Adăugat de Monica MireaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adrian Păunescu

Basarabia pe cruce!

Se urcă Basarabia pe cruce
Și cuie pentru ea se pregătesc
Și primăvara jertfe noi aduce
Și plînge iarăși neamul românesc.

Noi n-avem nici un drept la fericire,
Mereu în casă moare cineva
Și n-are țara dreptul să respire
Și nici pe-acela, simplu, de-a visa.

De-acolo unde s-a sfîrșit pămîntul,
Vin triburi, să ne ia pămînt și frați
Și-n fața lor abia rostim cuvîntul
Și, prin tăcere, suntem vinovați.

Ce cale poate țara să apuce?
În tragica, neconvertita zi,
Se urcă Basarabia pe cruce
Și nu știm învierea cînd va fi.

poezie celebră de
Adăugat de Ion BogdanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adrian Păunescu

Proiect al primului capitol din testamentul lui A.P

Pe aer testamentul cu buzele mi-l scriu,
cât încă nu-s în comă, cât încă mi-este bine,
doresc să se împartă între copii și tine,
întreaga amintire de când eram om viu.

Averii mele brute mai grabnic dați-i foc,
vedeți că-i infectată de-un fel de gust al ciumii,
după sfârșitul nostru vine sfârșitul lumii,
noi, pătimit, poetul de moarte și noroc.

Mai scriu aici ca banii găsiți prin buzunare
să-i îngropați cu mine ca semn că îi detest
și ca un ultim, tragic, orgolios protest
al celui care suntem, în locul de uitare,

să m-așezați în groapă cu spatele spre est,
cu tot pămăntu-n față, cu lumea în spinare.

poezie celebră de din Manifest pentru sănătatea pământului (1980)
Adăugat de Costel ZăganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adrian Păunescu

Trei minus unu

Strain mi-e pe veci orice fel de confort,
Din oricare bomba m-atinge o schija,
Vai, sangele meu amurgeste de grija,
Coroana de lacrimi pe fruntea mea port.

Parerea de bine-i parere de rau
Si voie nu dau mintii mele sa spere,
Albinele-aduc si otrava si miere,
Cu Ea plang tristetea destinului Tau.

Cu Tine vorbesc hohotind despre EA,
Sintem mioriticul, tragicul trio.
Cu tine fiind, pe ea n-o voi privi-o,
Dar fi-va de-a pururi in inima mea.

Si poate ca eu mai curand as cadea
Bolnav Cavaler de Neant si Adio.

poezie celebră de
Adăugat de Ion BogdanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adrian Păunescu

În veci, ortodocși

De mic, sunt ortodox, ca toți ai mei
aceasta e credința mea creștină,
am învățat cu tălpile să calc,
cum am aflat că mâna se închină.

Atunci am înțeles că sunt dator
să nu cedez cumva vreunei noxe,
ci să rămân, cu neamul meu cu tot,
fidel pe veci credinței mele ortodoxe.

Ai mei puteau muri și n-ar fi dat
credința lor pe niciun fel de bunuri,
nici dacă ar fi fost crucificați,
nici dacă s-ar fi tras în ei cu tunul.

În anii dogmei, mi-am păstrat și eu
în fiece istorică furtună,
credința-n Dumnezeu, cum mi L-a dat,
prin toți ai mei, Biserică străbună.

[...] Citește tot

poezie celebră de (12 noiembrie 1997)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adrian Păunescu

Salubritate

Și noi așa ne-am învățat,
Să fim salubri și cuminți,
Să facem, zi de zi, curat,
Și de gunoi, și de părinți.

Acum, când este cel mai greu,
Mă mir că încă pot striga:
Acest mormânt e tatăl meu,
Acest mormânt e mama mea.

Eu port stigmatul marii vini
Și semnul marelui păcat,
Că, în pământ, ca pe străini,
I-am dus, și-acolo i-am lăsat.

Eu carne sunt din carnea lor
Ei carne sunt în carnea mea,
Atuncea când o fi să mor
Asemeni mă vor lepăda.

[...] Citește tot

poezie celebră de
Adăugat de Ion BogdanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Adrian Păunescu

Ca o reverență, frunza

Pregătiri de toamnă și la mine-n sânge,
și o greutate simt acum la mers,
cred că-mi face semne frunza ce se frânge,
printr-o reverență dinspre univers.

Doamne, vine toamna, parcă-i o dovadă
că-i destulă toamnă s-o aștepte-n noi,
dacă nu le vine ochilor să-și creadă
că senini din toate sunt numai ei doi.

Ca o reverență frunza-n prăbușire
umerii mi-i umple de un tragic scrum,
triste monumente uită să respire
când se-aude țipăt de cocor în drum.

Sunt schimbări grozave orșiunde, parcă,
prin tufișe slute - zdrențe moi de nimb,
cu prilejul vieții moartea mă încearcă,
toamna-i anotimpul ce devine timp.

[...] Citește tot

poezie celebră de din vol. "Apogeul firii"
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adrian Păunescu

Adio, vara

Adio, vara, pleaca-n ascunzisuri,
Noi suntem gata de-a cadea –ntr-o carte,
Si de-a mai lacrima catre pietrisuri,
De dor de tine si de dor de moarte.

Din fructe coapte picura alcoolul,
Nimic nu mai ramane cum fusese,
Ce cosmic iese dintre ramuri golul
Penultimelor tragice regrese.

Si va veni si ultima rafala,
Dar nu-o vom apuca-o, nu e sansa,
Cand in ninsoarea imateriala
Bolnavii lumii vor cadea in transa.

Ci noi atata am putea decide,
Incostienti si tristi ca prima oara,
Prin fumurile toamnelor putride,
O carte pentru voi: adio, vara!

poezie celebră de
Adăugat de Ion BogdanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adrian Păunescu

Coperțile negre

Foaie neagră de coperți
Să mă bați și să mă ierți
Că te-am scris cu viața mea
Și-am pus lacrimii cișmea.

Că mi-ai stat pe răni mereu
Foaia sufletului meu,
Foaie neagră de-nvelit
Luciu rece de cuțit.

Noaptea mea de la final
Șaua-i singură pe cal,
Iar pe lume ce târziu
Niște degete mai scriu.

Fără mâna care-au fost
Versuri triste, fără rost,
Foaia negrului umil
Exercițiul meu de stil.

[...] Citește tot

poezie celebră de
Adăugat de Ion BogdanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adrian Păunescu

Intre mine si ea

Intre mine si ea
S-au ivit dintr-o data
Un parau, o sosea
Si o cale ferata.

N-aveam loc de intors,
Am lasat-o in noapte
Cu-o hainuta pe tors
Pregatita sa rabde.

Din parau nici un val
N-avea gust de-nviere,
Ea statea sus pe deal
Si-ncepuse sa spere.

Numai ca pe pamant
E o cruda rasplata,
Mai exista oricand
Si o cale ferata.

[...] Citește tot

poezie celebră de din Sunt un om liber
Adăugat de Ion BogdanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adrian Păunescu

Haine vechi

Rămîn prin casă niște haine vechi,
Un fel de moștenire părintească
Și umbre ale tragicei perechi,
Că posesorii nu mai vor să crească.

Părinții ajung din ce în ce mai mici,
Îi părăsește calcaru-n derivă
Și, dintr-o dată, nu mai sunt aici
Și hotărîrea e definitivă.

Paltonul mamei nu mai are rost.
Încap în el aproape două mame,
Și-acel voal, ce potrivit i-a fost,
Începe, dărîmat, să se destrame.

Cît despre tata, ce să vă mai spun.
Costumele, absența i-o îmbracă.
Parc-a suflat un croitor nebun,
În toată garderoba lui săracă.

[...] Citește tot

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Textele de mai jos conțin referiri la tragedie, dar cu o relevanță mică.

Adrian Păunescu

Dumnezeul Salvarii

Închide fereastra, perdeaua o lasă,
Dă zgomotul mării afară din casă,
Dă-mi voie s-așez fruntea mea pe-al tău pantec,
S-ascult al rodirii și-al tainelor cântec,

Să fiu tot o rană, să fii tot o rană,
Materia-n fierberea ei grosolană,
Să trecem în moarte din cauze varii,
Cu marea venind către noi ca barbarii.

Eu las adevărul acesta să steie,
Ești cea mai fierbinte și dulce femeie,
La noapte, plângând lângă tot ce mă doare,
Pe ochi desena-te-voi, straniu, cu sare.

Dă marea afară din casă și vino,
Nestinso, neblândo și iar nestrăino,
Pereche de umbra noptatecă pune
În contul durerii că ești slăbiciune,

[...] Citește tot

poezie celebră de
Adăugat de Ion BogdanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adrian Păunescu

O veste

Telefonul plange, parc-ar vrea sa-mi spuna
Ca sarmana Tanti a patit ceva,
C-a venit pe lume ca o veste buna
Si-a plecat din lume ca o veste rea.

Din aceasta clipa, ea nu mai exista,
De pamant e floarea trupului plapand,
A murit femeia singura si trista
Ce ne invatase a trai tacand.

Se apleaca-n berna la feresti lumina,
Toata vestea buna e o veste rea,
A murit sarmana, blanda Tanti Tina,
Noapte buna, Tanti, obosita mea.

Telefonul cade singur de pe masa
De atata sunet fara nici un rost,
Vestea rea sa vina, si din el sa iasa
Depre sora tatii care doar a fost.

[...] Citește tot

poezie celebră de
Adăugat de CristiB.Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adrian Păunescu

Taină de toamnă

Desculț prin întîiele brume,
Bătrîn de atîta tristețe,
Să ies dintr-o dată în lume,
Cinismul ceva să mă-nvețe.

Cu ochii sticlind ca pisica
Să sar pe pierduta redută
Și nici să nu știu de nimica
Din care și viermii se mută.

Adio, prea buna mea doamnă,
Nimic despre noi nu se știe,
Dar sînt proclamații de toamnă
Afișe de pneumonie.

Copii tușesc măgărește,
Bătrînii tușesc, dar tabagic,
La toți tensiunea ne crește
Finalul de veac este tragic.

[...] Citește tot

poezie celebră de din Volumul "Locuri Comune" Editura Albatros -1987
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adrian Păunescu

Bocet pentru Ion cel fara de mormant

Ca tara sa nu-ti moara
Tu linistit te-ai frant,
Si tot colinzi prin tara,
Ion fara de mormant.

Asa a fost destinul tau,
Sa mori precum te-ai si nascut
Ca un erou necunoscut
Intr-un mormant necunoscut.

Ioane fara de mormant,
Te plang si te ingan,
Ca tu ai fost si eu mai sunt,
Ion, soldat roman.

Dar undee mormantul tau,
In care rau sau deal,
Te bat parerile de rau,
Soldat si general.

[...] Citește tot

poezie celebră de (1 septembrie 1988)
Adăugat de Ion BogdanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina 1 >

Pentru a recomanda secțiunea cu Adrian Păunescu despre tragedie, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info