Ruga de bine si de rau
Te-as lua de par sa te tarasc la vale,
Pe pietre te-as tranti sa te iubesc,
Dar trebuie sa ma comport domnesc,
Captiv al starii mele sociale.
Acum as scoate de prin grajduri biciul,
Sa te insangerez razbunator,
Dar trebuie sa fiu actorul lor,
Sa ma complac in panica si viciu.
Intraga mea iubire ilegala
Si nebunia mea fara noroc
In frigul nostru au facut un foc,
Si v-am facut mai oameni, din greseala,
Si totusi, ma rog, la tine, Doamne,
Opreste mana mea sa o condamne.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Partaj
Iubire de taină și moarte,
Ce pot să-ți mai spun despre noi,
Acum c-a venit despărțirea
Ia lumea și-mparte-o la doi.
Urmează partajul juridic,
Urmează atacul de cord,
Se-ncaieră frații călare,
Eu plec către sud, tu spre nord.
A fost o minune-n oglindă
Și ultimul zbor peste veac,
O aripă porți în valiză,
O aripă port în rucsac.
Nu-mi trebuie martori, iubire,
Nu-mi trebuie probele, nu
Destul mi-i că-n toate acestea
Și martor și probă ești tu.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Heart of twenty-four carat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Muntele
Iubita mea, ți-am cumpărat un munte
Am fost la târg, dar nu l-am luat pe bani
Are păduri și râuri și o punte
În vârstă de un milion de ani...
Ți l-am adus în brațe pân' la poartă
E minunat și piatra lui e grea,
Comerțul ambulant cu munți se poartă...
Dar unde-ai să-l așezi, iubita mea?
Ce munte colosal, un munte straniu
Cu porci mistreți ce cântă-n coruri: jir!!
Iar în adânc sunt straturi de uraniu
Și-am dat puțin pe el... un chilipir...
Iubita mea, găsește marea vale
În care să-l aduc și să-l răstorn
Și-apoi la nunta regăsirii sale
Să cânt ca vânător al lui din corn...
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubito, vine toamna!
Iubito, vine toamna peste toate
Bacovia reintră în portrete
Cad frunze picurând singurătate
Și tu ai gesturi parcă mai încete.
Și te iubesc la echinox și după
Iubito, vine toamna să decline
Să macine, să năruie, să rupă
Al lumii apogeu de feminine.
Cum tu rămâi la țărmure de mare
Eu plec s-aștept și crivăț și omături
Și să mă-mbăt la mese singulare
Cu umbra lui Bacovia alături.
Iubito, vine toamna dinspre munte
Cu ghilotine și anestezie
Tot omul e un snop de amănunte
Care amenință esența vie.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la văi, dar cu o relevanță mică.
Oameni de zăpadă
Ninge sfînt și păgîn
Numai ochii ne rămîn
Despărțirea s-o mai vadă
Că, în rest, noi ne-am stins
Și-am ajuns de-atîta nins
Niște oameni de zăpadă.
Ninge fără milă, ninge și ne doare,
ninge cu fărîme albe de pian,
ninge cu tristețe și cu felinare
ninge ca la moartea încă unui an.
Cîți au fost de gardă voie cer să doarmă
cîți au fost cu somnul rătăcesc pe străzi,
ne aflăm în lume ca în țevi de armă
cînd sugrumă lupii fragedele prăzi.
Ninge fără milă, cu vinovăție,
ca o inculpare, ca un martor mut,
ninge cu o nuntă, ninge și sfîșie,
se fărîmițează ultimul salut
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamna la Potoci
Deodată vine toamna la Potoci
și ne găsește pregătiți de vară
și spic avem în păr și soare-n voci
și-brăcămintea ni-i așa ușoară.
Din munți se prăbușește-ntâiul frig,
pădurea-nvață iar să se încline,
prin trăsnete ultime te strig
și numai păstrăvul se simte bine.
Se duc la vale bulgări de noroi
Și Tiruri pe șosele derapează,
ultima zi de vară plânge-n noi,
am ochii arși de dorul de amiază.
Și lacul verde cum s-a tulburat!
Tot răul de pământ îi cade-n unde
și-un nor de griji plutind din sat în sat,
în zbuciumul perdelelor pătrunde.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu din volumul "Apogeul firii"
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iluzia unei insule
Diseară-i plecarea în insula mea,
trăsura de nuc te așteaptă la scară,
ia-ți haine mai groase și nu-ntârzia,
căci câini-polițiști s-ar putea să apară.
Nu-ți face probleme, birjarul e mort
și caii sânt morți și trăsura e moartă,
fugim fără martori în nu știu ce port,
în insula mea la cinci capete spartă.
Acolo, vom crește copii monstruoși,
la chei de metal și de mâzgă vor râde,
cu vești ne-o ticsi de la moși și stramoși,
tic-tac, telegraful cadavrelor ude.
Vom trage trei filme color, de deochi,
și le vom trimite în lume de-a rândul,
ca-n sticle băgându-le în câte-un ochi,
Al Patrulea Ochi pentru casă păstrându-l.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Patrascu Ionut
Comentează! | Votează! | Copiază!
Umanitate sub escortă
Suntem umanitatea sub escortă,
Mărșăluim îngenunchiați sub cer
Și, vai, pământul nu ne mai suportă
Și ne înghite, ospitalier.
Se crapă-n două piatra canibală,
Ca să mănânce oameni vii, la prânz,
Și, sub cumplita cerului rafală,
Oceanele au izbucnit în plâns.
Și între timp ne-ntemeiem pe ură,
Ne urmărim, ca să ne facem rău,
Venin universal în stare pură
Și fiecare cu aportul său.
Clădim civilizații arogante,
Ca semn că nu ne pasă de nimic,
Și brusc vulcanii o pornesc pe pante
Și orice lider redevine mic.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu (19 mai 2008)
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Adrian Păunescu despre văi, adresa este: