În așteptarea celei ce a uitat să vină...
Se scutură de lacrimi bătrânii tei pe alei
Zadarnic așteptară să audă pașii ei.
Trecut-au zile întregi de chipul nu-și arată
Pierdută-n amintiri povară grea ea poartă.
Și uite cum se întorc frunzele de dor,
Și uite cum se așterne nemărginit covor
În așteptarea celei ce a uitat să vină
Pierdută-n amintiri înscrise pe retină.
Încărunțiră teii, dar ei azi nu-i mai pasă,
De ce i-ar mai păsa când grijile o apasă?
Nici inocența ei de acum n-o mai ajută
Pierdută-n amintiri e tot mai abătută.
Căzut-a încă-o frunză, ea iarna o așteaptă
Zadarnic către tei ea pasul și-l îndreaptă.
Trecut-au ani întregi copilă fiind pe atunci
Amintirea lor lăsă urme adânci.
[...] Citește tot
poezie de Adriana Monica Burtea (14 iulie 2016)
Adăugat de Adriana Monica Burtea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu nu știi?
De ce-mi apari încă în vise,
tu nu știi că ușile-s cu lanț închise?
că o rază de lumină
se mai zbate pe podină
și sărută răni adânci
părăsite de pe atunci
când îngeri au obosit
când aripi s-au veștejit?
De ce-mi arunci săgeți de dor,
tu nu știi că încă dor
răni ce stau pe la ferești
așteptând să mă găsești
în a trupului închisoare
în a timpului ninsoare?
De ce-mi ești drag de atâta timp,
tu nu știi că al iernii anotimp
n-a mai plecat de atunci din mine
transformându-mă-n ruine?
Ceasul a uitat să bată.
La a sufletului poartă.
[...] Citește tot
poezie de Adriana Monica Burtea (7 martie 2016)
Adăugat de Adriana Monica Burtea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-mi...
Spune-mi, câte stele vor mai pieri,
câte vise s-or nărui,
printre stropi de ploaie deasă
ce-mi bat astăzi la fereastră?
Ce cuvinte mai pot spune,
acum când soarele apune
peste cărări, peste poteci,
peste iubiri ce pier pe veci?
Spune-mi, câte dureri sunt pe lume,
câte tăceri pline de nume,
ce nu mai vor să fie spuse
când inimile-s de dor răpuse?
Ce stele mai străluce acum,
când ceru-i plin de praf și fum,
când ploaia cade neîncetat
la poarta sufletului însetat?
Spune-mi, de unde atâta melancolie,
în sufletele noastre de hârtie,
când norii acoperă gândul
măturând de dor și foc pământul?
[...] Citește tot
poezie de Adriana Monica Burtea (30 martie 2016)
Adăugat de Adriana Monica Burtea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Păcatele toate
La ceasul pierdut din noapte,
îmi bat la poartă cruntele păcate
lacrimile sunt acuma de prisos
sufletul mi-e deja de molii ros.
Acolo-n colț un înger plânge,
lanțul pân-la sânge ajunge
aripile-s toate rupte
privirile-s demult timp mute.
Cui să mai cer acum iertare,
când soarele nu mai răsare,
când stelele pe cer s-au ofilit,
când pe Cel bun L-am osândit?
O, tu, viață trecătoare
eliberează-mă din a răului strâmtoare,
mai dă-mi o oră, două, trei..
să-mi spăl sufletul cu flori de tei,
să spăl aleile cu lacrimi,
să spăl sufletul de patimi
să cerșesc dulcea iertare
de la oamenii până la soare.
[...] Citește tot
poezie de Adriana Monica Burtea (27 februarie 2016)
Adăugat de Adriana Monica Burtea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la timp, dar cu o relevanță mică.
Iubirea ta...
Nu pot sa-ti multumesc
Pentru tristetea sufletului meu
Da pot sa iti daruiesc
Amintirea mea mereu
Te las sa te hranesti din ea
Cand iti va fi mai greu
Sa plangi in noaptea grea
Asa cum am plans si eu
Nu pot si nici nu vreau
Sa iert greseala ta
Plec si nu iau....
Decat viata mea....
Iti las amintirea mea
Te vei agata mereu de ea
In fiecare clipa si secunda
In noapta rece si lunga.
Adio iti zic acum...
A fost frumos candva
Acum totu-i scrum
Voi uita, voi uita... iubirea ta
poezie de Adriana Monica Burtea (15 ianuarie 2010)
Adăugat de Adriana Monica Burtea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu mă întreba
Nu mă întreba ce simt de te zăresc
când razele în jurul tău pălesc,
când mintea o transformi în afazie
iar sufletul-n anestezie.
Cu a soarelui lumină aurie,
desenezi curcubeu de bucurie
presari petale peste cicatrici,
ești plin de liniști, eu de frici.
Nu mă întreba de încă zăbovesc,
la a porții rai de ce cerșesc?
ce alții nu-mi pot oferi,
priviri, ce timpul nu le poate ofili.
Încă-mi trezești mii de fiori,
când suntem simpli cerșetori
în așteptarea zorilor de mai
pierduți în cești fierbinți cu ceai.
poezie de Adriana Monica Burtea (20 aprilie 2016)
Adăugat de Adriana Monica Burtea
Comentează! | Votează! | Copiază!
De-as fi renunțat
De-aș regreta tot ce-am greșit,
De-aș renega ce mi-e sortit,
De-aș pierde orice dâră de speranță,
Când toate par doar aberanță,
De-aș renunța la tot
Ce alți dreptul lor, îl socot,
De-aș pierde renunțând la luptă,
Aș fi deja pe veci pierdută.
Și atâta timp cât încă-n piept
Sufletul mi-l percep și accept
Lupta doar și-a arătat
Colți ei de animal întărâtat.
Nu ataca, nu distruge,
Răni ce încă sânge curge;
Doar zâmbește încet, ocult,
De prejudecăți desculț.
De-aș fi renunțat la fericire,
Azi visam la nemurire.
De-aș fi renunțat la vise,
Azi priveam doar uși închise.
[...] Citește tot
poezie de Adriana Monica Burtea (18 februarie 2016)
Adăugat de Adriana Monica Burtea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stiu sa iert...
Stiu sa iert....
Dar nu am invatat sa uit
Stiu multe in viata sa pierd,
Da... nu uit ce-am suferit
Poti tu oare....?
Sa imi dai timpul inapoi?
Sa-mi salvezi sufletu' ce moare
De lacrimiile unei ploi?
Stiu sa iert...
Greseala ce din suflet vine
Dar nu am invatat sa iert
Tot ce este rau in tine
Poti tu oare...?
Sa imi dai amintirea sufletului?
Ce atat de mult doare
Poti tu oare....?
Nu, nu poti.... tu esti doar vocea trupului
[...] Citește tot
poezie de Adriana Monica Burtea (15 ianuarie 2010)
Adăugat de Adriana Monica Burtea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Adriana Monica Burtea despre timp, adresa este: