Oamenii aceștia fără copilărie n-au nici amintire, nici viitor; au numai prezent, dar un prezent material, fără farmec, cu totul pozitiv. "Fă cum au făcut și părinții tăi", asta e fraza banală.
Alecu Russo în Iașii și locuitorii săi în 1840
Adăugat de Sandulescu Ana
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vântul primăverii a bătut; peste dealuri, peste văi, peste ani, dorul leagănului mă ajunge; spre codru mi se întorc ochii, și zăresc umbra părului copilăriei mele, care își întinde ramurile ca niște brațe ce își scutură florile pe inima mea ca o ploiță răcoroasă.
Alecu Russo în Amintiri
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oprește dacule, nu ști tu că adierea aceasta de viață care suflă de la munte a uscat lacrimile copilăriei mele, a dezmierdat visurile mele de tânăr și mă găsește iar după lungă despărtire, tânăr, îmbătrânit, cu fruntea brăzdată, cu inima sfărâmată, dezamăgit!
citat clasic din Alecu Russo
Adăugat de Simona E
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dar anii trec... vine vremea ca copilul cel vesel și slobod ca o căpriță să lase câmpul cu flori, poveștile nesfârșite, cuibul și șezătoarele satului și să intre în viața chinurilor prin cartea de învățătură...
Alecu Russo în Amintiri
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ce oare cu cât ceasurile, zilele și anii se înmulțesc asupra lui, cu atâta mai mult omul se uită în urma sa, și din căutătură în căutătură se oprește cu plăcere la cele mai depărtate aduceri-aminte, aducerile-aminte ale tinereții și ale copilăriei?
Alecu Russo în Amintiri
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
După părerea mea; aici e un vrednic subiect de cugetare pentru observatorul filozof: de o parte geniul unui secol care nu se sprijină decât pe amintirea trecutului, și de alta, geniul unui secol al vremii nouă, puternic și nervos - deși e înfășurat încă în scutecele copilăriei și a imitației necugetate.
Alecu Russo în Iașii și locuitorii săi în 1840
Adăugat de Sandulescu Ana
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la copilărie, dar cu o relevanță mică.
Mumă fără copii, feciorii tăi, rătăciți în vijelia omenească, pribegeau în toate laturile, ducând cu dânșii numai limba și dorul tău... moșia e cel mai dintâi și cel mai de apoi cuvânt al omului; într-însa se cuprind toate bucuriile... simțirea ei se naște odată cu noi și e nemărginită și vecinică, ca și Dumnezeu. Patria e aducerea-aminte de zilele copilăriei... coliba părintească cu copacul cel mare din pragul ușii, dragostea mamei... plăsmuirile (nevinovate) ale inimii noastre... locul unde am iubit și am fost iubiți.. câinele care se juca cu noi, sunetul clopotului bisericii satului ce ne vestește zilele frumoase de sărbătoare... zbieratul turmelor, când se întorceau în amurgul serii de la pășune... fumul vetrei ce ne-a încălzit în leagăn, înălțându-se în aer... barza de pe streașină, ce caută duios pe câmpie... și aerul, care nicăierea nu este mai dulce!...
citat celebru din Alecu Russo (1850)
Adăugat de Daniela Ionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Alecu Russo despre copilărie, adresa este: