Cu ajutorul artei primim uneori, prin ceață, pentru un timp scurt, revelații care nu pot fi date de rațiune.
citat clasic din Aleksandr Soljenițîn
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toți scriitorii care au vorbit despre închisoare fără să fi trecut prin ea s-au simțit obligați să-și arate simpatia față de deținuți și să blesteme închisoarea. Eu am stat acolo mult timp, acolo mi-am făurit sufletul și pot spune fără ocol: Binecuvântată fii, închisoare..., binecuvântat fie rolul pe care l-ai jucat în existența mea!
citat clasic din Aleksandr Soljenițîn
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moartea nu ca un hău
Moartea nu ca un hău, ci ca un pisc foarte înalt,
O culme la care-am ajuns pe drumul meu.
Sus, pe cerul negru care-mi acoperă al morții pat,
Strălucește Soarele Alb al lui Dumnezeu.
Întorcându-mă, văd în razele lui albe
Rusia, Rusia mea dragă, cu coroana ei de flori, polară;
O văd cu ochii, cu ochii lumii celeilalte,
Sculptată-n stele de înțelepții eleni de-odinioară.
Te văd limpede, fără supărare sau rancoare:
Păcatele tale. Și gloria ta. Și lupta ta zilnică sub soare.
N-o să te mai văd de-acum astfel: crucificată;
Și n-o să mai invoc pentru tine Renașterea vreodată...
** Aceasta este ultima poezie scrisă de Soljenițân decembrie, 2, 1953 în Taraz, Kazahstan. Medicii tocmai îl anunțaseră că mai are doar câteva săptămâni de trăit. Din fericire, în urma tratamentului medical primit Tașkent- Uzbekistan s-a vindecat.
poezie clasică de Aleksandr Soljenițîn, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-a fost dat ca, din anii petrecuți în închisoare, să duc cu mine, pe spatele meu bătut, care aproape s-a frânt sub povară, această experiență esențială: cum devine ființa umană rea și cum devine bună. În tinerețe, intoxicat de succese, mă simțeam infailibil și, din această cauză, eram crud îmbătat de putere, am fost un ucigaș și un tiran. În cele mai rele momente ale mele, eram convins că fac bine și mă acopeream complet cu argumente sistematice. Și numai când m-am întins pe paiele mucezite din închisoare, am simțit înlăuntrul meu primele semne ale binelui.
citat clasic din Aleksandr Soljenițîn
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la timp, dar cu o relevanță mică.
Dreptul pușcăriașului
Jugul anilor pe care i-am petrecut în pușcărie
Nu ne acordă drepturi: nu ni se cuvine nimic.
Nici loc în amvoane. Nici în strane. Nici glorie.
Nici putere. Nici aură de sfinți.
Nici drept la memorialistică, astfel se evită oboseala pricinuită
De plângerile noastre decolorate, sâcâitoare ca o durere de dinți,
Și pentru ca armatele de tineri să poată călări acum viața
Pe calea bătătorită de noi pentru ei.
Toate vor merge cum vor merge. N-are rost
Să trasezi urma roții în avans.
Un grăunte interior iluminat și suferind:
Ar putea, pentru orice situație, fi singura noastră recompensă,
Cea mai prețioasă nestemată dintre nestematele pământului.
Și, atunci, pentru a o duce neîntinată acasă,
Permite-le drepturilor noastre fantomatice să fie cel puțin:
Dreptul nemărturisit la o revanșă echitabilă.
Există un număr. Infinit de lung,
Comprehensibil numai chinezilor și rușilor,
Toți cei căzuți, exterminați, fără vină și fără probe:
[...] Citește tot
poezie clasică de Aleksandr Soljenițîn, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gulagul, care a căzut ca un trăsnet peste soarta mea, mi-a zdruncinat din rădăcini perspectivele și credințele, iar reculul anilor petrecuți în lagăr mă urmărește și astăzi. Gulagul mi-a dat o perspectivă clară asupra a tot ceea ce însemnă bolșevism, asupra a ceea ce era în realitate comunismul sovietic. Această perspectivă mi-a permis, în cele din urmă, să deslușesc la un nivel foarte profund condiția umană.
Aleksandr Soljenițîn în interviu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vreme de o săptămână, și-a așteptat, în extaz, condamnarea la moarte. Până astăzi, Skripnikova susține că a fost cea mai luminoasă săptămână din viața ei. O afirmație căreia, dacă e înțeleasă cum se cuvine, i se poate da crezare. Este extazul ce coboară, compensatoriu, în suflet, când ai renunțat la orice speranță într-o salvare imposibilă și te-ai abandonat integral eroismului. (Dragostea de viață spulberă acest extaz.)
Aleksandr Soljenițîn în Arhipelagul Gulag, volumul II
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Aleksandr Soljenițîn despre timp, adresa este: