Fiecare fir de nisip din deșert se simte un inocent.
aforism de Alex Dospian (iulie 2015)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Nisipul dintr-o clepsidră este fin în timp de pace și zgrunțuros în vreme de război.
aforism de Alex Dospian (2012)
Adăugat de alex_dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dune de nisip
Soarele dogorește
Viața în pustiu.
haiku de Alex Dospian (ianuarie 2013)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 10 comentarii până acum.În închisoare, nisipul dintr-o clepsidră curge mai greu.
aforism de Alex Dospian (august 2021)
Adăugat de Alexandru Dospina
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frumoasă este marea, nisipul ca de aur, partidul plange ipocrit.
aforism de Alex Dospian (august 2021)
Adăugat de Alexandru Dospina
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru ea...
Daca dragostea mea pentru tine,
Ar fi un cer fara stele
Daca dragostea mea pentru tine,
Ar fi un castel de nisip
Daca dragostea mea pentru tine,
Ar fi un miraj in desert
N-as putea sa-ti spun la infinit,
Te iubesc, te iubesc, te iubesc.
poezie de Alex Dospian
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amintiri
Sunt singur și trist în această viață
Iar vântul nebun mă lovește în față,
Ochii tăi negri-un nesfârșit deșert
Îmi biciuie trupul slăbit și inert.
Mi-e dor de nisip, de plaja cu soare,
De dragostea ta cea mult iertătoare,
De anii trecuți, de privirea ștrengară,
De tot ce a fost și acum e povară.
Mi-e dor de trecut, dar ce mai contează
Că inima-n mine încă vibrează,
Când fără de voie, cuvânt despre tine,
Aud și suspin. Tu crezi că mi-e bine?
poezie de Alex Dospian (iulie 2014)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe șoseaua Petricani (inspirată după "Bocet de adult IV" de Emil Brumaru)
Pe șoseaua Petricani
Treceau doi poeți sărmani
Apăsați de griji și ani.
- Aș merge la Techirghiol
Pentru-o cură cu nămol,
Dar am buzunarul gol.
- Eu ți-am zis, esti nătafleț
Puteai fi bun cântăreț,
De erai un pic isteț.
Uite, viața-i trecătoare,
Și tu ai trăit sub soare
Pe nisipuri mișcătoare.
- Te înșeli amarnic, frate,
Ei "cătau" mai dezbrăcate,
Silicoane, țuguiate.
[...] Citește tot
poezie de Alex Dospian, după Emil Brumaru (februarie 2013)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la nisip, dar cu o relevanță mică.
Copilul sălbatic
Sunt copilul sălbatic urcând pe creste,
Un rebel ce refuză ale lumii plăceri,
Sunt copilul sălbatic din acea poveste
Ce n-acceptă sfaturi, nici mângâieri.
Sunt un luptător prin deșerturi aride,
Prin oceane de nisip, bătut de soare,
Și prea fericit, că ale lumii perfide
Idei ascunse nu pot să mă doboare.
Acest copil sălbatic, jungla privește,
Croindu-și drum cu zâmbetul pe buze,
Celesta noapte, cu calm mă liniștește,
În fața macetei, hatișu-și cere scuze.
Despre lumea voastră ce pot să spun?
O dezamăgire, un drum ratat, firește,
O masă de manevră, balon de săpun,
Copilul sălbatic încă o privește!
poezie de Alex Dospian (aprilie 2015)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-e dor
Mi-e dor de plajă, de nisipul cald,
Și ochii tăi de un verde smarald
Valul ce se sparge cu sete la mal
Și parfumul tău cu iz oriental.
Mi-e dor de anii trecuți peste noi
Cănd mână în mână râdeam prin ploi
Dragostea noastră ce-a ars în zadar,
Și filele trecute din calendar.
Mi-e dor de sânii tăi în formă de pară,
Iar palmele mele continuă să-i ceară
Dar din dragostea noastră cea mare,
Mai am doar o poză, ce consolare!
poezie de Alex Dospian
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce tăvălug de gânduri
Ce tăvălug de gânduri, noapte zbuciumată,
Eu, trupul tău, Zeiță, nu-l voi uita vreodată!
S-a spulberat iubirea ca și cum n-ar fi fost
Și nu mai am pe lume, de astăzi, niciun rost.
Ce tăvălug de gânduri, ce absurdă încercare
Să vezi iubirea vieții topindu-se în zare,
Povara-i mult prea mare, mă simt abandonat,
Dar știu, de astă dată, doar eu sunt vinovat.
Ce tăvălug de gânduri, mintea împresoară
Și-n depărtări, ce jalnic se-aude o vioară,
Dar marea fremătândă, cu al său rece val,
Parcă mă trezește din cel absurd coșmar.
Ce tăvălug de gânduri zac pe nisipul fin,
Cătând pe cerul nopții o urmă de destin
Pe care să-l invoc, în cel din urmă ceas,
Mă amăgesc, desigur, e tot ce mi-a rămas.
poezie de Alex Dospian (mai 2014)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Alex Dospian despre nisip, adresa este: