Sunt extenuat! Am visat că n-am dormit toată noaptea.
aforism de Alex Dospian (mai 2014)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
De zile și nopți, într-un șir nesfârșit
Mă învăluie-un gigantic și rece tsunami,
Doar "corbii" din jur rânjesc fericiți,
Îi privesc cu dispreț, prăbușit pe tatami.
catren de Alex Dospian (2008)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 12 comentarii până acum.Francofil... până la un punct
La lumina rece a unui neon,
Îl ridică-n slăvi pe Napoleon,
E adevărat că noaptea târziu
Uită de coniac, și-o dă pe rachiu!
epigramă de Alex Dospian (martie 2013)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Această epigramă a fost selectată Epigrama zilei pe 10 noiembrie 2018.
Noapte de vis
Un albastru ireal
Timpul ezită.
haiku de Alex Dospian (august 2013)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce tăvălug de gânduri
Ce tăvălug de gânduri, noapte zbuciumată,
Eu, trupul tău, Zeiță, nu-l voi uita vreodată!
S-a spulberat iubirea ca și cum n-ar fi fost
Și nu mai am pe lume, de astăzi, niciun rost.
Ce tăvălug de gânduri, ce absurdă încercare
Să vezi iubirea vieții topindu-se în zare,
Povara-i mult prea mare, mă simt abandonat,
Dar știu, de astă dată, doar eu sunt vinovat.
Ce tăvălug de gânduri, mintea împresoară
Și-n depărtări, ce jalnic se-aude o vioară,
Dar marea fremătândă, cu al său rece val,
Parcă mă trezește din cel absurd coșmar.
Ce tăvălug de gânduri zac pe nisipul fin,
Cătând pe cerul nopții o urmă de destin
Pe care să-l invoc, în cel din urmă ceas,
Mă amăgesc, desigur, e tot ce mi-a rămas.
poezie de Alex Dospian (mai 2014)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!
În prezența iubitei, trăiește ziua de parcă ar fi prima și noaptea de parcă ar fi ultima.
aforism de Alex Dospian (mai 2015)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inechitate?
Gândea calm si chibzuit,
Intr-un mod mai aplicat
La câte nopți i-a dăruit,
Și câte zile i-a mâncat.
epigramă de Alex Dospian (august 2019)
Adăugat de Alex.D
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nostalgie
Privesc spre ceru-ntunecat,
E noapte, toamnă, insomnie,
Iar eu nostalgic și îngândurat
Revăd a tinereții feerie.
Pe-acolo sus în 'naltul cer,
Într-un loc frumos pe vreo stea
Stau ascunse, pline de mister,
Chipul tău și tinerețea mea.
Toate-mi par fără însemnătate,
Mă revoltă acest prezent trist,
Dar îmi cânt "piesa" cu greutate
Ca o trupă rock făr' chitarist.
poezie de Alex Dospian (iulie 2013)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când viața aleargă ca o gazelă
Când viața aleargă ca o gazelă
Toate-s schimbate, si noi ni sunt toate
Trăim de o vreme-ntr-o lume tembelă,
Grăbindu-ne parcă spre eternitate.
Inchiși mereu ca într-o citadelă,
Ne amăgim, merg toate ca pe roate,
Când viața aleargă ca o gazelă
Toate-s schimbate, si noi ni sunt toate.
Telefonul în dreapta, în stanga-o umbrelă
Nici nu mai știm, de e zi sau e noapte,
De ce n-am plecat pe o caravelă?
Să uit, să ascult ale-oceanului șoapte,
Când viața aleargă ca o gazelă.
rondel de Alex Dospian (decembrie 2014)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la noapte, dar cu o relevanță mică.
Vikingii
E ceață, frig, o noapte întunecată,
Vikingi corăbii vin din depărtări
Fără de glas rămân, a lor armată,
S-apropie silențios din depărtări.
În răcnete, spre țărm ei năvălesc,
Mânați de al lor spirit aventurier
Nu au in ei nimic volintiresc,
Iar eu mă văd în lanțuri, prizonier.
Dintr-o dată apare, în galop nebun,
Iubitu-mi cal, bilet spre libertate,
Până în zori gonit-am, ca din tun,
Să dau de veste celor din cetate!
Ai mei ostași, în luptă îi îndemn,
Victoria-i a noastră, când înving,
Pe sabia cea dragă, fac un semn,
Când cade înc-un luptător viking!
poezie de Alex Dospian (februarie 2016)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Piata Universitatii 23:59 (Si acum ca si atunci)
Nu mai vreau sa spun vreun banc idiot
Soptit, prin vreo scara obscura de bloc,
Nu mai vreau sa ma prinda 11 din noapte
Mergand pe strada c-o spaima de moarte.
Nu mai vreau sa-mi spui "ilegal",
Cand tu politic esti in stadiul final
Nu mai vreau sa ma culce jandarmii in strada,
Doar pentru ca libertatea mi-i draga.
Nu mai vreau sa te uiti inspre stele,
Sa umpli epoletii generalilor cu ele
Nu mai vreau sa calci juraminte,
Ci doar sa iti scoti din trup si din minte
Raul din tine,
S-atunci ne vom spune cuvinte.
poezie de Alex Dospian (2012)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Las Vegas
Tu iubești plaja, razele de soare
Și vântul ce adie încetișor,
Plimbările-n apus la mal de mare
Și dulce-al romantismului fior.
Eu beau pe Strip, whyskey cu gheață
Și-mi pun viața pe un singur zar,
Buimac privesc apoi, întors la masă,
Vise spulberate într-un gol pahar.
Târziu în noapte, reflectând la toate,
Mă gândesc-Oare ce-am facut in viață?
Iubiri, trădari, iluzii deșarte...
Și regrete-amare-n câte-o dimineață.
poezie de Alex Dospian (mai 2013)
Adăugat de Stefan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copilul sălbatic
Sunt copilul sălbatic urcând pe creste,
Un rebel ce refuză ale lumii plăceri,
Sunt copilul sălbatic din acea poveste
Ce n-acceptă sfaturi, nici mângâieri.
Sunt un luptător prin deșerturi aride,
Prin oceane de nisip, bătut de soare,
Și prea fericit, că ale lumii perfide
Idei ascunse nu pot să mă doboare.
Acest copil sălbatic, jungla privește,
Croindu-și drum cu zâmbetul pe buze,
Celesta noapte, cu calm mă liniștește,
În fața macetei, hatișu-și cere scuze.
Despre lumea voastră ce pot să spun?
O dezamăgire, un drum ratat, firește,
O masă de manevră, balon de săpun,
Copilul sălbatic încă o privește!
poezie de Alex Dospian (aprilie 2015)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ciocolată sub fiecare brad (poezie pentru copii mari)
În prag de Crăciun, ignorand festinu'
Domnul Girel Barbu din sătucul Pinu
Si-a luat în grabă straiele de Moș
Barba lungă, albă, în sat umblă țantoș.
A pus distihuri, haiku, niscaiva ciocolate,
Și-a umplut desaga, plecat-a pe-nserate,
Copilașii asteaptă să sosească Moșul,
Sub braduț, deja, ei și-au pregătit coșul.
Înspre miez de noapte, a sosit Moș Ene,
Astfel că Girel, de daruri avu vreme
Pentru-orice fetiță, și fieșce băiețel,
Copii să fericească, e-n al nouălea cer.
El deschise sacul, i-a privit cu drag
Le-a pus ciocolată, sub fiecare brad,
Însă când dădu de stihuri, poezioare,
Se-ncruntă pe dată, nu mai avea stare.
[...] Citește tot
poezie de Alex Dospian (decembrie 2014)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viață de noapte
Bulevarde pline, viață de noapte
Sporadice chiote, vorbe în șoapte
Distracție valuri, colorate terase
La cluburi de fite, jaluzele trase.
Efervescență, sampanii la roabă
Pe_alocuri o doamna mai snoaba
Bun gust si kitsh, mână în mână
De_ajuns o dată pe săptămână.
Vin de colectie adus 'de afara'
O lume curată, o lume murdară
O lume. murdară, o lume curată
E protipendada desfășurată.
poezie de Alex Dospian (iulie 2019)
Adăugat de Alexandru Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Anabelle
Când te-am văzut, erai doar o copilă,
Iar eu bravam, ca un adolescent rebel
Oricine înțelegea pe rază de o milă,
Că m-am îndrăgostit, de tine, Anabelle.
A urmat o vară exact ca în poveste,
Nu-mi venea a crede că sunt eu acel,
Ce te ține-n brațe și cald îți șoptește:
- Te iubesc, te iubesc nespus, Anabelle.
Te sărutam și te sorbeam din privire,
Pe seară în parc îți scriam un rondel,
Iar razele lunii ne erau mângâiere,
Tu ești a mea muză, te ador, Anabelle.
Într-o dimineață cu uimire-am aflat
Ce soartă ostilă ne-așteaptă, Anabelle,
Că bunul tău tată, un ilustru diplomat,
Recent a fost numit consul în Seychelles.
[...] Citește tot
poezie de Alex Dospian (aprilie 2013)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vis împlinit
Azi, iubita mea sunt foarte fericit!
Privindu-ți ochii ce clipesc angelic
Iți spun-În viața mea, bine-ai venit!
Dup-acești ani trăiți în întuneric.
Tu mi-ai adus în suflet primăvara,
De secole întregi, un biet captiv,
Eram un exilat ce își ducea povara,
Iubind rudimentar și primitiv.
Zile și nopți am sperat neîncetat,
Deși în fața lor păream indiferent
Sufletul mi-era de dragoste însetat,
De un zâmbet cald, loial și inocent!
poezie de Alex Dospian (decembrie 2013)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ți-ar plăcea să vezi tipărită o antologie despre Alex Dospian@noapte? Trimite o propunere la editura Digital Unicorn!
Pentru a recomanda secțiunea cu Alex Dospian despre noapte, adresa este:
