Alexandru şi flori

Criticului literar Alexandru Piru

În tot ce proliferează
Doar un adevăr există:
Unde Piru se-adaptează,
Florile puţin rezistă.

epigramă de Gheorghe Lungoci din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Propunere de epitaf pentru Alexandru Clenciu

Sub lutul presărat cu flori
Să-i fie tihna necurmată!
Fu Alexandru deseori;
A fost şi "clenci" câte o dată...

epitaf epigramatic de Cornelius Enescu din Epigrame pentru eternitate (1980)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

O! Tu lumină orbitoare

"Cine te aşteaptă te iubeşte
Iubindu-te nădăjduieşte
Ca într-o zi lumină lină
Vei răsări la noi deplină"
I. Alexandru
O! Tu lumină orbitoare
Tu care-ai pus lumină-n noi
Răsari deplină pe răzoare
Răsari pe ori şi ce zăvoi.

Te aşteptăm făr' ezitare
Cu lacrime în ochi şiroi
O! Tu lumină orbitoare
Tu care ai pus lumină-n noi.

Ca pomii-n Mai în plină floare
Lumina lină, fă din noi
Noi raze-n inimi să coboare
Şi peste bulgări de noroi
O! Tu lumină orbitoare.

poezie de Toma Adrian Frenţiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Banchetul lui Alexandru cel Mare

(adaptare după Pseudo-Calistene)

"În săli de marmură sclipind
Sau în noroi de aş muri,
Îmi e la fel. Ce-ar mai conta?
Oricum ar fi, e moartea mea:
Tăcută mă va-nvălui
Şi tot ce-a fost s-ar nărui,
Şi cuceriri vijelioase,
Şi vise nobile, frumoase,
Iubiri în cuib de catifea,
Pe nimeni n-ar mai desfăta
Şi nimeni nu s-ar veseli,
Sărutul ei când l-aş primi.

E moartea mea o masă-ntinsă,
În luxul unui viu banchet,
Cu trufandale berechet
Şi lumânări, flori de-amarante,
Amfore duse de bacante,

[...] Citeşte tot

poezie de Ionuţ Ştefan Blesneag
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vine Toamna

De la deal înspre câmpie
Zboară zvonul, susotind,
Vântul spune c-o să vie
"Ea", în vizită curând.

Vorbesc pomii, de-i asculti,
Între ei, parcă cu jale.
Cic-a fost văzută-n munti,
Coborând încet spre vale

Într-o rochie de "rugină",
Încăltată în "noroi",
Cu alura-i de regină,
În caleasca ei de "ploi".

Soarele îi face loc,
Norii, crainicii fideli,
Adunati parcă ad-hoc
O anuntă-n chicoteli.

[...] Citeşte tot

poezie de Marius Alexandru din Doruri Sfinte-Poezii
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urare Mariei

Sa ai zambete-n privire,
Si dulceata-n al tau glas,
Raspandeste-n jur iubire,
Pe carare pas cu pas.
Fii o floare, fii parfum,
Raza blanda dimineata,
Celor ce-s pierduti pe drum,
Lumineaza-le viata.
Soapta fii si mangaiere,
Pentru cei indurerati,
Fii balsam pentru durere,
Zambet pentru intristati.
Lasa-ti sufletul sa planga,
Cu cel care-i in necaz,
Inima sa ti se franga,
Sterge lacrimi de pe-obraz.
Canta, cu cei care canta,
Viata-ti fie armonie,
Fii o melodie sfanta,
Plina fii de bucurie.

[...] Citeşte tot

poezie de Marius Alexandru din Doruri Sfinte-Poezii (8 septembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoare către Alexandru Muşina

Calmează-te, dragă, vei ajunge un VIP
căruia prostimea va dori să-i asemene amantele
cu o plasă de pescuit cu ochiuri rare, ca şi tine, de altfel,
atunci şi ele se vor zbate fericite şi se va vinde salata de icre
cu marca ta, neţinându-se cont că tu braconai
la râu doar duminica, poemele tale
vor răsplăti la sfârşit de an premianţii, iar babacul
şi tataie vor scăpa câte o lacrimă de alcool, fetişcanele
se vor da în bărci doar cu cheii cu chei de la maşină
posterul tău ţinând interogativ reportofonul
iscodind la Pucioasa ce drăcii a mai născocit vulgul
se va vinde ca talisman
cămăruţele în care ai creat, procreat şi mai
ales, mai ales te-ai recreat
vor reţine pe scări trecerea-ţi. Muierile pe care le-ai adulmecat
vor povesti tuturor cum a fost şi desigur vor exagera
la proporţii apocaliptice, susţinând că ele doar pe Alex
dar ci însă pentru că fata de s-ar fi totuşi destul de precar
vişinii vor da în floare
visând "vii-şi-ne" şi intimitatea atomului

[...] Citeşte tot

parodie de Constantin Ardeleanu, după Alexandru Muşina
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să ne iubim, chera mu

să ne iubim, chera mu, să ne iubim tujur
că mâine vom fi pradă inundaţiilor, surpărilor de teren, beţiilor crâncene,
că mâine un ieri cu labe de păianjen de fân îţi va umbla în cârlionţii de flori ai coiffurii
zăpăcindu-te, ambetăndu-te...
să fim tandri, bâigui poligonul căţelu lipindu-şi irişii
de şoldurile voluptoase ale autobazei filaret
să fim tandri, singurătatea mea, ciripi indicatorul de sens giratoriu
să fim tandri, mai zise o muscă.
primăvara ne lingea ca un pechinez pe faţă, pe mâini
ne făcea să ne întrebăm ce gust om avea pe limba infinită a nopţii plină de autocare şi stele,
primăvara ne mângâia depăşind uneori limitele maternităţii sau prieteniei nevinovate
arătându-şi provocatori sânii reci sub jacka ei de turcoaz jerpelit
oh, mai rămâi, şopti lustra către o scamă de pe covor,
nu vrei să te urci la mine? bem ceva, ascultăm muzică, îţi arăt biblioteca...
nu vrei să rămâi în noaptea asta la mine?
să ne ţinem de mână, îi spuse un medic primar de la spitalul emilia irza
iepurelui de tablă din vitrina cu jucării.
să ne iubim, să ne amăm, să creştem şi să ne înmulţim
cântau tergarulile şi velurul, drilul şi chembrica pe gabroveni
le răspundeau până la răguşeală plutonierii şi norişorii

[...] Citeşte tot

poezie de Mircea Cărtărescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor de Cer Albastru

Copacii plictisiti de galben,
In fiecare seara isi leapada frunzele gandind la primavara.
Izvoarele viseaza la verdeata si la flori,
Iar soarele plange bolnav sub patura de nori.

Pe potecile ruginii, lumina s-a ofilit si lacrimeaza,
Un fluture s-a dezbracat de umbra si tacut danseaza.
Tristeti de plumb, melancolii-nvechite, ni se-astern pe fete
Si ni se face iarasi dor de tinerete.

Pe-un colt de cer o stea se odihneste,
Facandu-si cuib in varful brazilor semeti,
Pe muntii-albiti de timp, pe inaltimi, pe creste,
O capra neagra se afunda in nameti.

Iar un gutui care imbata cu miros pamantul,
Imprastie un aer nou de multumire,
Si-n inimile reci se naste inca o data cantul,
Si-un dor de cer albastru si de nemurire.

[...] Citeşte tot

poezie de Marius Alexandru din Doruri Sfinte-Poezii (octombrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa lumii

Boceşte norodul de astfel de viiaţă amară,
Primejdioasă ca umbletul circarului pe şfară;
Prea legănându-se şi arătându-ţi, adânc, hăul
Şi de-i scăpa, la capăt te-o aştepta călăul!
Aproape că nu iaste vreme spre a hi trăită
Viiaţa noastră ce se topeşte-ntr-o clipită
Se scurge secul trândav, păcatele se scurg,
Deabia apare Răsăritu' şi iată-ne-n Amurg
Nu e zăgaz s-oprească o vreme în loc Timpul
De roşia rugină se umplu bordeiele şi-Olimpul,
Oarbe, clipele-valuri ne îmbrâncesc la vale,
Trecerea prin lume ca şi cascada se prăvale,
Sântu toate visuri, fantasme, arătări, himere,
Nimica nu durează şi iaste totu' o cădere
Subtu acelaş ceriu nesfârşit, părelnic neschimbat,
Clipe de-acum, galop nebun, devin – a fost odat' –
Dzice David "Floare te naşti" – înţeleptu'-i proorocu',
Răpide or încet te scuturi, cum ţ'este scris norocu'

.................................................................................

[...] Citeşte tot

parodie de Constantin Ardeleanu, după Miron Costin
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amprente

Poem
Oameni mari şi învăţaţi
Au trecut pe acest pământ
Generali şi împăraţi
Cu putere în cuvânt

Unora li s-au supus
Chiar şi neamuri şi popoare
Şi atîţia le-au adus
Bogăţii şi închinare

Însă viaţa şi-au sfârşit
Şi s-a stins a lor onoare
Ca un foc s-au mistuit
Şi-au căzut toţi în uitare

Dar istoria ne-nvaţă
Şi cultura despre ei
C-au avut şi ei viaţă
Odată cu adânc temei

[...] Citeşte tot

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Precursorii şi urmaşii (O schiţare în versuri a istoriei literaturii române)

EXISTĂ O "ISTORIE A LITERATURII ROMÂNE DE LA ÎNCEPUTURI PÂNĂ AZI", SCRISĂ ÎN VERSURI DE PROF. CRISTIAN PETRU BĂLAN? Nicidecum, dar există o simplă schiţare a ei, expusă în numeroase strofe nepretenţioase, scrise pe înţelesul tuturor şi trecând foarte pe scurt în revistă aproape întreaga literatură română, cu prezentarea principalilor scriitori. Este, deci, o premieră absolută, deoarece, în nicio altă ţară din lume nu s-a mai încercat un asemenea experiment concentrat. Evident, scopul scrierii de faţă este să stimuleze cititorii ca să consulte istoriile literaturii române, deoarece mulţi dintre ei nu au avut norocul să cunoască întru totul aceste amănunte culturale de importanţă naţională, prezentate însă pe scurt, nume cu care trebuie să ne mândrim.

Arhitecţii de cuvinte, de verb-scris compozitori,
Sculptori de splendori în fraze, ce le zicem scriitori,
Ingineri ce modelează sufletele omeneşti,
S-au născut, trimişi de ceruri, şi pe plaiuri româneşti.

Prima scriere-n română e-a lui NEACŞU; alta nu-i.
I-o trimise lui Hans Benkner, judele Braşovului.
Anul scrierii e vechi, dar e-un mare act: Străbunul!
Era-un an cu cifra cinşpe şi sfârşea cu douăşunu...

"Dau ştire Domniei tale cum că eu am auzit
Că-mpăratul turc şi Mehmet din Sofia au pornit..."
Aşa scrise NEACŞU LUPU într-o limbă foarte clară,
Semn că şi mai vechi sunt texte româneşti care-o s-apară.

Iar de-atunci un val de scrieri, de mari cronici, de noi cărţi,
Apărură-n largul ţării, cât poţi urmări pe hărţi.
Ştim din şcoli de codici sfinte, de psaltiri, precum SCHEIANĂ,

[...] Citeşte tot

poezie de Cristian Petru Bălan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!