Întristarea mea este valul întunecos al marei, pe care o putere necunoscută îl împinge afară din adâncimi nemăsurate.
citat celebru din Alexandru Macedonski
Adăugat de D.H
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poetului dr. Voiculescu
Sub ceru-n veci întunecat
Trăiși o viață întristătoare...
Răsari ca soare întârziat,
Însă răsari tot soare.
epigramă de Alexandru Macedonski (1914)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poetului Dr. Voiculescu
Sub ceru-n veci întunecat
Trăiși o viață-nfloritoare...
Răsari ca soare întârziat
Însă apui tot soare.
epigramă de Alexandru Macedonski din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poetului dr. Voiculescu
Sub ceru-n veci întunecat
Trăiși o viață-ntristătoare...
Răsari ca soare-ntârziat,
Însă răsari tot soare...
madrigal de Alexandru Macedonski
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
In arcane de padure
În arcane de pădure întuneric ce spăimântă.
Frunza tace lîngă frunză și copac lîngă copac;
Noapte tristă, noapte mută, noapte moartă, cer opac -
Dar privighetoarea cîntă, dar privighetoarea cîntă.
În arcane de pădure vijelie ce spăimîntă,
Trăsnet roșu ce-nfășoară și surpare de potop;
Pentru ce e armonia o mînie fără scop,
Dar privighetoarea cîntă, daar privighetoarea cîntă.
În arcane de pădure grozăvie ce spăimântă,
Aurora-ntîrziată nu s-arată sub frunziș
Întunericul în cale i s-a pus în curmeziș -
Dar privighetoarea cîntă, dar privighetoarea cîntă.
poezie clasică de Alexandru Macedonski
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noapte neagra
Cu norii ce afar' s-adună
Acoperind și cer și lună,
De la fereastra mea, sub coaste,
Călări pe beznă, ca prin basme,
Zăresc un șir grozav de iasme
Ce sunt a iadurilor oaste.
Hop! Hop! Se duc mereu la vale,
Și parcă m-ar privi cu jale,
Și parc-ar râde câteodată...
Căci spăimântoasele lor rânduri
Sunt ghiana ce o port în gânduri,
Sunt mintea mea întunecată.
Cocoșul ce-nspre ziuă cântă
Cu glasul lui nu le spăimântă...
Hip! Hip! curg iezmele întruna,
Și dacă las perdeaua iute,
Atunci, odaia, pe-ntrecute,
Mi-o umplu, una câte una.
Ha! Ha! Și grabnic mă-nconjoară
Râzând de-un râs ce mă doboară,
[...] Citește tot
poezie celebră de Alexandru Macedonski
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la întuneric, dar cu o relevanță mică.
Noaptea de ianuarie
I
Deznădejde fioroasă, strălucitu-mi-ai pe frunte,
Și încinsu-m-ai cu flăcări care-ntreg m-au mistuit,
Nu mi-ai pus pe piept o stâncă, mi-apăsași pe el un munte,
Dar mi-ai dat ș-a ta putere spre a nu fi de el strivit.
Îmi făcuseși o coroană ce ca pietre nestemate
Avea lacrimile mele ce luceau la focul tău;
M-ai ținut în orice clipă cu simțirile-ncordate,
Mi-ai fost soră preaiubită și mi-ai fost și crud călău.
Ca Iacov frumos și tânăr ce-adormise la fântână,
Deșteptat fără de veste de un înger lucitor,
Mă chemași la luptă cruntă și ai vrut să-mi fii stăpână
Și să-mi pui pe beregată uriașul tău picior...
Ca Iacov intrai în luptă ș-am ieșit ca el de-asemeni,
Și nici tu nu ești învinsă și nici eu învingător,
Dar alături de-oboseală ne-am culcat ca niște gemeni
Ș-am dormit, de este-o vreme, într-un somn îngrozitor.
Lumea care este-o mare cu talazuri furtunoase
Mi-a văzut a vieții navă ici și colo alergând,
[...] Citește tot
poezie celebră de Alexandru Macedonski din Excelsior (1895)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Alexandru Macedonski despre întuneric, adresa este: