pustiu de iarnă
vântul lasă pe poteci
doar urletul lupilor
haiku de Alexandru Răduț (10 ianuarie 2021)
Adăugat de A. Răduț
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ochii flori
Îți mai aduci aminte când sărutată toată,
Pe buze vântul dulce cu o floare se juca?
Petalele de măr surprinse, dintr-odată,
De inocența clipei pe gene-au prins să-ți stea...
Trecut-au ani, iubito, la rând, fără zăbavă,
Și-acele clipe, poate, din gânduri au zburat,
Doar merii albi prind timpul scântei, ca într-o lavă,
Și dragostea și-o poartă prin ochii-ți sărutați...
poezie de Alexandru Răduț din volumul de versuri Lumi (2015)
Adăugat de Amalie Hauser
Comentează! | Votează! | Copiază!
Începuturi
Cer de pergament, alb și rece,
Împresurat de nori, până-n zări,
Tulburător, ca-n adâncuri de mări,
De ce-mi ții ochii captivi
într-un anotimp ce va trece?...
Ramurile pomilor sunt copleșite de stele,
Pământul explodează de verde crud,
Și chiar dacă te privesc îndelung, te și aud
În toate ploile ce cad în șiraguri de perle;
Te simt și în vânt, ca un bătrân matelot,
Cum bate încet, întețindu-se iară,
Atunci când pământul îndrăznește să-ți ceară
Să-i descoperi adevăratul chip pastelat tot!
poezie de Alexandru Răduț (2021)
Adăugat de Andreea Stein
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tandrețe
Abia ieșite din muguri fragede mâini pipăie cerul,
Mângâie vântul, așa verzi cum sunt,
Și din înălțimi privesc spre pământ,
Spre locul amintirilor de tot felul;
Strânse în brațe de primele raze de soare,
Știu doar că au îmbătrânit într-un timp,
Când anii treceau în alt anotimp
Și secundele toate se schimbau într-o altă culoare;
Acum, iarăși tinere, își țin secolele-n spate,
Valsând cu aceeași grație, cum o făceau în trecut,
Chiar dacă brațele, de prea multe flori, le-au căzut
Pe coapsele ierburilor dulci și înalte!...
poezie de Alexandru Răduț din volumul de versuri Călători (2019)
Adăugat de Amalie Hauser
Comentează! | Votează! | Copiază!
Magice gălbenele
Întunericul serii coboară din munți
Cu mâna ta ce-mi mângâie chipul,
În cameră, gălbenele-n ulcele de pământ
ne zâmbesc
Pe muzica neuitatelor clipe.
Privirea ta delicat trandafir
Mă cheamă s-o sorb cu săruturi,
Oglinzile sufletului să-și găsească
în lumină ecou
Doar simțind esența din gânduri.
Ești aproape, acum, de sufletul meu,
În freamătul frunzelor toamnei!
Pe cer, doar stelele ne mai vorbesc
În ploi ce cad valuri-valuri
Vestitorii nopților ce-și aduc din trecut
Dorințele transformate în fluturi,
Petalele gălbenelelor, uitate de timp,
În pletele-ți jucăușe cu vântul...
poezie de Alexandru Răduț din volumul de versuri O avalanșă de tandrețe (octombrie 2014)
Adăugat de Diana Marinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Treceri
Albe poteci ce nu duc nicăieri,
Într-o lume de diamante-n lumină,
Prieten tăcut doar vântul de ieri,
Acum rătăcit pe-o colină.
În aer, risipite de frig,
Siluete desprinse din mine
Respiră din plin argintul topit,
Îmbrățișate de verzi ace fine.
Totul e azi, petrecut dintr-un ieri,
O lume închisă în ape,
Fără timp, fără zbor, fără ecou,
Doar șiruri de poteci neumblate.
Mă simt ca-ntr-un vis, căutând neîncetat
Sufletul despărțit de lumină
Alături de vântul ce-și poartă pribeag
Pașii rătăciți într-o mină.
Deschid ochii, într-un târziu,
Ca un orb ce nu vede nici negrul,
Pe buze, din nou, m-ai sărutat,
Sunt alb în tunelul perpetuu...
poezie de Alexandru Răduț din volumul de versuri O avalanșă de tandrețe (octombrie 2014)
Adăugat de Andreea Stein
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Alexandru Răduț despre vânt, adresa este: