- Lună
- Luna a fost o corabie fantomă azvârlită peste mările norilor.
definiție de Alfred Noyes
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Velele nemuritoare
Acum, cât ai clipi, vom sparge-acele uși de aur
Și vom prăda raiul înainte de-a ne-apune steaua sclipitoare.
Acum, cât ai clipi, înainte de-a cheltui al zilelor tezaur,
Ne vom îmbarca și, cântând, vom înălța velele nemuritoare.
Eternitatea nu-i făcută de timpul lung și mult,
O oră și iubirea pot fi la fel de-ncăpătoare ca anii cei merei
Și pot oferi mult mai multe de auzit și de văzut
Decât poate viața spăla și șterge cu toate lacrimile ei.
Iubito, ne despărțim, e ora de plecare, iar cerul în amurg
Nu va mai avea culori atât de-adânci și de intense niciodată;
Trebuie, înainte de-a muri, să-ncălecam pe fulger ca pe-un murg,
Să prindem scurta clipă de fericire infinită, binecuvântată;
Există timp pentru tot ce pronia ne va dezvălui la timpul oportun,
Iar acum ochii noștri se privesc și-și iau cel din urmă rămas bun.
poezie de Alfred Noyes, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Călător la drumul mare
Cheamă-mă sub lumina lunii,
Așteaptă-mă sub lumina lunii;
Voi veni la tine sub lumina lunii
Chiar dacă iadul îmi va ține calea.
poezie de Alfred Noyes, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tâlhar la drumul mare
I
Un vânt întunecat se zbucima-n copacii vuitori,
Luna era năluca unei corăbii strivite printre nori,
Drumul, o dungă palidă peste posacul bărăgan;
Iar tâlharul la drumul mare venea călare
Călare călare
Tâharul a venit călare și-a oprit la vechiul han.
II
Pe cap purta tricorn francez, avea guler de dantelă sub bărbie,
Pantaloni fără-o încrețitură și haină de catifea vișinie;
Cizmele-i lungi până la pulpe, croite din cea mai fină piele,
Sclipeau în noapte-împrăștiind mărgăritare ;
Pistolu-i era gravat cu mărgăritare,
Iar pe mânerul spadei luceau mărgăritare, sub cerul plin de stele.
III
[...] Citește tot
poezie de Alfred Noyes, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Tizele
Unde-i drifterul cafeniu plecat pe mare singur-singurel?
Navighează, leagănă-te-n larg, drum bun
Numele meu e Peggy Nutten, numele pe care-l poartă el.*
O, noroc, noroc și bon voyage, marinari!
Cântau în acea noapte, "Mola și zarea, vlăjgani!"
Au îndreptat prova spre vest, spre-apele mari;
Alte nave se întorc, iar vântul... șfichiuie mii de telegari.
O, noroc, noroc și bon voyage, marinari!
Femeile-aplaudă seara pe cheu și flutură din mâini
Navighează, leagănă-te-n larg, drum bun
Așteptându-și iubiții zile lungi, lungi săptămâni.
O, noroc, noroc și bon voyage, marinari!
Se întorc acasă-n amurg, mateloți și pescari,
Dar e-o navă micuță... Mola și zarea, vlăjgani!
Inima mea e acolo, o inimă pentru dușmani.
O, noroc, noroc și bon voyage, marinari!
Nell și Maggie, și Joan, și Ruth,
Navigați, leagănați-vă-n larg, drum bun
[...] Citește tot
poezie de Alfred Noyes, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Călător la drumul mare
Un vânt întunecat se zbucima-n copacii vuitori
Luna era năluca unei corăbii strivite printre nori,
Drumul, o dungă palidă peste posacul bărăgan
Și călătorul la drumul mare
Venea călare venea călare
Străinul a venit călare și-a oprit la vechiul han.
poezie de Alfred Noyes, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marele trauler negru
Cel mai bun trauler cu care-am înfruntat valurile bubuitoare,
O, ce fericire, Doamne, ce fericire
A fost un trauler negru c-un echipaj dornic de-a fi mereu pe mare
Cântați, mardeiașii mei, hai, să-începă păruiala.
Era acolo un diavol bătrân cu nasul spart
O, ce fericire, Doamne, ce fericire
Era trecut de-optzeci de ani. Era perechea mea de cart
Dar, cântați, mardeiașii mei, hai, să-începă păruiala.
Naufragiase-n martie, anul trecut, într-un ghem de furtuni polare
O, ce fericire, Doamne, ce fericire
L-am întrebat bătrânul schilod dacă gerul îl mușcase de picioare
Cântați, mardeiașii mei, hai, să-ncepă păruiala.
Și bătrânul diavol (ani, avea cel puțin nouăzeci)
O, ce fericire, Doamne, ce fericire
A zbierat, "O, erau calde ca o felie de pâine arsă, nicidecum reci"
Hei, cântați, mardeiașii mei, hai, să-începă păruiala.
[...] Citește tot
poezie de Alfred Noyes, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Kilmeny (Un cântec de pe traulere)
Pe ecranul apusului roșu se vedeau umbre întunecate,
Driftere lansând lungile lor plase peste bord;
Și uleioasele ape verzi se legănau somnoroase
Când cu refluxul Kilmeny a ieșit printre geamanduri din port.
Și nimeni nu știa unde va călători acea domnișoară,
Un soi de vrajă-i ascundea destinu-n foi de cețuri dese.
După aproape-o săptămână, Kilmeny a revenit acasă,
Dar nimeni, nimeni nu știa unde Kilmeny fusese.
Avea la prova un tun, dintre toate din Newcastle cel mai bun,
Iar la pupa altul nou-nouț, adus din Clyde-ul acoperit de nori,
Și mai era acolo și-un secret de căpitan nimănui dezvăluit,
Nici măcar scumpei lui mirese, la plecare-n zori;
Și-o antenă de telegraf deasupra, un pitic vorbind în șoaptă;
Râsetele din Londra, laudele din Berlin slăvind niște succese.
O, poate mai erau niște sirene care-o ademeneau spre zare,
Dar nimeni, nimeni nu știa unde Kilmeny fusese.
Era întuneric când Kilmeny s-a întors din acel voiaj acasă,
Comanda navei unde murise căpitanul era-n purpuriu vopsită,
[...] Citește tot
poezie de Alfred Noyes, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Textele de mai jos conțin referiri la timp, dar cu o relevanță mică.
O barcă descoperită
Ce-i cu-acele scâncete acolo-n întuneric?
"Lăsați-l aici, în brațele mele. Încă respiră, iată!
O să-i înfășor gâtul cu părul meu." "Se-apropie furtuna,
Barca-i prea grea. E mort. Trebuie-aruncat îndată."
Privește-o clipă-n lumina fulgerului pata înspumată, norul
De fețe albe din barca neagră-n care îmbarcă apă vântul,
Femeia care imploră înnebunită, încleștându-se
De iubitul mort, acoperindu-i cu părul ei pieptul, gâtul.
"Înțelegeți, doamnă,-i mort." "Nu, simt că-i bate inima.
E doar amorțit de frig. Trăiește, știu bine asta.
Uitați-vă-, l înfășor cu părul meu și-l încălzesc."
"Nu. Draga mea, nu putem păstra mortul. Dați-i drumul, basta!"
"Hai, dați-i drumul din brațe." "O, Doamne, lasă-l cu mine!"
Ascunde, noapte, întâmplarea asta! Dă-i vântului puteri depline!
Pentru că nu există voci sau stafii în bezna de acolo
Să calmeze înfricoșata mânie-a mării din zorii zilei care vine.
poezie de Alfred Noyes, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tati a căzut în lac!
Mare hărmălaie. Cerul era gri spre-apus.
Noi n-aveam nimic de făcut și nimic de spus.
Eram la capătul unei zile cu parcurs
Anost. Și tocmai când plictisul părea să n-aibă leac,
Atunci,
Tati a căzut în lac!
De entuziasm, fețele noastre iradiau lumină,
Iar Timothy, de fericire, dansa-n grădină.
"Adu-mi aparatul foto, iute, iute, îți zic!
Uite-l cum se târăște prin mătasea broaștei!" Clic!
În genunchi, grădinarul s-a plesnit peste coapse
Lansând în aer sunete precum pocnetul de capse,
Nedumerite rațele au măcăit în păpuriș,
Iar din gâtul bătrânului rățoi a gâlgâit un râs pieziș.
O, n-a fost lucru să fi rămas indiferent, posac,
Când
Tati a căzut în lac!
poezie de Alfred Noyes, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru a recomanda secțiunea cu Alfred Noyes despre timp, adresa este:
