Alfred Tennyson despre fericire

Mireasa fericită îl face şi pe mire fericit.

citat celebru din Alfred Tennyson
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O domnişoară de onoare fericită aduce fericirea miresei.

citat din Alfred Tennyson
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

fericire

Fericirea unui om nu constă în lipsa dorinţelor, ci în cunoaşterea perfectă a lor.

definiţie de Alfred Tennyson
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fericirea omului nu stă în faptul de a nu avea frământări, ci în puterea de a şi le stăpâni.

citat clasic din Alfred Tennyson
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fericirea unui om nu constă în absenţa ci în stăpânirea pasiunilor lui.

citat clasic din Alfred Tennyson
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fericirea unui om nu constă în absenţa, ci în stăpânirea pasiunilor lui.

citat clasic din Alfred Tennyson
Adăugat de Adriana Pleşca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Speranţa zâmbeşte de pe pragul anului care urmează şi şopteşte: "O să fie mai fericit!"

citat din Alfred Tennyson
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ulise ( extras)

S-ar putea ca valurile să ne doboare şi să ne ia cu ele:
S-ar putea să punem piciorul pe Insulele Fericirii,
Şi să-l întâlnim pe marele Ahile, de care-am auzit atâtea.

Deşi prea multe ni-s luate şi multe trebuie să-îndurăm, deşi
N-avem puterea celor care-n zilele de-odinioară
Mişcau planeta şi cerurile, totuşi ceea ce suntem, suntem:

Avem acelaşi temperament al inimilor brave,
Slăbite de vreme şi de soartă, dar puternice în vrerea lor
De-a lupta, de-a căuta, de-a găsi şi de a nu îngenunchea.

poezie de Alfred Tennyson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ulise

Nu-i niciun profit în faptul că un rege leneş
Zace acasă lângă sobă, printre pietroaie sterpe,
Alături de vârstnica lui soţie – eu fac legi şi ţin judeţ
Pentr-un neam sălbatic de oameni, nişte trântori
Care mănâncă, dorm şi care nici măcar nu mă cunosc.
N-am de gând să mă odihnesc după lunga călătorie:
Îmi voi bea vinul vieţii până la drojdie.
Întotdeauna când m-am bucurat mult, am suferit mult,
Împreună cu cei care mă iubeau sau singur, pe ţărm.
Iar atunci când vijeliile ploii biciuite de ploioasele Hiade*
Au învrăjbit cumplit marea-ntunecată: am devenit un nume;
Cutreierând mereu cu inima fămândă,
Am văzut şi-am cunoscut multe, oraşe şi oameni,
Obiceiuri şi clime, adunări şi guverne –
Niciodată ultimul, ci, dimpotrivă, onorat de toţi;
Eu, beat de plăcerea luptelor cu oameni pe măsura mea,
Departe pe câmpiile răsunătoare-ale vântoasei Troia.*
Sunt o parte a toate pe care le-am întâlnit;
Iar experienţa e o arcadă prin care licăre
O lume necunoscută al cărei orizont se tot îndepărtează,

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Alfred Tennyson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!