
Mireasa fericită îl face și pe mire fericit.
citat celebru din Alfred Tennyson
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!



O domnișoară de onoare fericită aduce fericirea miresei.
citat din Alfred Tennyson
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


- fericire
- Fericirea unui om nu constă în lipsa dorințelor, ci în cunoașterea perfectă a lor.
definiție de Alfred Tennyson
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Fericirea omului nu stă în faptul de a nu avea frământări, ci în puterea de a și le stăpâni.
citat clasic din Alfred Tennyson
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Fericirea unui om nu constă în absența ci în stăpânirea pasiunilor lui.
citat clasic din Alfred Tennyson
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!


Fericirea unui om nu constă în absența, ci în stăpânirea pasiunilor lui.
citat clasic din Alfred Tennyson
Adăugat de Adriana Pleșca
Comentează! | Votează! | Copiază!


Speranța zâmbește de pe pragul anului care urmează și șoptește: "O să fie mai fericit!"
citat din Alfred Tennyson
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Textele de mai jos conțin referiri la fericire, dar cu o relevanță mică.

Ulise ( extras)
S-ar putea ca valurile să ne doboare și să ne ia cu ele:
S-ar putea să punem piciorul pe Insulele Fericirii,
Și să-l întâlnim pe marele Ahile, de care-am auzit atâtea.
Deși prea multe ni-s luate și multe trebuie să-îndurăm, deși
N-avem puterea celor care-n zilele de-odinioară
Mișcau planeta și cerurile, totuși ceea ce suntem, suntem:
Avem același temperament al inimilor brave,
Slăbite de vreme și de soartă, dar puternice în vrerea lor
De-a lupta, de-a căuta, de-a găsi și de a nu îngenunchea.
poezie de Alfred Tennyson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Ulise
Nu-i niciun profit în faptul că un rege leneș
Zace acasă lângă sobă, printre pietroaie sterpe,
Alături de vârstnica lui soție eu fac legi și țin județ
Pentr-un neam sălbatic de oameni, niște trântori
Care mănâncă, dorm și care nici măcar nu mă cunosc.
N-am de gând să mă odihnesc după lunga călătorie:
Îmi voi bea vinul vieții până la drojdie.
Întotdeauna când m-am bucurat mult, am suferit mult,
Împreună cu cei care mă iubeau sau singur, pe țărm.
Iar atunci când vijeliile ploii biciuite de ploioasele Hiade*
Au învrăjbit cumplit marea-ntunecată: am devenit un nume;
Cutreierând mereu cu inima fămândă,
Am văzut și-am cunoscut multe, orașe și oameni,
Obiceiuri și clime, adunări și guverne
Niciodată ultimul, ci, dimpotrivă, onorat de toți;
Eu, beat de plăcerea luptelor cu oameni pe măsura mea,
Departe pe câmpiile răsunătoare-ale vântoasei Troia.*
Sunt o parte a toate pe care le-am întâlnit;
Iar experiența e o arcadă prin care licăre
O lume necunoscută al cărei orizont se tot îndepărtează,
[...] Citește tot
poezie clasică de Alfred Tennyson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru a recomanda secțiunea cu Alfred Tennyson despre fericire, adresa este:
