Ana Vida despre timp

Lună nouă

Suspendată
de un fir nevăzut de-ntuneric,
o seceră îngustă
– curbată semilună –
se plimbă neobosit,
ferind steluţele cu trup plăpând,
de vârful său ascuţit.

Delicata făptură
poleită cu aur
împodobeşte cerul nopţii
cu minunea puţină,
discretă,
amintind timid
de Luna plină.

Acoperită o vreme
de umbra Soarelui
– magician neîntrecut –
Doamna nopţii, eliberată,

[...] Citeşte tot

poezie de Ana Vida din Trăiri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În prima zi de şcoală, intrând la prima oră din cariera ei de dascăl, se petrece un mic incident. O piuneză tronează pe scaunul de la catedră. Ina îşi aduce brusc aminte că profesorul de pedagogie din facultate le-a spus că sunt foarte importante primul gest şi primele cuvinte pe care le adresezi unui colectiv de elevi căruia i te înfăţişezi pentru prima dată. Ina ia piuneza şi o pune în colţul drept, îndepărtat, al catedrei. "Bună ziua, copii. Eu sunt profesoara voastră de română. Să ne cuoaştem!" Deschide catalogul şi face apelul. Apoi îşi spune şi ea numele. Lecţia a fost minunată. Liniştea s-a aşternut şi curiozitatea i-a făcut pe copii să fie numai ochi şi urechi. La sfârşitul orei, Ina ia piuneza de pe catedră, o pune pe scaunul profesorului, acolo unde o găsise, dă bună ziua şi iese din clasă. Era clasa a VIII-a. Din acea zi, acei elevi au divinizat-o...

Ana Vida în La limita normalului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luna plină

A furat lumină de la soare.
Globul ei arămiu
imită zeul vieţii,
străluceşte pe cerul nopţii
printre astre,
rotindu-se neobosit
în jurul planetei albastre
în faza ei de lună plină.

Se oferă privirii
în toată splendoarea.
Contururi şterse,
reliefuri nedefinite
îi atenuează paloarea.
Cărări ascunse,
drumuri neumblate,
împodobesc minunea rotundă.

Perdeaua de raze
îmbrăţişează discret

[...] Citeşte tot

poezie de Ana Vida din Trăiri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul. Timpul prieten, timpul duşman. Timpul care sedimentează trăirile adevărate. Timpul care repară, aducând cu sine uitarea... Timpul care iartă, timpul care nu iartă. Timpul care ucide...

Ana Vida în La limita normalului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Conflict

Puteţi să râdeţi, voi,
generaţii noi!
Dacă îmi reneg trecutul,
dacă uit de părinţi,
de tradiţii,
de jocurile copiilor naivi şi cuminţi,
sunt pierdut.

Încerc să înţeleg
nerăbdarea şi graba.
Încerc să descifrez
noutăţile lumii voastre
superficiale şi terne,
simplificate, abreviate,
fără sentimente,
doar de ban guvernate.
Încerc să mă modernizez,
să acumulez.

Dar voi?

[...] Citeşte tot

poezie de Ana Vida din Trăiri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În noapte, singură cu gândurile ei, se întreabă dacă în viaţă primim exact ce merităm. Poate că da, cred unii, dar ea nu e de acord. Dimpotrivă! Oamenii buni primesc palme nemeritate, în timp ce canalii fără inimă şi fără conştiinţă se strecoară prin viaţă fără mari probleme. În acelaşi timp, viaţa e un şir de coincidenţe incredibile de care responsabil e numai destinul.

Ana Vida în La limita normalului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să scrii un roman înseamnă să te eliberezi, să te opui existenţei, uneori fade, alteori chinuitoare. Înseamnă să trăieşti şi altceva, în afara celor rezervate de soartă. Să scrii înseamnă o provocare, un duel, un fel de mănuşă de cavaler medieval aruncată vieţii. Înseamnă să lupţi cu convenţionalul, cu teama şi cu propriile emoţii. Înseamnă să lupţi, mai ales, cu tine însuţi. Au dreptate cei care consideră că a scrie este un act de curaj. Iar eu, iată, după foarte mulţi ani, sunt o curajoasă!

citat din Ana Vida
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singurătate

Liniştea trosneşte...
Din colţuri întunecoase
se-nalţă
umbre tenebroase...
Singurătatea
e clipa ta de nebunie...

Te retragi în eul tău
ca să încerci
o trăire extatică.
Simţi că planezi peste lume...
Trăieşti extazul
unei superiorităţi sublime.

Timpul se scurge...
Apar îndoieli,
nelinişti
şi gânduri nătânge.
Superioritatea ta există?
Nu eşti sigur!

[...] Citeşte tot

poezie de Ana Vida din Trăiri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caniculă

Cerul e gri –
cenuşă neclintită,
obosită,
amorţită,
anesteziată,
adormită.

Aerul tremură uşor...
Prin lentila
murdară,
prăfuită,
a zilei de vară,
vezi,
amestecaţi
într-un leneş dans,
vaporii fierbinţi,
enervanţi.

Vrei să respiri...
Plămânii

[...] Citeşte tot

poezie de Ana Vida din Trăiri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mişcare

Valul neliniştit,
neobosit al mării,
e simbolul mişcării.

Experienţe trăite
cu ani în urmă
au creat peisajul
în care se consumă.

Noi înşine,
în permanentă mişcare,
creăm lumea din jur,
fremătătoare.
Înfruntăm ignoranţi
noutăţile vieţii.

Ignoranţa însăşi
poartă viaţă –
amestec de cunoscut
şi necunoscut,

[...] Citeşte tot

poezie de Ana Vida din Trăiri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marea

Ţărmul mării,
împodobit cu dantelă de spumă,
contemplă talazuri nervoase...
Sunt cuprinsă
de-o slăbiciune voluptoasă
cu privirea pierdută-n nemărginirea albastră.

Fermecată
de elenul curenţilor marini,
trăiesc senzaţia de risipire,
de topire...
Curg asemeni apelor unui torent grăbit,
nu mai ştiu nimic despre lume.

Eu, ca fiinţă,
nu mai contez.
Sunt mică, neînsemnată,
ameţită
de simfonia mării şi de lumină.
Simt dureros slăbiciunea din mine.

[...] Citeşte tot

poezie de Ana Vida din Trăiri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La 18 ani

La 18 ani, o fată e totul..
Are atenţie, înţelegere,
ocrotire şi amor discret.
Ea există pentru orice înţelept...

La 18 ani, un tânăr
e privit cu asprime,
neîncredere de tată în fiu:
"Stăm noi de vorbă mai târziu!"

La 18 ani, o fată ştie,
Înţelege totul...
Va dori, va lupta
Să nu piardă confortul.

Totuşi, nu păstrează
prea mult farmec pentru viitor.
Când tinereţea se duce,
plictiseala apare în dormitor.

[...] Citeşte tot

poezie de Ana Vida din Trăiri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!