Textele de mai jos conțin referiri la moarte, dar cu o relevanță mică.
Strivind o boaba
Iubirea e o boabă de speranță
Semănată într-un suflet fără viață.
Când o pui o-ngropi ca să răsară
Și când iese e o floare rară.
Pasiunea-i frunza ce cu soare
Crește, se mărește și-apoi doare.
Dorul e tulpina călătoare
Ce se pleacă vântului și moare.
Lacrima-i nectarul de cu seară
Și amorul pasărea ce zboară.
Iubirea mea s-o plângi în astă viață,
E pură, sinceră și cu o față.
poezie de Ana-Maria Mandra
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Capcana ochilor din carti
Din cărți am învățat că ochii
Sunt scumpul dar de a vedea
Cum lucrurile stau să cadă
Sub cerul trist de catifea.
Cuvântul îi făcea să pară
Lipsiți de farmec și naivi
Și duri când poate o să moară
Striviți de lumea asta rea.
Dar cartea m-a-nvățat de toate
Și nu m-a învățat nimic,
Căci i-am văzut și mi se pare
Că sunt cum nu îi poți vedea.
De-atunci las cărțile pe rafturi
Și-ncerc să-i prind în mreaja mea.
poezie de Ana-Maria Mandra
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cand soarele apune...
Când soarele apune la fereastrǎ
Și zâmbetul pe cer tu îl zǎ rești,
Sǎ știi cǎ unde e povestea noastrǎ
E lacrima de care îmi vorbești.
Suntem ca douǎ stele cǎ zǎ toare
Din cerul furtunos și plin de-amar,
Pe calea mea e-o lacrimǎ ce moare
Și pe a ta e fǎ rǎ de hotar.
Mǎ sting ușor sub patimi ce mǎ-ncântǎ
Și dau dorinței împlinirea sa,
De te visez în noapte e o luptǎ
Ce-o port cu sufletul și soarta mea.
Acum tu pleci pe la apus spre casǎ
Și eu închid fereastra dinspre cer,
A fost poveste sincerǎ, frumoasǎ,
Din ea doar amintirea mi-o ofer.
poezie de Ana-Maria Mandra
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploaia si apusul
Apusul roșiatic se-mbină-n violet
Cu galbenul jăratic și-albastrul amanet,
Mai ia tăcerea-n dreapta și frumusețea-n stânga,
Apoi se pierde-n noapte, cu stele-și joacă fuga.
Negrul se-așterne-n grabă pe cerul plin de nori
Și ploaia cade sumbru prin văi și lacuri ori
Pe câmpul ars de soare și munte întristat,
Peste pădurea care pe mine m-a uitat.
De dimineață cerul e vesel și haios,
Soarele strălucește și astăzi cu folos,
Doar eu mă pierd și zarea, în amintiri ce dor,
Căci ploaia și apusul erau al meu amor.
E cald și-mi arde visul, mă pierd în raze dulci
Ce mișună pe trupul fierbinte, dar m-arunci
În nepăsarea-ți rece știind că te ador,
Să moară ploaia veche ș-apoi și eu să mor.
[...] Citește tot
poezie de Ana-Maria Mandra
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru a recomanda secțiunea cu Ana-Maria Mandra despre moarte, adresa este:
