Strasnic vis
Am visat veșminte albe
Într-o seară stând pe pat,
Ochii i-am deschis îndată,
Singură eram păcat!
M-am gândit în jur de-o oră
La iubirea mea dintâi,
Adormit-am lângă scară,
Locul bun de căpătâi.
Și-am visat, pe cine credeți?
Pe iubitul meu plecat,
M-am trezit de dimineață,
El era cu mine-n pat.
poezie de Ana-Maria Mandra
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Degete de vis
Mi se par un vis
Degetele tale fine,
Ce cad în abis
Și se preschimbă-n rime.
La fiecare vers
Îmi cântă iubirea,
Pe rând și cu farmec
Îmi fură privirea.
poezie de Ana-Maria Mandra
Adăugat de Mona Dinici
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nuanta de nea
Surâsul alb se pierde printre fulgi de nea,
Calc fraged umbra viselor pierdute,
Mă urc pe nori și cânt iubirea mea,
Dar ce păcat că stelele sunt mute.
Respir greoi parfumul înălțat spre vise,
Și dor nebun se lasă din înalturi,
Se tulbură natura și gândurile duse
De noapte peste zile, de stele în pustiuri.
Sclipiri de obște se aruncă crude
Pe patul fericirii, pe patul meu de moarte,
Și se rotesc cu grabă, în fulguinde unde,
Și se topesc timid la capăt de speranțe.
poezie de Ana-Maria Mandra
Adăugat de Mona Dinici
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ploaia si apusul
Apusul roșiatic se-mbină-n violet
Cu galbenul jăratic și-albastrul amanet,
Mai ia tăcerea-n dreapta și frumusețea-n stânga,
Apoi se pierde-n noapte, cu stele-și joacă fuga.
Negrul se-așterne-n grabă pe cerul plin de nori
Și ploaia cade sumbru prin văi și lacuri ori
Pe câmpul ars de soare și munte întristat,
Peste pădurea care pe mine m-a uitat.
De dimineață cerul e vesel și haios,
Soarele strălucește și astăzi cu folos,
Doar eu mă pierd și zarea, în amintiri ce dor,
Căci ploaia și apusul erau al meu amor.
E cald și-mi arde visul, mă pierd în raze dulci
Ce mișună pe trupul fierbinte, dar m-arunci
În nepăsarea-ți rece știind că te ador,
Să moară ploaia veche ș-apoi și eu să mor.
[...] Citește tot
poezie de Ana-Maria Mandra
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la visare, dar cu o relevanță mică.
Povestea oricui
Stau
stau
stau
Ce bine e să stai în asfințit,
Dorm
dorm
dorm
Un vis am și va fi-mplinit.
Cânt
cânt
cânt
De dor, de-amor și cuget
Plâng
plâng
plâng
Pe buze și pe suflet.
poezie de Ana-Maria Mandra
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pictat in alb
Culori aleg cu degetul
Și le pictez în alb,
Mă-nalț în spirit, cugetul
Rămâne alb, alb, alb
Văd oameni, plânset și suspin,
Văd eșuând trecutul,
Aș plânge și eu, dar vânt lin
Mi-alină visul, gândul
Să intru iar în trup curat
Mă voi gândi de azi,
Căci ochiul meu e fermecat
De norul plin cu brazi.
Iar în veșminte mă simt bun,
Sunt albe și curate,
Tot ce-mi rămâne e să spun
Că mă gândesc la moarte.
poezie de Ana-Maria Mandra
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zbucium copilăresc
Îmi bate la fereastră gândul,
E plin de romantism și jale,
În pat îmi zace negru trupul,
Iar ochii-mi sunt pierduți pe cale.
Îmi tremură cu dor amorul
Și se ridică în picioare,
Cade în gol și viitorul
Și cad și oasele murdare.
Mă strânge gulerul albastru,
Fug ochii obosiți de clipe,
Pe cer mai arde vechiul astru,
Și degetele moi pe clape.
O melodie ce mă-ngână
Răsună-n geam și geamul cântă,
Adorm, și-n vis cu-aceeași strună
Mă-mbrac în rochie de nuntă.
[...] Citește tot
poezie de Ana-Maria Mandra
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cand soarele apune...
Când soarele apune la fereastrǎ
Și zâmbetul pe cer tu îl zǎ rești,
Sǎ știi cǎ unde e povestea noastrǎ
E lacrima de care îmi vorbești.
Suntem ca douǎ stele cǎ zǎ toare
Din cerul furtunos și plin de-amar,
Pe calea mea e-o lacrimǎ ce moare
Și pe a ta e fǎ rǎ de hotar.
Mǎ sting ușor sub patimi ce mǎ-ncântǎ
Și dau dorinței împlinirea sa,
De te visez în noapte e o luptǎ
Ce-o port cu sufletul și soarta mea.
Acum tu pleci pe la apus spre casǎ
Și eu închid fereastra dinspre cer,
A fost poveste sincerǎ, frumoasǎ,
Din ea doar amintirea mi-o ofer.
poezie de Ana-Maria Mandra
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fulg din dragoste
Cad fulgi din cer, în suflete la noi,
Timpul e negru, în umbră e strigoi,
Norii se plimbă pe cer înnourat,
Împrăștie și-adună ce astăzi am visat.
Misterios apar imaginile-n zbor,
Cu mine și cu tine și cu-n frumos amor,
Nemărginit se-agață de timpul colosal,
Iubirea noastră moartă ce pare-un ideal.
Aș vrea să-mi vii în brațe și să suspini ușor,
Să simt că despărțirea s-a prefăcut în dor,
Aș vrea ca fulgii veseli să se prefacă-n soare
Și tu să-mi fii lumina vieții călătoare.
Singurătatea ninge și-n palme se topește,
Iar gândul meu observă, se-ntreabă și clipește,
Sărut îngheț de aripi, pământul îl salută,
Aș vrea să fiu pe cer un fulg care te-ncântă.
poezie de Ana-Maria Mandra
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Ana-Maria Mandra despre visare, adresa este: