Subiecte: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Top subiecte | Adaugă un citat

Andreea Palasescu despre lumină

Iubirea reprezintă calea prin care Lumina străbate Intunericul neputinței.

(5 iulie 2015)
Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tu ești amurgul în care se odihnesc tainic toate visele mele și mângâierea privirilor calde din care răsare timid soarele iubirii. Tu ești lumina fericirii pe care o port în suflet în fiecare zi...

(28 mai 2015)
Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ia-mă de mână și hai să colindăm prin povești! Tu să-mi fii pulbere de stele și umbra norilor care îmbrățișează cerul infinit cu atingerea lor. Să-mi aduci lumina zâmbetelor calde și mângâierea vântului care spulberă amintirile efemere. Ia-mă de mână și arată-mi drumul către inima ta...

(7 iunie 2015)
Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

De multă vreme îți umblă pașii viselor prin gândurile nopților blânde. Timpul apune în zâmbetul tău cald și dimineața culeg în palme roua parfumată a dorului firav. Ești hrana unui suflet flămând și lumina care mângâie întunericul nemuririi. Ești lumea în care se odihnește sufletul meu...


Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 3 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Timpul curgea molcom în pofida șoaptelor nerostite. Mă priveai și simțeam cum zâmbetul tău mușca cu sete dintr-o dorință veche. Sufletul imi era aruncat in temnița dorințelor interzise. Negreșit, tu cunoșteai drumul spre o inimă straină de rațiuni ipocrite, într-un amalgam de gânduri târzii. Câteodată, o furie stranie cuprinde veșmintele iubirii. Știu, trebuie să plec. Totuși, in lumina proaspătă și rece a zorilor, tu pășești mândru în inima mea...

(20 ianuarie 2016)
Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Viața nu este altceva decât o scurtă călătorie lăuntrică. Timpul curge și zilele apun vremelnic în abisul adânc al zărilor întunecate. Soarele răsare în fărâma de bine a unui suflet și răul îngroapă calea cea dreaptă într-o clipă de rătăcire. Pe alocuri vântul schimbării acoperă lumina caldă a blândeții. Așa alergăm goi și orbi într-un gând străin. Uneori mi-ar plăcea să mă ascund printre ruinele viselor vechi. Alteori aș călători braț la braț cu binele dintr-un suflet hoinar...

(18 mai 2016)
Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mi-e dor de oameni. Fără descrieri elaborate, simplu și clar. E un fel de nevoie rudimentară de trecere din suflet în suflet până la esență. Cu fericiri, blândețe și soare ascuns în buzunarele cu visuri. Le-am croit cu fir de viață doar ca să se desprindă câte puțin în veșnicie.
Cred în miracole și-n clipe de-a valma cu răsărit. Îmi fac palmele căuș și gazdă pentru fluturi și zâne. Lumea e în definitiv o alegere, o fărâmă de hazard pictat în toate nuanțele. Dumnezeu schițează alei de gând, priviri cu Har, lumina din străinii închipuiți. Eu aleg dacă vreau să fiu toamnă târzie, vară desculță la țărm, liniște albă sau câmp înflorit. Caut rădăcini în fragilitate, plec din mine, lipesc cu zâmbet stângaci, încrederea pierdută. O să fie bine!

(7 noiembrie 2020)
Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Aș vrea să ne-ascundem lumina sufletelor într-un gând ușor de rostit. Graiul tăcerilor oarbe să curgă molcom fără vibrația orgolilor, fără temeri și necunoscut. Pentru o clipă cuvintele vii să ne fie poem frumos, în vidul regretelor. Acolo unde nici ispitele n-au pătruns, chiar dacă timpul le-a amestecat fiorul adânc în trecerea sa.


Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sper să nu-ți fie dor. Când trece, trece pentru totdeauna și nu-și mai pierde clipa, timpul în regret. Te-am iubit sincer. Nu pentru lumina așezată frumos în candele pictate, ci mai curând pentru întuneric și păcate. Asta-i tot ce-am putut. Puțin lucru acesta într-un amalgam de tentații și bogăție. Și-am plecat numai cu regretul că nu ți-a fost de ajuns...


Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

M-am încălțat cu ziua de azi. Îmi strângea sufletul în căușul palmei, cu brazda fină a întunericulului ca o rază stingheră îmbrăcată în lumina rumenă a zorilor. Mi-am strâns șireturile timpului, cu grijă, domol, ca nu cumva să-mi ating tălpile albe cu noroiul suferințelor. Cândva au curs din ochii amintirilor, șiroaie adânci menite să limpezească urmele pașilor gravate pe drumuri anevoiase. De aceea, acum treceam agale printre gândurile vii, care roboteau harnic prin lumea mea aglomerată, ca un mușuroi de furnici. Azi vreau să-mi fie soare în suflet. Să-mi cânte visele și să ma-ndrăgostesc de viată și de misterul ei neînțeles. Să plecăm braț la braț într-o nouă aventură. Iar dacă se va lăsa peste noi amurgul, sau de-ar fi să rămân iar desculță prin pulberea vremii, timpul mă va încălța grabnic cu o nouă zi...

(11 iunie 2017)
Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mie îmi plăcea să-i văd sufletul înflorind. Ca mugurii de dor, proaspeți, însetați de fiorul vieții, ca raza de senin pe-o cunună de albastru văzduh. Îmi plăcea să adorm cu gândul iubirii și noaptea când e mai blândă lumina viselor, petale din Rai și praf de stele aveam să-i prind în părul bălai. Îi râdea inima mică, la margine de gând, cu regăsire și freamăt încropit sub tăcerea asfințitului.

(24 septembrie 2018)
Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Am ațipit pe-o geană de timp, în lumina palidă a răsăritului. Abia aștept să te întâlnesc. În locul nostru idilic, îmbrățișați pe un petic de aprilie molcom și firav. Te rog să nu mă cerți! E tardiv și hazardul ne-a smuls deja din rădăcină prezentul, nevoia acută de iubire și-n răspir toate emoțiile încă necoapte. A rămas din jumătăți de suflet păgân o umbră de amintire vie, numai bună de păstrat în buzunarele ticsite cu ieri și insuficient mâine. Miroși a iubire și a pace pierdută printre străini lacomi. Îti bate inima înauntrul sinelui meu cuprins în palme invizibile, limitat de viață și efemer. M-ai lăsat în furtună, cu picioarele goale, rătăcind fără busolă și ocrotire, într-o lume necunoscută. Uneori sunt stingheră, alteori mă avânt fără judecată printre cuvinte cu aripi tăiate. Știu că tu înțelegi. Știu că poți să călătorești idilic, pe mări învolburate de gânduri, așteptându-mi inima mică la țărm.


Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

L-am rugat să mă vindece de efemer. Să-mi cresteze pe suflet cu iubire, la apus de ianuarie veșted, aripi cernite amintirilor. Când se vor alipi genele viselor peste trupul gol, lumini și umbre își vor stinge pașii în cremenea zorilor. Siluete de fum și primăvară pierdută sub frigul gândurilor, fior de șoaptă molcomă, inimi locuite de freamăt și bunătate. Toate acestea și alte utopii, surghiunite de rațiuni oarbe, avea să le tină ferecate într-un grăunte de nisip. Oamenii vor călca pe lumina rumenă cu sete, dor și îngăduință. Pe urmă poate vor schiopăta fericire și zâmbet de soare pe tălpile ude. Cine știe?
Noi să ne fim. La țărm de viață, umăr langă umăr, privind înăltimi de văzduh albastru. La vânătoare de timp, răsărit de clipă și agonii. Când vom obosi de visare să ne odihnim sufletele îmbrățișate.
L-am rugat să-mi fie. Nu știu cum. Și dacă ne treceam într-o zi, ca doi străini în pulberea vremii, tot am fi rămas flămânzi de iubirea pe care n-am apucat să ne-o dăruim...


Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mi-am îmbrăcat sufletul cu tine. Îmi erai țesut din flori de primăvară târzie, infuzie de surâs și sensibilitate. Înfloreau teii bătrâni de șoapte și lumina clipelor înmiresmate săruta ușor ramurile umbrite. Din adâncul cerului visele pluteau tainic, pe fior de gând apus și tăceri cuminți. Puteam să zburăm iubind sau puteam să iubim simplu, intens și plin de vindecare, într-o margine pustie de lume unde oamenii au aripile frânte de suspin. Ce mai conta?


Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cum se cos aripile frânte în zborul lin și legănat al viselor? Poate e nevoie de praful stelelor și umbra delicată a șoaptelor prinse cu grijă într-o îmbrățișare ascunsă. Atingerea caldă a mâinilor o să prindă în suflet șirag de raze împletite în lumina blândă a răsăritului și noaptea, cu tainele ei necuprinse își va suprima întunericul adânc într-un cerc de flăcări. Jarul amintirilor, mușcate pe alocuri de trecerea vie a timpului le va înteți văpaia sorbindu-le cu nesaț fumul efemer.

(3 martie 2018)
Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nu știu în ce chip s-a agățat de fărâma lui de suflet. A mușcat cu patos dintr-o privire și timpul a-nceput să-i curgă suav de sub pleoape, ca o lacrimă de ceară fierbinte, tăinuită în lumina șoaptelor. L-a sărutat ușor pe buze și a închis ochii. Tăcerea avea gust de otravă și nopți lungi, private de zâmbetul blând al zorilor. S-ar fi așezat o clipă în inima aceea străină de amintiri să se odihnească. Vântul îi purta visele din gând în gând, molcom, păstrând vii numai urmele pașilor moi pe nisipul fin.

(20 septembrie 2017)
Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Era frumoasă pentru că mă iubea. Și câteodată îi hoinăream prin suflet semeț, purtând în umbra zâmbetelor târzii toată agoniseala iubirilor apuse, împletită frumos în buchetul timpului. Era a mea. Poate încă de când o dezbrăcasem prima oară de mistere, sărutându-i cu grijă chipul învelit în șoapte de dor și vise nestinse în lumina zorilor. Când o priveam, clipele se opreau din freamăt și trupul scăldat într-o dulce ispită mă trezea din moartea uitării. O rugasem să plece cu vocea mândriei, înainte ca viața să-mi scoată inima rece din robia ei.

(15 octombrie 2017)
Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Frumusețea unui vis ilustrat își menține constant ritmul clipelor, ca o reflexie simplă a izbucnirii de suflet, surprins în atingeri de timp, umbre și lumini.

(2 februarie 2018)
Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ți-am promis că într-o zi îmi voi face curățenie în suflet. Am deschis ferestrele amintirilor sperând ca Lumina să cuprindă vântul schimbării într-o îmbrățișare blândă. M-ai așteptat clipe lungi și ai zăcut gol și însetat între zările mărginite de gânduri. Tu mi-ai fost îndrumător pe cărările vieții, în lungul drum al împotrivirilor firii și al neputinței omenești. Alergam în voia ispitelor fără regrete, murdărindu-mi haina inimii cu toate păcatele lumii. Iartă-mă! Iartă-mă pentru cutezanța de a Te alunga din sufletul meu, pentru binele pe care nu l-am făcut niciodată. Părinte Ceresc ajută-mă să păstrez în suflet Iubirea și Bunătatea Ta!

(14 aprilie 2016)
Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Am adormit în tăcere la răscruce de amintiri. Forma lutului trecător, cu plăcute imperfecțiuni se contopea în tăcerea nopții sărutând lumina blândă, firavă, alipită cu măiestrie de un suflet mic. Dumnezeu avea Mâinile calde și frământa timpul cu iubire și drag. Lăsa să-i curgă din adâncul bunătății, fărâme de gând și speranță. Depărtarea de esența vie, nevoia de libertăți compromise ne apropia de păcat molcom, fără sesizări și suferințe pertinente. Era mai curând o alegere proprie împletită cu ispite și ruină consimțită a identității sinelui. O cădere voită în macabru întuneric și o cale facilă, subtil sugerată în contextul acestei vieți dezordonate.


Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina 1 >

Pentru a recomanda secțiunea cu Andreea Palasescu despre lumină, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info