Subiecte: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Top subiecte | Adaugă un citat

Andreea Palasescu despre sfârșit

Ești mantaua nisipului fin care îmi sărută tălpile la țărmul trecutului. Ne odihnim în leagănul timpului, ascultând în tăcere promisiunea unei povești cu final fericit.

(16 iulie 2016)
Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Amintirile constituie eventuale consecințe atribuite încheierii definitive a unui capitol din sumarul experiențelor noastre. Unele călătorii se sfârșesc firesc, altele însă păstrează și acum mireasma dorului blând în amurgul regretelor pustii. Uneori inima poartă razboaie, alteori iși aruncă sentimentele în calea infrângerii orgolilor. Dar cu fiecare respirație a timpului, te iubește mai mult...

(2 aprilie 2015)
Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Străbate întotdeauna calea desenată în harta șoaptelor, tăinuită într-un gând curat. Pășeste ușor ca o atingere delicată a dorului pe tâmplele ninse de apus tardiv. În final, oricât de anevoios ar fi drumul unui suflet hoinar, iubirea rămâne cel mai bun ghid.

(28 octombrie 2016)
Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Textele de mai jos conțin referiri la sfârșit, dar cu o relevanță mică.

Vreau să fiu iubire! Atât. Restul sunt aspirații superficiale, într-o lume plină de echivoc și probabil. De care vrei tu, oricum ne întâlnim sporadic și suntem orbi. Și la sfârșit din rugăciunea asta a iubirii, poate s-o desprinde măcar un fior de lumină de care să mă pot agăța ca să mă salvez...


Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mi-o închipui, în zbuciumul acesta plăcut, cum am întâlnit-o într-o doară la început. Mândră și rece, plimbându-se elegant prin viață pe tocuri înalte. Poate iubind-o i-am adus soarele în suflet. Și astfel azi, când dansa desculță, îmbrăcată doar cu visele mele, am găsit în sfârșit cea mai frumoasă femeie...


Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cât sens aveau clipele albe, înghesuite în spații restrânse de întuneric fragil? Și câte fărâme din tine aveau să-mi rămână în suflet, alipite de șoapte, la finalul viselor aruncate dezordonat în buzunarele rupte? Tu să-ți joci scena vieții, în ropot de priviri agile și-apoi să ne regăsim în lumină, într-un act consimțit. Eu să-ți fiu rol, umbră și spectator, când timpul captiv în gânduri se va înălța tăcut, estompând tardiv aplauzele mute. Să te simt febril, intens și dornic, cu ardoarea regăsirii în profunzimi de mister. Ca atunci când ai încheiat un spectacol alegându-mă hotărât din atâtea iubiri. Ca atunci când m-am dăruit în abis, fără regrete și am început să trăiesc cu adevărat.

(7 februarie 2018)
Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Când se întâlneau trăirile intense, lumea își stingea aglomerația fadă. Brusc, fără introduceri ample, fără final echivoc. Doar cuprinsul ne frământa trupul gol, și sufletul plin de iubire până la suspin. Ajungeam la extaz doar regăsindu-mi rostul firesc în profunzimea ta nesfârșită. Și apoi mă căutam din nou fără oprire...

(mai 2018)
Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Am înțeles într-un târziu că libertatea, cu toate drepturile aferente acesteia constituie cea mai utilă îndrumare spre izbândă. Așa că mi-am făcut curaj să străbat patimile dorințelor proprii și să te eliberez din temnița sufletului meu, în care dăinuie tainic, frânturi de zâmbet șovăielnic și gânduri calde, răsfrânte parcă în infernul înghețat al amintirilor. Fără prea multe explicații inutile, părăsește-mă! Pune punct poveștilor vechi cu final pueril, rătăcit pe drumuri troienite de vântul schimbării și dăruiește-mi certitudinea despărțirii pe care mi-ai scris-o cu măiestrie pe rândurile clare ale ignoranței timpului. Nu te mai regret. Sărbătoresc în taină, triumful viselor mele din care umilul meu prizonier a plecat pentru totdeauna. De azi sunt liberă!


Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Uitare

Nu vreau decât să te întorci, să reapari în viața mea,
Să mă alinți cu-n zâmbet blând și să mă țin de mâna ta,
Nu-ți cer decât o mângâiere și să mă lași să te iubesc
Când printre lacrimi de durere o lume-ntreaga-ți dăruiesc
Cu toate astea ești departe și nici nu vrei să mă privești
Când eu ador povesti uitate, tu nici nu vrei să-ți amintești
Și pentru ține-i doar un joc doar o dorință nebunească
Finalul trist și echivoc ce e menit să mă rănească
Oare greșesc când te ador și noaptea te găsesc în vise?
Din dorul meu nemuritor, rămân ușor doar vorbe stinse
TU nu mi-ai dat decât minciuni și o iluzie falsă
Nu ți-am cerut să readuni decât fărâme de speranță!
Și poate v-a veni o clipă când doar în gând te voi păstra
Tot construind o viață nouă când tu mereu vei regreta
Un zâmbet viu dar presărat cu dor și cu credință
Când astăzi știu: N-am meritat atâta suferință!

poezie de
Adăugat de AndreeaPalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Te-am așteptat câteva ceasuri. În decursul timpului făcând un calcul așteptarea devenise un fapt și sfârșitul o consecință a deciziei mele. Când ai venit n-am simțit nimic. Liniște totală, absență, aer proaspăt fără fior și zbor de fluturi. Într-o zi m-ai făcut să mă simt neînsemnată. Îți mai amintești? Oricum astăzi pentru ultima dată, ca un autograf pe suflet, ți-am scris că omul, nu poate oferi mai mult decât ce, sau mai corect spus cine este cu adevărat.

(16 decembrie 2018)
Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Viața e șubredă, frumoasă și efemeră. Alunecă în neant, printre degetele clipelor ca un fir subțire de nisip. Ne coboară în adâncuri de neputință, lăsându-ne goi printre suflete fragede, agonizând pe o muchie de vis pribeag. O dorim cu disperare, în lupta despărțirii veșnice de lutul trupului și in rest... nu avem vreme de trăit demn și plin de blândețe. Timpul dragostei curge necontenit în cotidian, fără precizie, aruncându-ne brusc în povești cu final echivoc.

(11 aprilie 2018)
Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Aveam atât de multe șoapte prinse cu migală în suspinul zărilor întunecate și câteodată sărutam norii, care-ți conturau chipul frumos pe o mare nesfârșită de alb. Cuvinte nerostite picurau într-o privire străină. Când mi-era dor, mă opream preț de o clipă sau două, să culeg amintiri din suflet și așteptam în tăcere să te apropii. Erau amintiri frumoase, contopite în povestea vremii, ca un mănunchi de spice de grâu. Voiam sa fim NOI, până la ultima suflare a sfârșitului.


Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Facem partaj de vise și plec. Demn, fără să privesc în urmă. S-ar putea să mai am câteodată un fior în suflet, când mă străbat tăcerile uitării. Dar o să treacă. Toate-s efemere și ajung în rama amintirilor. Toate-s freamăt de clipe și agonii. Ne vom înlocui. Cu alții mai buni, mai stoinici, mai devotați aceluiași vis. Nici vorbă de regret. O să fim sinceri la finalul unei hărți pictate cu emoție și trăiri. Oricum, într-un bob de timp, împărțit cu grijă la jumătate, ne-am jucat bine rolul de străini.


Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Există clipe în viață în care efectiv îți dorești să închei căutările, să arunci cheile lacătelor vremii în veșnicia trecutului. E un paradox cum adesea, în amalgamul trăirilor nestatornice te surprind desenandu-mi pe suflet umbra chipului tău. Ești așa cum te știu dintotdeauna. Zâmbești frumos, cald și tăcerea ta mistuitoare spune povești cu final fericit. Te privesc cu jind, în oglindă gândurilor nobile pe care le port ascunse în buzunarele pline cu vise și chiar dacă nu pot străbate cuprinsul distanței apăsătoare, dorul te face prezent în inima mea.

(7 august 2014)
Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Îți promit. Câteodată se pleacă genele cu pioșenie și-mi închipui că pot totul și îți dau totul. Nu opresc nimic pentru mine. Nici bogății care înghit virtuți greu dobândite, nici certitudini înșelătoare. Mușc așa cu poftă dintr-un fascicul de lumină și apoi mi-e sete de fericire și liniște. Dar te am. Si ție îți este de ajuns puținul de mine, nevrednic de Har și neputincios.
Dacă ne-ar fi dat să fugim te-aș strânge cu emoție la pieptul vieții. Te-aș iubi mereu cald, în toate ipostazele acestei lumi trecătoare. Și dacă ne-ar găsi bătrânul sfârșit îmbrățisați sub un apus, n-are nimic. Noi știm sigur că iubirea nu moare niciodată...


Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ne-am oprit să ne odihnim iubirea la marginea unui apus văratic de șoapte. Molcom, sărutând mireasma umbrelor fade, noaptea cu tainele necuprinse de freamătul timpului, ne îmbrățișa. Miroseai a flori și a vise răsfățate de zâmbetul dimneților de vară. Pofta flămândă a buzelor tale roșii, îmi cuprindea inima, purtând-o în adâncul albastru al valurilor învolburate. Vântul hoinărea nestingherit printre amintiri, într-o dulce chemare a ispitelor și marea ne ademenea pașii spre o noua zi. M-ai strâns în brațe cu grijă, fără să tulburi glasul tăcerilor. Eram în sfârșit acasă. Într-un fel, îmi pierdusem locul în lumea aceasta, dăruită sufletelor străine în lipsa ta..

(1 august 2017)
Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nu voiam să pleci. Refuzam sistematic și conștient să asimilez în adâncuri de suflet o încheiere brutală a firului de poveste pe care îl împletisem împreună din vise și culori de văzduh neatins. Oamenii vorbeau nefiresc de mult, gol și cumva în contradicție cu sinele propriu care, pierdut în derizoriu se prinsese strâns de aripile tale, nevăzute. Le săruta mereu, sorbindu-le bruma de bine, candid și seninul albastru dintr-o privire. Treceau zilele albe, anevoios și rece, aducând cu sine amurgul timpului. Te ocroteam cu ardoare, frenetic, căutând să mă iert sincer pentru ce n-am făcut. Ascultându-mi limitările, dojana și dorul necuprins care ne apropia pe vecie, făcându-ne părtași amintirilor.


Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Hai să fim demnitate! Dacă am înțeles în ce oglinzi se îngână chipul suspinelor noastre tăcute. Știu, suntem prea puțin. Lăsând la o parte ierarhiile stupide, pagini de cărți rupte, cu final prost, toți vom da același răspuns. Pentru timpul pe care l-am păstrat pentru noi, pentru tot ce-am fi putut face și n-am făcut și mai cu seamă pentru oftatul atribuit urmelor noastre păgâne în prag de suflet.
Vrei să-ți spun care-i cea mai grea boală? Irecuperabilă, perfidă și crudă în cele mai cumplite moduri. Neiubirea. E în fiecare, superficial, vădit sau adânc impregnată în subconștient. Păcat că uităm să ne fim efectiv, reciproc, fără intenții ascunse, suficient cât dintr-o îmbrățișare să știm răspunsul prea multor întrebări nerostite.


Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Te invit să ne bem emoțiile, pe înserat inspirându-le setea și beția oarbă. Fără principii clare, sorbind în tăcere întunericul vom gusta clipele goale, aromate cu ispită și fior. Atingerea aceasta fierbinte, tăinuită la margine de nebunie îți va brăzda trupul umed, ars de poftă și geamăt. Are și timpul fantezia lui. Ne apropie subtil, înlănțuind fără grabă sufletele flămânde. După căutare neîntreruptă se domină reciproc pe rând hrănindu-și liniștea cu iubire. Se iartă, uitând de sine fără pretenții și contradicție. Se cheamă neîntrerupt până vibrează sub aceiași emoție firavă și intensă. Asta nu-i mai mult decât egoism. Nu-i mai mult decât strigătul acelei tăceri împărțite cu dărnicie la final de vis. Știut doar de noi. Neîmpărțit cu străinii care în limita impusă de gând ne știu ca doi hoinari fără poveste. I-am păcălit...


Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ți-am adus flori. Misterele prinse în albul petalelor se desprindeau ușor sărutând umbra delicată a întunericului. Asfințitul mușca din lumina clipelor cu nesaț, împletind fior și isipite într-o fărâmă tardivă de rătăciri. Pe umerii goi, firul de șoaptă curgea ritmic în oglindă, dezbrăcând cuvintele mute, sorbindu-le adânc esența într-un sărut fraged. Silueta atingerilor lungi, închipuită la răscruce de vis se înălța pe culmile amintirilor, răscolindu-mi bruma de sine flămând și nemuritor. Urletul tăcerii senine și atât de cuminți prin ascultare și supunere consimțită se izbea frenetic de trecut, asmuțindu-mi sufletul plăpând. Vântul schimbării iși purta îmbrățisările din gând în ropot de gând până la margini de albastru văzduh. Până la răsăritul cald din ochii tăi frumoși. Îmi erai început și sfârșit, rugăciune și păcat, viață și moarte adusă de acel dor necuprins.

(mai 2018)
Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina 1 >

Pentru a recomanda secțiunea cu Andreea Palasescu despre sfârșit, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info