Mie îmi place să arunc o privire pe fereastră. Nu ocheade pe furiș ci cu toată inima și chipul zâmbind în soare. Nu mi-e rușine dar mi-e frică și țin ușile închise. De suflet răspund, n-am altceva mai de preț și mi-e nevoie să-l pun la adăpost. Trecutul e trecut...
Andreea Palasescu (26 octombrie 2020)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ești mantaua nisipului fin care îmi sărută tălpile la țărmul trecutului. Ne odihnim în leagănul timpului, ascultând în tăcere promisiunea unei povești cu final fericit.
Andreea Palasescu (16 iulie 2016)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suflet drag, în umbra pașilor tăi răsare timid chipul dorințelor. Somnul îmi mângâie genele pline de șoapte și leagănul viselor învăluie timpul într-un dulce surâs. Ești cu mine veșnic, în mulțimea străinilor care umple rânduri întregi de prezent și trecut. Câteodată plec și trupul străbate clipe lungi în singurătate. Dar întotdeauna rămân cu tine, sufletul meu drag!
Andreea Palasescu (27 martie 2016)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În lipsa ta, inima și-a strigat dorul în fiecare zi. Ea nu înțelegea graiul timpului și nici importanța amintirilor. Cum să-și îngroape iubirea în trecut? I-ar fi trebuit ani întregi să uite poveștile atingerilor tale care spulberau îndoieli și desenau zâmbete pe norii suferințelor. Ea te vroia prezent și dornic de fericire.
Andreea Palasescu (22 februarie 2015)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tot ce-a rămas după o lungă convalescență lăsăm la poartă de suflet străin. În amalgamul acesta de întâlniri permanente nu-i de mirare ca prea puțini știu ce e de făcut cu darurile noastre.
Am fost mereu convinsă că facem alegeri. Greșit. E mai mult de atât. Suntem pe rând alegeri și priorități. Suntem piatră de temelie și marcaj pentru suflete călătoare. Cum altfel am putea să evităm suferința?
La un moment dat ne vizităm într-o doară fără să punem preț pe trecut. Ce mai contează? Te iert și te iubesc. Ești mereu frumoasă. În colțul ochiilor și pe frunte Dumnezeu ne-a așezat linii fine ca niște drumuri. Poate-i un semn că deși ne-a cernit cu pulberea vremii, încă nu ne-a uitat promisiunile...
Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trecutul reprezintă acel sumar de experiențe vitale prin care rațiunea alege un sistem de valori corespunzator nevoilor proprii. Uitarea nu rezolvă conflicte interioare și nu liniștește apele gândurilor însa rămâne un proces esențial pentru evoluție. Caută fericirea în inima ta! Schimbările benefice survin atunci când ai curaj să alegi. Nu aștepta să fiI ales într-o lume plină de suflete călătoare!
Andreea Palasescu (18 februarie 2015)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața nu-și oprește niciodată cursul experiențelor firești din pricina unor idile ieftine menite să păstreze amintirile în epavele trecutului. ȘI oricât ar fi de intensă suferința resimțită inițial e posibil să nu ai prea mult timp pentru a îngriji răni provocate de un suflet hoinar.
Andreea Palasescu (26 ianuarie 2015)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timpul e prețios. Stă agățat de clipele lungi ca o amintire veche, tăinuită intr-un regret tardiv. Umbra gândurilor pustii străbate amurgul într-o îmbrățișare firavă a trecutului. Încă mai caut un zâmbet în oglinda inimilor straine. Oamenii sunt reci, flămânzi de iubire și măcinați de neputința măreției lor. Plecau și rămânem adesea doar cu gustul dezamăgirii. Totuși, cum aș putea fi de folos Lui Dumnezeu în lipsa lor?
Andreea Palasescu (16 februarie 2016)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ne apropiam de esența gândurilor atrase într-un contrast variabil. Fără să ne complacem în cotidian și înțelegând firul rațiunii, tăinut în explicații inutile, mâinile și-au înlănțuit atingerea într-o ultimă amintire. Clipele aveau cerul lor firav, stingher și plin de senin. Iubirea era menită să trezească din moartea uitării tot acest amalgam de emoții intense, suprimate constant sub greutatea trecutului. Eram goi si flămânzi de regăsire, în lumina proaspătă a răsăritului. Abia dacă puteam auzi pulsul slab al dorului, alipiți de nevoile celuilalt, fără pic de independență. Pierdusem scânteia pe drum sau poate istoviți și dornici de odihna inimilor sărace, am lăsat-o garanție zilei de ieri. Dar ea n-a mai venit la întâlnire, felinarele și-au zăvorât flacăra de ceară și noi am rămas orbi, căutându-ne neîncetat. Unul pe altul sau fiecare pe sine insăși, înlesnind convingerea esențială că nevoia de apartenență și vis poate fi uneori mai presus decât glasul cald al inimii.
Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la trecut, dar cu o relevanță mică.
În lipsa ta, inima și-a strigat dorul în fiecare zi. Ea nu înțelegea graiul timpului și nici importanța amintirilor. Cum să-și îngroape iubirea în trecut? I-ar fi trebuit ani întregi să uite poveștile atingerilor tale care spulberau îndoieli și desenau zâmbete pe norii suferințelor. Ea te vroia prezent și dornic de fericire.
Andreea Palasescu (22 februarie 2015)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântă-mă în toate gândurile vechi și noi. Cu mâinile goale, plin de mistere nespuse și dorinte de împărțit. O să mă scriu pe un portativ și uitarea o să-i ardă marginile roase de trecut. Doar esența ne va rămâne de neatins. Ne vor cerne anii în grabă și eu voi continua să-ți caut nemurirea. Să-ți fiu muzică compusă cu dor și iubire la o margine de vis stingher....
Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Câteodată, în taină, la adăpostul clipelor te privesc cu atenție. Nu așa cum îți dictează glasul mândriei ci simplu, liniștit, pe sub gene de suflet firav. Așa tăcut, aparent fără interese comune, traversezi grăbit toate amintirile. Ca un trecător banal, istovit, fără resentimente mă iei și mă lași în adâncuri de sine aruncând nepăsător pe trecut, urme de dor fragil.
Andreea Palasescu (17 mai 2019)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te iubesc. Așa mult încât parcă ieri e azi și mâine te port aievea pe cărări de inimă blândă. Îți vorbesc în fiecare suspin de clipă, în fiecare gând proaspăt de răsărit. Tații nu mor. Dumnezeu le îngăduie să adoarmă într-un colt de suflet, într-o flacără vie de candelă. Luminându-ne.
Nu vreau să cresc. Dar parcă de când ești cu mine pretutindeni nu-mi mai este frică de întuneric...
Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am ațipit pe-o geană de timp, în lumina palidă a răsăritului. Abia aștept să te întâlnesc. În locul nostru idilic, îmbrățișați pe un petic de aprilie molcom și firav. Te rog să nu mă cerți! E tardiv și hazardul ne-a smuls deja din rădăcină prezentul, nevoia acută de iubire și-n răspir toate emoțiile încă necoapte. A rămas din jumătăți de suflet păgân o umbră de amintire vie, numai bună de păstrat în buzunarele ticsite cu ieri și insuficient mâine. Miroși a iubire și a pace pierdută printre străini lacomi. Îti bate inima înauntrul sinelui meu cuprins în palme invizibile, limitat de viață și efemer. M-ai lăsat în furtună, cu picioarele goale, rătăcind fără busolă și ocrotire, într-o lume necunoscută. Uneori sunt stingheră, alteori mă avânt fără judecată printre cuvinte cu aripi tăiate. Știu că tu înțelegi. Știu că poți să călătorești idilic, pe mări învolburate de gânduri, așteptându-mi inima mică la țărm.
Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să ne facem mici. Destul cât să încăpem într-o gămălie de vis firav, într-un gând răpit pe culmi de apus străveziu ori poate în frântura unei clipe de fericire. Să traversăm străzile vieții, cu umbrela zâmbetelor îndreptată spre un suflet străin, cu tălpile goale de trecut și inima îmbrăcată-n virtuți și-n haina prezentului. Să ne iertăm pe noi, căutându-ne neîncetat. Să ne facem mici. Cred cu tărie că Iubirea va găsi o cale să ne înalțe.
Andreea Palasescu (30 noiembrie 2017)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și-ai fi liberă? Știi, cu tălpile goale și inima mică, plină de surâsul dorului. Cu trecutul în bagaje vechi și lumea într-un pahar de vin sau într-un suspin de plăcere? Ai pleca din tine și te-ai întoarce negreșit pentru a dărui? Iubirea e de ajuns pentru noi. Și pentru oricine. Dacă e veritabilă. Cere doar intensitate și fărâma de bine din rau. E destul cât să ne despartă de sine, să ne smulgă din orgolii nemiloase, aducându-ne din nou fericirea...
Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubire
Sărută-mi umbra de pustiu celest și noaptea ce-n apusuri se-nfiripă
Atinge-mi timpul de amar firesc și visele cuminți trăite-n pripă
Cuprinde-mi pașii mici rămași în zare și gândul mi-l îmbracă-n primăveri
Dă amintirilor tribut uitare, firav și taină peste mutele plăceri.
Sărută-mi gândul primenit de tine, la răsărit de clipă și trecut
Aprinde-mi dorul în lumină vie și oază de sublim necunoscut
Îmbracă-mi goliciunea caldă, cu fir de soare plin de strălucire
Veșmânt de vânt să ne adie, cu poftă de senin și fericire.
Sărută-mi iarna alungată-n cremeni și-n jar nestins de izbucniri
Să fim pentru o clipă gemeni, plini de păcate, bine și simțiri
Oprește-mi dulcele suspin, cu șoapta mării pe un țărm uitat
Să ne găsească îmbrățișati aprilie, cu trupul său de fum înmiresmat.
Sărută-mi dorul de a te avea și teama nesfârșită de-a te pierde
Rămâi și doar trăiește-mă frumos, în Raiul nostru necuprins și verde
Și de vor ninge anii peste noi, cu-a lor povară și robire
Tu rogu-te, sărută-mi viața cu iubire...
poezie de Andreea Palasescu (4 martie 2018)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Așa că îmi petreceam bruma de prezent învățând cum să vindec răni. Cusăturile erau mereu proaspete, se închideau molcom în agonia lor. Cicatricile trecutului, ușor vizibile, în amalgamul acesta copleșitor de străini păstrau mereu urma curajului. Cu sau fără ele oamenii erau frumoși și demni de iubire până la infinit. Și eu mă rătăceam în poveștile lor, căutând în chip neobosit două mâini care să-mi coasă sufletul firav, dăruindu-mă din nou unui fior de vis nemuritor.
Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eram sigură ca doar tu mi-ai fi înțeles tăcerea. Zgomotul murdărea și oricum ce căutam să exprim era dincolo de marginea acelor gânduri vulnerabile, ca un abis surd, fascinant, exploziv. Să stau așa pe vârfurile prea multor dorințe îmbătându-mă cu șoaptele tale. Doar să lași pericolul să mă pătrundă, adânc, întrerupt de brațe, fiori și geamăt. Te iau cu mine. În suflet și-n trupuri goale de trecut, flămânde, lacome. Să nu știe nimeni din lumea asta hâdă, scindată definitiv, fără culori, vise și visuri
Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suferința atribuită acelor sentimente pasagere, justificate doar de apanajul vârstelor fragede denotă același spirit ludic, pueril și nepregătit pentru provocările vieții. E firesc să dapășești acel travaliu de doliu sufletesc, necesar desprinderii definitive și irevocabile de himerele trecutului. Orice stăruință inutilă iți va aduce statutul de rob in propria viață. Singura oportunitate de eliberare, rămâne alegerea consecventă în a păstra lângă tine, doar acei oameni care nu te-ar părăsi niciodată deliberat.
Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Andreea Palasescu despre trecut, adresa este: