Nopțile lungi mângâiau adesea gândurile făurite tardiv, în amurgul rătăcirilor firești. Sufletul îmi sângera dorință și nebunie. Erau zâmbete care străluceau pe cer, dar nici o boare de vânt nu-mi mângâia visele cu atingerea ta. Mi-era dor să te strâng în brațe și să-i zâmbesc fericirii prin ochii tăi frumoși.
Andreea Palasescu (21 mai 2015)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ia-mă de mână și hai să colindăm prin povești! Tu să-mi fii pulbere de stele și umbra norilor care îmbrățișează cerul infinit cu atingerea lor. Să-mi aduci lumina zâmbetelor calde și mângâierea vântului care spulberă amintirile efemere. Ia-mă de mână și arată-mi drumul către inima ta...
Andreea Palasescu (7 iunie 2015)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De multă vreme îți umblă pașii viselor prin gândurile nopților blânde. Timpul apune în zâmbetul tău cald și dimineața culeg în palme roua parfumată a dorului firav. Ești hrana unui suflet flămând și lumina care mângâie întunericul nemuririi. Ești lumea în care se odihnește sufletul meu...
Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Rând pe rând visele se așezau cuminți în podul palmelor grele din care picurau domol capricile hazardului. Dacă se-ntâmpla sa fie furtună în suflet, să plouă cu dor, temeri și iluzii desarte, zâmbetul acela firav spulbera într-o clipă norii suferințelor. Oare, cum se putea ascunde toată iubirea din lume, într-un simplu surâs?
Andreea Palasescu (10 aprilie 2015)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-mi povestea zâmbetelor fragile care privesc adesea în oglinda timpului. Ascultă glasul tăcerilor suave, spulberate tainic de liniștea gândului naiv. Iartă-mă și iubește-mă! Rămâi o dulce realitate, într-un amalgam de iluzii care se prăbușesc...
Andreea Palasescu (11 mai 2015)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acoperă-mi sufletul cu atingerea razelor stinse în amurgul unui gând șoptit. Prinde-mi într-o suviță rebelă, zâmbetul tainelor oglindite în surâsul dorințelor arzătoare. Pașește usor în poveste, lăsând urma timpului să deseneze amintiri pe nisipul cald. Iubește-mă și adormi în liniștea inimii mele, la umbra unui vis! (
Andreea Palasescu (11 mai 2016)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În lipsa ta, inima și-a strigat dorul în fiecare zi. Ea nu înțelegea graiul timpului și nici importanța amintirilor. Cum să-și îngroape iubirea în trecut? I-ar fi trebuit ani întregi să uite poveștile atingerilor tale care spulberau îndoieli și desenau zâmbete pe norii suferințelor. Ea te vroia prezent și dornic de fericire.
Andreea Palasescu (22 februarie 2015)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te regăseam adesea hoinărind agale prin negura gândurilor târzii. Mi-era dor de mângâierea ta și câteodată visele adormeau în tăcerea zărilor albastre, asteptând răsăritul zâmbetului blând. Urmele pașilor tăi desenate pe nisipul fin oglindeau chipul amintirilor într-o dulce închipuire. Te rog, ai grijă de sufletul meu! Oprește timpul și lasă-mă să-ți cuprind inima scăldată în razele dorului, într-o dimineață senină de septembrie...
Andreea Palasescu (5 septembrie 2015)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În chip straniu, tu esti oglinda sufletului meu. Mă redai fericirii și limpezești apele gândurilor cu un zâmbet firav. Adorm la umbra inimii tale, ascultând glasul tăcerilor, într-o dulce mângâiere. Zgomotul viselor mă poartă agale la brațul tău. Ești dimineața mea de vară, cu aromă de speranță și noi începuturi. Ajută-mă să mă pierd într-o dulce fericire! Eu te voi ajuta să te regăsești...
Andreea Palasescu (9 martie 2016)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vroiam să fiu liberă și să hoinăresc prin gândul tău ca o iluzie stăruitore în amurgul sângeriu al zâmbetelor pustii. Să ne trezim amândoi, goi de amintiri, înveliți cu roua dimineților calde, respirând aerul sărat al văzduhului. Atinge-mă cu dorul poveștilor nerostite, ca într-o mângâiere a timpului. Nu-mi cere să ramân. Într-o zi mi-aș putea pierde sufletul firav, încercând să te regăsesc.
Andreea Palasescu (10 iulie 2015)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vroiam să fiu liberă și să hoinăresc prin gândul tău ca o iluzie stăruitore în amurgul sângeriu al zâmbetelor pustii. Să ne trezim amândoi, goi de amintiri, înveliți cu roua dimineților calde, respirând aerul sărat al văzduhului. Atinge-mă cu dorul poveștilor nerostite, ca într-o mângâiere a timpului. Nu-mi cere să ramân. Într-o zi mi-aș putea pierde sufletul firav, încercând să te regăsesc...
Andreea Palasescu (10 iulie 2015)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-ai ascuns visele într-un crâmpei de zâmbet firav. Cu picioarele goale, încă sărutând umbra chipului tău, oglindit în apusul razelor străvezii, caut să-ți sorb apele gândurilor.
Andreea Palasescu (7 august 2016)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timpul e prețios. Stă agățat de clipele lungi ca o amintire veche, tăinuită intr-un regret tardiv. Umbra gândurilor pustii străbate amurgul într-o îmbrățișare firavă a trecutului. Încă mai caut un zâmbet în oglinda inimilor straine. Oamenii sunt reci, flămânzi de iubire și măcinați de neputința măreției lor. Plecau și rămânem adesea doar cu gustul dezamăgirii. Totuși, cum aș putea fi de folos Lui Dumnezeu în lipsa lor?
Andreea Palasescu (16 februarie 2016)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și ce dacă uneori o să-ți fie apus în zâmbet? O să ne așezăm amândoi tăcuți în colțul grijilor noastre ascunse. Fără grabă o să le trăim, acceptându-le trecerea în curgerea zgomotoasă a vremii.
Andreea Palasescu (26 februarie 2018)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timpul curgea molcom în pofida șoaptelor nerostite. Mă priveai și simțeam cum zâmbetul tău mușca cu sete dintr-o dorință veche. Sufletul imi era aruncat in temnița dorințelor interzise. Negreșit, tu cunoșteai drumul spre o inimă straină de rațiuni ipocrite, într-un amalgam de gânduri târzii. Câteodată, o furie stranie cuprinde veșmintele iubirii. Știu, trebuie să plec. Totuși, in lumina proaspătă și rece a zorilor, tu pășești mândru în inima mea...
Andreea Palasescu (20 ianuarie 2016)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu aleg dacă vreau să fiu toamnă târzie, vară desculță la țărm, liniște albă sau câmp înflorit. Caut rădăcini în fragilitate, plec din mine, lipesc cu zâmbet stângaci, încrederea pierdută. O să fie bine!
Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ispita
De câtă toamnă e nevoie, să nu-mi zâmbești cu soare pe sub gene,
Unde se-ngână umbrele alene și pasu-ți tace sufletul în voie?
Să-mi fie sete iar de răsărituri și de atingeri sub un gând răpus,
Ți-e toamna har și veșnicie sau doar o toamnă nu e de ajuns?
Să ne-așezăm în pribegia nopții, cu șoapte prinse-n ramuri de brumar,
Împleticiți de un păcat măcar, tăcuți și fericiți sub talpa sorții.
Și să iubim cum poate niciodată, sub Cer albastru n-a mai curs senin,
Agonizând delicii și suspin, o mângâiere și-un pahar cu vin, să-mi fie clipa neuitată.
Hai spune-mi, câtă toamnă ți-e destul, s-o-mpărțim ca pe-o gutuie coaptă?
Din câte Eve sunt pe lutul fin, simple femei și muze și ispite,
Fac Rai din iadul lor cuminte, închipuit și lacom și deplin
Eu vin și uit că ți-am plecat în goană, mai abitir ca ele te trăiesc
Să-mi fie oare de ajuns o toamnă, ca să te ispitesc?
poezie de Andreea Palasescu (15 noiembrie 2020)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la zâmbet, dar cu o relevanță mică.
Era desculț în ploaia gândurilor reci. Dorul curgea molcom sărutându-i pleoapele și zâmbetul firav, cules dintr-o petală de floare. Vântul fredona imnul amintirilor vechi, ascunse în zâmbetul dimineților de mai și numele ei, cernea dorințe peste trupul înghețat.
Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În ochii tăi înfloresc cireșii și lumea plină de chipuri necunoscute se conturează într-un zâmbet duios. Vorbește-mi cu glasul dorului, plin de mister și dorințe necunoscute. Sărută-mă și strecoară în grădina tainelor muguri de speranțe și cunună de flori cu aromă de primăvară. Îmbracă-mi inima cu inima ta!
Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acoperă-mi sufletul cu atingerea razelor stinse în amurgul unui gând șoptit. Prinde-mi într-o suviță rebelă, zâmbetul tainelor oglindite în surâsul dorințelor arzătoare. Pașește usor în poveste, lăsând urma timpului să deseneze amintiri pe nisipul cald. Iubește-mă și adormi în liniștea inimii mele, la umbra unui vis!
Andreea Palasescu (12 mai 2016)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Andreea Palasescu despre zâmbet, adresa este: