Doctore, salvează-mă!
Doctore,
am nevoie de tratament.
Administrează-mi în
vena mâinii stângi
două-trei doze de... uitare.
Medicamentul ăla scump
și aproape imposibil
de găsit în lumea
sufletelor îndrăgostite.
Vreau să-mi vindece
inima, să mi-o curețe
de leacul devenit microb.
Da! Iubirea...
Abia îi mai simt
bătaia în piept...
Doctore, salvează-mă!
Plătesc oricât, cât îmi ceri?
Accepți și plata în lacrimi?
Le-am adunat în banca sufletului,
crezând că îmi voi putea
[...] Citește tot
poezie de Andreea Văduva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cine are-n suflet soare,
Nu va ști ce e furtuna,
Lasă-i pe alții să "tune",
Tu? Fii bun întotdeauna.
catren de Andreea Văduva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ai grijă în palmele cui,
Femeie, sufletul îți pui,
Că sufletul; ca o petală,
Ușor de frânt, poate se-nșală.
catren de Andreea Văduva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Ai grijă pe cine-ajuți,
Cei mai mulți sunt prefăcuți..
Ai grijă pe cine-ajuți...
Cui dai "pâine" să trăiască,
Cei mai mulți sunt prefăcuți,
Și vor mâna să-ți mânjească.
Fără să regrete - pic!
Ei ți-o mușcă, fără cuget,
Și te vând pentru nimic...
Niște șerpi ținuți la suflet!
Sub masca de om plăpând,
Om ce are doar... puținul,
Zace șarpele flămând,
Gata s-arunce veninul.
De nevoi, după ce scapă,
Te uită, te numesc câine,
[...] Citește tot
poezie de Andreea Văduva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Omul potrivit
Iubiți bărbatul lângă care,
Simțiți cum aripile cresc,
Sărac, cu mâinile murdare,
Bogat în tot ce-i sufletesc.
Iubiți pe-acela, ce cu trudă,
Muncește pentru pâinea sa,
În salopeta veche, udă,
Nu uită-o floare să vă ia.
Iubiți palma bătătorită,
A celui ce-a plecat de jos,
Chiar de pare diferită,
Știe-a dezmierda frumos.
Iubiți-i fruntea asudată,
Iubiți-i părul îmbâcsit,
Căci asta e munca curată,
Căci el e omul potrivit.
poezie de Andreea Văduva din Blogul "Rânduri rupte din viață"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când părinții ni se duc...
Când părinții ni se duc,
Noi rămânem singuri-cuc,
Deși-avem neamuri, copii,
Orfani, triști ne vom simți,
Căci viața fără părinte,
E cumplită, ține minte!
Când telefonul nu sună,
Stropi în suflet ni se-adună,
Am vrea, cerul s-aibe ton,
Să-avem, poate, la Rai bon,
Dar târziu vom lua aminte...
Grea-i viața fără părinte!
Când nimeni în prag nu iese,
Niciun chip cu riduri dese,
Pricepem cu doliu-n sân,
Că timpul n-are stăpân,
Și că viața, (ține minte!),
E cruntă fără părinte.
[...] Citește tot
poezie de Andreea Văduva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ca oricare...
Ca oricare... am iubit,
Oameni cu suflet de ceară,
Ochi de-albastru infinit,
Sau priviri - cafea amară.
Strâns-am șerpi în partea stângă,
Lângă-al inimii tic-tac,
Ce-au făcut-o să se frângă,
Mușcând-o... fără de leac.
Ca oricare... am plâns nopți,
Înecată-n lacrimi-sare...
Tot bătând la-nchise porți,
Rana pumnului mai doare.
Am dat tot, pentru nimic,
Crezând în povești cu zâne,
Mi-am dat sufletul "în plic",
L-am luat înapoi... fărâme.
Ca oricare... am căzut,
Pradă gândurilor sumbre,
[...] Citește tot
poezie de Andreea Văduva din Blogul "Rânduri rupte din viață"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la suflet, dar cu o relevanță mică.
Uite cum... (O altă ea.)
Uite cum privirea-i hoață
Din brațe mi te înhață...
Iar tu, fermecat, nu vezi,
Că te pierd, și că mă pierzi.
Uite cum pielea-i mătase
Nu vrea să mi te mai lase,
Iar tu, fermecat, doar taci,
Neștiind cât rău îmi faci.
Uite cum sărutu-i dulce
Vrea pe buza-ți să se culce,
Iar tu, fermecat, nu simți,
Că dai aurul pe-arginți.
Uite cum șoapta-i păgână
Speră-n suflet să-ți rămână,
Iar tu, fermecat, n-auzi.....
Ochii-mi, ce te strigă... uzi.
[...] Citește tot
poezie de Andreea Văduva
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adio-ți spun, dar...
Adio-ți spun, dar știi prea bine,
Că sunt minciuni, sunt vorbe-n vânt,
Oriunde pleci rămâi cu mine,
Chiar și la capăt de pământ...
În amintiri am să-ți găsesc,
Ochii și privirea-aceea,
Deși n-o să-ți mai zăresc,
Pașii-ți, străbătând aleea...
În poze vechi din vechi albume,
Totu-i la fel, nimic schimbat,
De-ar ști Trecutul, multe-ar spune,
Și te-ar certa că m-ai uitat...
Prin suflet tot o să te plimbi,
Chiar dacă pleci cu tot, cu toate,
Asta nu poți ca s-o schimbi,
Asta? Nimenea nu poate...
[...] Citește tot
poezie de Andreea Văduva din Blogul "Rânduri rupte din viață"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poezia copiilor bolnavi
Mulți copii sunt bolnăviori,
Le-auzi sufletul cum geme,
... Viața-i face luptători,
Prea subit și prea devreme.
Miros de medicamente,
Lupte-ntre pereții gri,
Medici cu priviri latente,
Mame plânse, paturi mii.
Jucării la colț lăsate,
Păpușele, ursuleți,
Ticăit de aparate,
Of, sărmanii "omuleți".
Perfuzii și furtunașe,
Plânsete și găngureli,
Trupuri firave, golașe
Dând sorților socoteli.
[...] Citește tot
poezie de Andreea Văduva din Blogul "Rânduri rupte din viață"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-aș face cuib....
Mi-aș face cuib,
În al tău trup,
Să-mi odihnesc,
Sufletul rupt.
Din pielea ta,
Mi-aș face haină,
Să mă-ncălzească,
Noaptea-n taină.
Din al tău glas,
Ce stă să geamă,
Mi-aș face cântec,
Să m-adoarmă.
Din ochii tăi,
Fereastră-aș face,
Privind prin tine,
Totul tace...
[...] Citește tot
poezie de Andreea Văduva
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Casa sufletului
În casa sufletului tău,
Fă curat, dacă e cazul,
Alungă ce-ți face rău,
Și-ți ține umed obrazul.
Lasă să între lumina,
Trage oblonul din geam,
Ca tristețea, bat-o vina,
Să nu mai revină. Neam!
Șterge praful, du gunoiul,
Scormone prin amintiri,
Strânge mizeria, noroiul,
Lăsat de false iubiri.
Pune-ți o lalea în glastră,
Toarnă-ți un pahar de vin,
Nu mai sta așa sihastră,
Timpul trece și-i puțin.
[...] Citește tot
poezie de Andreea Văduva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te plânge toamna
Te plânge toamna,
Cu stropii săi reci,
Iar copacii își pierd poboaba,
Frunzele-s uscate, seci.
Pe alee bate vântul,
Parcă te cheamă, suspinând,
C-o străbăteam zile de-a rândul,
Mâna în mâna, doar iubind.
Eu și acum o străbat,
Cu pași grei, cu oftat în suflet,
Să-mi amintesc ce n-am uitat,
Să-mi amintesc de al tău zâmbet.
E numai tristețe-n jur,
Amintirile noastre se usucă,
Lăsând în urmă înmiresmat parfum,
Nu pot decât să le las să de ducă.
[...] Citește tot
poezie de Andreea Văduva
Adăugat de Andreea Văduva
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prefă-mă, Doamne,-n vânt!
Prefă-mă, Doamne,-n vânt,
Să văd cine m-ar plânge,
Dacă mâine, în pământ,
Pumn de oase voi ajunge.
Să mă duc la fiecare,
"Rubedenii", cunoscuți,
Să-i văd cu chipuri amare,
Sau hlizând, ce prefăcuți!
Să văd cine-mi duce dorul,
Și-mi jelește căpătâiul,
Care-i falsul, bârfitorul,
Ce ieri îmi pupa călcâiul.
Să văd cui i-am ținut partea,
Și câți vin c-o lumânare,
Câți îmi aplaudă moartea,
Șerpi, având două picioare.
[...] Citește tot
poezie de Andreea Văduva din Blogul "Rânduri rupte din viață"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Așa-i femeia...
Așa-i femeia, tace și înghite,
Bătăi, umilințe sau vorbe prost rostite,
Se ferește de bârfă ca dracul de tămâie,
Alege iar călăul și palma ce-o "mângâie".
Așa-i femeia, îndură multe, știi?
Ar mânca și pietre pentru ai săi copii,
Se lasă jignită, și-n picioare călcată,
C-aceștia să aibă alăturea un tată.
Așa-i femeia, iartă, apoi zâmbește,
Printre vânătăi, pe toți îi păcălește,
Pare împlinită, își îngrijește casa,
Călăului, cu drag, îi pune zilnic masa.
Așa-i femeia, supusă și tăcută,
Sub jugul neputinței; victimă absolută,
Unde să se ducă? Și cine s-o mai ia,
Cu atâția prunci, flămânzi pe lângă ea?
[...] Citește tot
poezie de Andreea Văduva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă o vedeți pe mama...
Dacă o vedeți pe mama,
Tristă-n poartă, așteptând,
Spuneți-i să între-n casă,
N-o voi vizita curând...
Așezați-o-n pat cu grijă,
Că-i bolnavă și plăpândă,
Și de vreți, dați-i pastila,
Moartea, s-o ia, stă la pândă.
Crăpați-i vreo două lemne,
Să nu tremure de frig,
Și-aduceți-i niște apă,
Dacă vreți, nu vă oblig...
Sunt departe și străinii,
Mă țin aici, al lor sclav,
Abia strâng banii de-o pâine,
Meseria mea? Zugrav.
[...] Citește tot
poezie de Andreea Văduva din Blogul "Rânduri rupte din viață"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fiecare rid al frunții, fiecare fir cărunt...
(Cine-s eu?)
Fiecare rid al frunții,
Dovedește c-am răzbit,
Atunci când mutam toți munții,
Pentru cei ce i-am iubit.
Dragostea le-a fost "eternă",
Plecând, de ea au uitat,
Dar punând capul pe pernă,
Sufletul mi-e împăcat.
Nu eu am jucat un rol,
Și pe conștiință n-am pată,
Astăzi nu privesc în gol,
Ci ei, c-au primit răsplată...
Fiecare fir cărunt,
De pe creștet, amintește,
C-am trăit, de ce s-ascund?
[...] Citește tot
poezie de Andreea Văduva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În lacrimi, tu vii pe lume
În lacrimi, tu vii pe lume,
Fără haină, fără grai,
Fără trecut și fără nume,
Fără să știi ce soartă ai.
Crești, visând la ziua-n care,
Anii... se vor aduna,
Însă, viața de om mare,
Multe palme îți va da.
Vei întoarce des obrazul,
Fiindcă omul e mișel,
Să nu-i spui oful, necazul,
Că-i lup deghizat in miel.
Cu o palmă, mâna-ți strânge,
Vărsând lacrimi de actor,
Cu cealaltă te străpunge,
Cu lamă de trădător.
[...] Citește tot
poezie de Andreea Văduva din Blogul "Rânduri rupte din viață"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-ai spus odată...
- Mi-ai spus odată că iubirea,
Mă va găsi când nu m-aștept,
Azi, de mi-ai vedea privirea,
Ai ști că vorbit-ai drept...
Mi-ai spus că roata se-ntoarce,
Ți-am răspuns: Vorbești prostii!",
Astăzi durerea mă stoarce,
Pic cu pic, zi după zi...
Și-ai avut mare dreptate!
Viața-ți dă ce-ai dăruit,
M-am îndrăgostit și toate,
Păcatele le-am plătit...
Astăzi am în partea stângă,
Rana, pe care, cândva,
Ți-am făcut-o eu, nătângă,
Neștiind ce-i dragostea...
[...] Citește tot
poezie de Andreea Văduva din Blogul "Rânduri rupte din viață"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Într-o viață viitoare
Într-o viață viitoare,
Vreau să-mi fii iarăși altar,
Să-mi ungi rănile amare,
Să-mi stingi al inimii jar.
Să-mi bați iar la ușa vieții,
Având în bagaje... mir,
Să mi-o "cruți" de toți scaieții,
Să mi-o-mbraci în trandafir.
Într-o viață viitoare,
Vreau să-mi fii reper, din nou,
Busolă, umbrelă, soare,
În povestea mea, erou.
Cu pași blânzi să mi te-apropii,
Să-mi prinzi mâna de a ta,
Să-mi săruți fruntea și ochii,
Ce nicicând vor lăcrima.
[...] Citește tot
poezie de Andreea Văduva din Blogul "Rânduri rupte din viață"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Andreea Văduva despre suflet, adresa este: