
Toate mamele-s icoane
Toate mamele-s icoane
Ce-au în pântec dumnezeu,
Izvor nesecat de viață
Pentru pios sau ateu.
Toate mamele au miere
În palme și în cuvânt,
Au în mângâiere Raiul
Iar sfatul lor este sfânt.
Toate mamele sunt sacre
În templul vieții? Statui.
Veșnic rămân călăuze
Pe drumul copilului...
Toate mamele-s divine,
Sunt sacrificiul suprem,
Pentru pruncii lor să treacă
Și prin foc, că nu se tem.
[...] Citește tot
poezie de Andreea Văduva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Poezie-jurnal
Când Dumnezeu a vrut să fiu,
Pe lumea asta - ființă,
M-a hărăzit, poem, să scriu,
Cu-a inimii peniță,
Și-ntr-o primă zi de Mai,
Plângând, și fără nume,
Mi-a dat o cruce de "cărat"
Și o soartă... anume.
Crescut-am ca orice copil,
Cu doi părinți la masă,
Însă, când alții se jucau,
Eu lăcrimam prin casă.
Aveam păpuși, și mari, și mici,
Bombonele, jucării,
Dar nimic nu-nlocuia,
Acea... joacă de copii.
Din când în când, mă vizitau,
Prietene, vecine,
[...] Citește tot
poezie de Andreea Văduva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Luptându-te cu viața,
N-ai cum să nu te tai,
Că știe bine, hoața,
Ce puncte slabe ai.
catren de Andreea Văduva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Rugăciune
Când viața ți se pare,
Un pom cu fructe-amare,
Tu, palmele-ți unește,
Spre răsărit privește,
Respiră-adânc și spune,
Timid, o rugăciune.
Când oamenii te lasă,
Sau n-ai pâine pe masă,
Nu-i invidia când spui:
"Sunt fericiți, sătui!",
Respiră-adânc și spune,
Mai bine-o rugăciune.
Când fericirea, parcă,
Ușa ți-o tot încearcă,
Dar pragul nu ți-l trece,
Las-o, las-o să plece,
Respiră-adânc și spune,
În urma-i, rugăciune.
poezie de Andreea Văduva din Blogul "Rânduri rupte din viață"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


* * *
Ai grijă pe cine-ajuți,
Cei mai mulți sunt prefăcuți..
Ai grijă pe cine-ajuți...
Cui dai "pâine" să trăiască,
Cei mai mulți sunt prefăcuți,
Și vor mâna să-ți mânjească.
Fără să regrete - pic!
Ei ți-o mușcă, fără cuget,
Și te vând pentru nimic...
Niște șerpi ținuți la suflet!
Sub masca de om plăpând,
Om ce are doar... puținul,
Zace șarpele flămând,
Gata s-arunce veninul.
De nevoi, după ce scapă,
Te uită, te numesc câine,
[...] Citește tot
poezie de Andreea Văduva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Lacrimile țării mele...
Mama voastră de lichele!
Lacrimile țării mele,
Spală Dunărea, Carpații,
Si voi furați ca turbatii.
Neajunsul ne usucă,
Bătrânii ne sunt pe ducă,
Și voi vă plimbați burtica,
Prin Maldive, Costa Rica...
Chiar nu vă este rușine,
Să mâncați mâncăruri fine,
Din banii noștri, munciți?
Mama voastră de pârliți!
Eu vă-ntreb numai atât:
Oare nu vă stă în gât,
Trufa, caviarul, midia,
Când e foame-n România?
[...] Citește tot
poezie de Andreea Văduva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Niște cuvinte...
Ascultă, om frumos,
De vrei, niște cuvinte,
Nu privi în jos!
Privește înainte...
Când viața te lovește,
Nu o urî că-i rea,
Mai bine... hai, zâmbește,
Și învață din ea.
Nu-i urî pe alții,
Că au ce tu nu ai,
Toți primim în rații,
Când iad, când colț de rai...
Lacrima de curge,
Alung-o! Da, mereu...
Rana grea ți-o unge,
Nu ea, ci Dumnezeu.
[...] Citește tot
poezie de Andreea Văduva din Blogul "Rânduri rupte din viață"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Femeia potrivită
Iubiți femeia lângă care,
Chiar și pietrele-nfloresc,
Simplă, dar plină de soare,
Viața însăși și... Firesc.
Iubiți pe-aceea, ce cu drag,
Vă poartă grija, și-i pasă,
Zicând, veselă în prag,
"Bine-ai revenit acasă!"
Iubiți-i cuta de pe tâmplă,
Iubiți-o când, parcă, nu-i ea,
Deseori, atunci se-ntâmplă,
Vorba bună să vi-o vrea.
Iubiți-i trupul ce emană,
Miros de hrană, uneori,
Lăsați privirea bădărană,
Schimbați-o-n buchet de flori.
poezie de Andreea Văduva din Blogul "Rânduri rupte din viață"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Când părinții ni se duc...
Când părinții ni se duc,
Noi rămânem singuri-cuc,
Deși-avem neamuri, copii,
Orfani, triști ne vom simți,
Căci viața fără părinte,
E cumplită, ține minte!
Când telefonul nu sună,
Stropi în suflet ni se-adună,
Am vrea, cerul s-aibe ton,
Să-avem, poate, la Rai bon,
Dar târziu vom lua aminte...
Grea-i viața fără părinte!
Când nimeni în prag nu iese,
Niciun chip cu riduri dese,
Pricepem cu doliu-n sân,
Că timpul n-are stăpân,
Și că viața, (ține minte!),
E cruntă fără părinte.
[...] Citește tot
poezie de Andreea Văduva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Textele de mai jos conțin referiri la viață, dar cu o relevanță mică.

În lacrimi, tu vii pe lume
În lacrimi, tu vii pe lume,
Fără haină, fără grai,
Fără trecut și fără nume,
Fără să știi ce soartă ai.
Crești, visând la ziua-n care,
Anii... se vor aduna,
Însă, viața de om mare,
Multe palme îți va da.
Vei întoarce des obrazul,
Fiindcă omul e mișel,
Să nu-i spui oful, necazul,
Că-i lup deghizat in miel.
Cu o palmă, mâna-ți strânge,
Vărsând lacrimi de actor,
Cu cealaltă te străpunge,
Cu lamă de trădător.
[...] Citește tot
poezie de Andreea Văduva din Blogul "Rânduri rupte din viață"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Într-o viață viitoare
Într-o viață viitoare,
Vreau să-mi fii iarăși altar,
Să-mi ungi rănile amare,
Să-mi stingi al inimii jar.
Să-mi bați iar la ușa vieții,
Având în bagaje... mir,
Să mi-o "cruți" de toți scaieții,
Să mi-o-mbraci în trandafir.
Într-o viață viitoare,
Vreau să-mi fii reper, din nou,
Busolă, umbrelă, soare,
În povestea mea, erou.
Cu pași blânzi să mi te-apropii,
Să-mi prinzi mâna de a ta,
Să-mi săruți fruntea și ochii,
Ce nicicând vor lăcrima.
[...] Citește tot
poezie de Andreea Văduva din Blogul "Rânduri rupte din viață"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Ce ți-ai spune oare?
Dacă într-o zi
mergând pe drumul vieții,
Te-ai reîntâlni... cu tine, fiind copil,
Ce ți-ai zice oare, privindu-ți lung pomeții,
Ce azi nu mai sunt rumeni
și parcă fără "tril"?
Te-ai lua ușor de umăr?
Te-ai scoate la un suc?
Ți-ai spune: Riduri număr
și anii se tot duc?
Ți-ai spune: Viața doare,
rămâi așa cum ești...
Căci traiul de "om mare"
nu e cum te gândești?
Ți-ai spune că durerea,
vine din când în când,
Să-ți încerce puterea,
[...] Citește tot
poezie de Andreea Văduva din Blogul "Rânduri rupte din viață"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Hai să facem schimb de inimi
"Hai să facem schimb de inimi!"
Te-am rugat cândva, plângând,
Să simți și tu neputința, să simți lacrima curgând,
Să simți cum te arde pieptul, ca un foc nestăvilit,
Dar astăzi stau și mă-ntreb dacă vreodat' m-ai iubit?
Că dacă nu ai făcut-o... ruga mea nu are rost,
Trebuie să simți iubirea ca să pricepi cum mi-a fost,
Trebuie să cunoști dorul, zecile nopți de nesomn,
Acele trăiri din care ieși o umbră dintr-un "domn".
Gelozia să te roadă, "rugină" tâșnind din stern,
Totul să îți pară-o clipă, exceptând chinul, etern.
Să n-ai liniște, iar viața "să-ți servească" doar lămâi,
Să nu-ți mai pese de tine, "dacă pleci", "dacă rămâi".
"Hai să facem schimb de inimi!"
Te-am rugat cândva, mai știi?
N-am bănuit o secundă că, de fapt, nu știi iubi,
În naivitatea mea credeam că... vei înțelege,
[...] Citește tot
poezie de Andreea Văduva din Blogul "Rânduri rupte din viață"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Poezia copiilor bolnavi
Mulți copii sunt bolnăviori,
Le-auzi sufletul cum geme,
... Viața-i face luptători,
Prea subit și prea devreme.
Miros de medicamente,
Lupte-ntre pereții gri,
Medici cu priviri latente,
Mame plânse, paturi mii.
Jucării la colț lăsate,
Păpușele, ursuleți,
Ticăit de aparate,
Of, sărmanii "omuleți".
Perfuzii și furtunașe,
Plânsete și găngureli,
Trupuri firave, golașe
Dând sorților socoteli.
[...] Citește tot
poezie de Andreea Văduva din Blogul "Rânduri rupte din viață"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


În pământ mi-aș face casă...
Bătrânețile m-apasă,
Ca un bolovan pe piept,
În pământ mi-aș face casă,
Dar nu-i vrerea Celui Drept.
Viața asta mi-e urâtă,
Nu mai am pe nimenea,
Singură și amărâtă,
Cine apa să mi-o dea?
Feciorul și-a luat nevastă,
S-a luat după fusta ei,
Ambii mă numesc năpastă,
Eu le zic tot "puii mei..."
Când i-aveam pe lângă mine,
Îi hrăneam din mâna mea,
După ce n-am mai fost bine,
Unul, altul mă lovea...
[...] Citește tot
poezie de Andreea Văduva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


În Rai e toamnă, mamă?
În Rai e toamnă, mamă?
Trimite-mi, de poți, vești,
Cum se vede pământul,
... Acolo unde ești?
Te văd îmbrobodită,
Pe prispa casei stând,
Așa făceai adesea,
Priveai frunza căzând.
Oftai fără vreo vorbă,
Basmaua ți-o legai,
Și rătăcită-n gânduri,
Cuminte, lăcrimai.
Purtai galoșii tatii',
Și-o bundiță din lână,
Veche de mulți ani,
Măicuța mea bătrână.
[...] Citește tot
poezie de Andreea Văduva din Blogul "Rânduri rupte din viață"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


N-ați vrea să mai fiți copii?
Oameni mari din astă lume,
N-ați vrea să mai fiți copii?
Puși pe șotii și pe glume,
Și pierduți prin jucării?
N-ați vrea să fie din nou,
Acele vremuri... ghidușe?
Să mâncați pâine cu ou,
Marmeladă, corcodușe?
Să-i gustați bunei aluatul,
Pe furiș, pus la dospit?
Să vă certe: "Nu am altul!",
Voi să râdeți, chicotit?
Să furați din cuibar, oul,
Să vă temeți de gâscan?
Să goliți, flămânzi, platoul,
Păstrat pentru... "noul an"?
[...] Citește tot
poezie de Andreea Văduva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


De ce părinții-s muritori?
M-am întrebat uneori,
De ce părinții-s muritori?
Dacă dau viață la om,
De ce nu-s veșnici,
ca un pom?
Și-n loc de pletele sure,
La tâmple s-aibă pădure?
Din riduri și adânci cute,
Ramuri să fie crescute?
Iar pasărea să-i vegheze,
Pe umeri să le danseze?
Falnici prin furtuni și vânt,
Pe pământ, nu în pământ...
Toamna, de-o fi să le fure,
Frunze din tâmpla-pădure,
... Noi, copiii lor, vom ști,
Că în "Mart" vor înverzi.
[...] Citește tot
poezie de Andreea Văduva din Blogul "Rânduri rupte din viață"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Și câteodată...
Și câteodată-n viață îți vine să renunți,
Prea obosită parcă, să urci atâtea punți,
Calea ți-este strâmbă, ciulin lângă ciulin,
Încerci să-i ocolești, dar răsar din senin.
Chiar de talpa-i durută, tu înainte mergi,
Spui o rugăciune, o lacrimă mai ștergi,
Parcă ești Iisus pe-a drumului Golgotă,
Ți-ai mitui destinul cu-a sudorii bancnotă.
Și câteodată-n viață îți vine să spui "Pas!"
Prea obosită parcă, s-auzi glas lângă glas,
Doar cuvinte tăioase, ce taie câte-un pic,
Te spintecă, te frâng, deși n-ating nimic.
Rana ți-e adâncă, ți-o bandajezi doar tu,
O simți acolo-n stern și parcă-i deja-vu,
Nimenea n-o știe... De ce s-o știe, oare?
Nimănui nu-i pasă, dacă pe ei nu-i doare.
poezie de Andreea Văduva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Hei, copile!
Hei, copile, ieși afară
din acest trup de adult,
Și fă-mă să-mi fie iară
drag de viață, te rog mult!
Ia-mă de mână și du-mă
înapoi în timp, de poți,
Să fiu iarăși lângă mumă,
să-i mănânc cartofii copți.
Du-mă pe ulița veche
unde locuia mamaie,
Să mă tragă de ureche
că iar făcut-am trăznaie,
Și după, să-mi dai o poamă,
așa, cu gust de pământ,
Ca s-o-nfulec fără teamă,
fără griji, ci doar flămând.
[...] Citește tot
poezie de Andreea Văduva din Blogul "Rânduri rupte din viață"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Andreea Văduva despre viață, adresa este:
