Andrei şi mamă

Anul nou cu "bucurie" - Andrei Plăcintă, fiul Sorinei Plăcintă, senator PD-L, este cercetat pentru tentativă de omor

"Copilaşul" cel iubit,
Cum Sorina îl alintă,
Mamei lui i-a pregătit,
(Nă)răvaşul din Plăcintă.

epigramă de Mike Farkas (7 decembrie 2010)
Adăugat de Mike Farkas
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Vin acasă, mamă!"

mi-a spus copilul apoi
a plecat
anul acesta, pe douăzeci şi şapte noiembrie
este al şaisprezecelea an în care
vârsta lui a rămas neatinsă
eu număr în continuare vârstele chiar dacă
de acolo, din cer, el
îmi spune să tac în plânsul meu,
cu iubire

(ar fi împlinit 28 de ani Andrei Cristian dar,...)

poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Andrei, hai să ne rugăm

Nepotul meu îmi spune-ntr-una
Că nu-i iubit. - Ia vin' la buna.
Te rog, nu plânge puiul meu,
Căci te iubeşte tatăl tău.

Iubire de părinţi, curată.
Tu ai şi mamă, ai şi tată.
Seara, când vrei ca să te culci,
În gând, tu rugăciuni să zici

Cerându-I, Lui, ce îţidoreşti,
Iar pe părinţi să îi iubeşti!
Dacă ceva te va durea,
Domnul va fi alăturea.

Haide, Andrei, hai, împreună,
Acum să stăm îngenunchiaţi.
Şi, să punem o vorbă bună,
La Dumnezeu, pentru ceilalţi.

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Nedelcu din Cenuşa unui suflet! (1 aprilie 2006)
Adăugat de Georgeta Nedelcu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chestiuni de radiestezie

Andrei, copiii lui,
Andreeas şi Adrian
şi mama lor de bună voie Victoria,
Carmen şi eu
ne aflăm la Cârlibaba,
e toamnă,
casa în care trăim
e ca o prispă a munţilor,
Bistriţa Aurie trece
pe la ferestrele noastre.
Şi plouă.
Când în zori deschid uşa spre munţi
parcă-i găsesc
din ce în ce mai aproape
şi casele de lemn curat din Cârlibaba
ies purificate din noapte
la marginea drumului
să-şi aştepte sfinţirea.
Azti noapte am vorbit despre fântânari
şi despre radiestezie

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Adrian Păunescu din volumul "Apogeul firii"
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mama mia...

Darul său în chip şi faptă
A dat la fiu şi fiică, care-l poartă
Răsplată binemeritată.

Mângâierea din privire
Acel dar nemărginit
Roua nopţilor senine
Inimă de infinit
Aici, la Deleni trăit!

Mai poartă încă cu sine
Eleganţă şi iubire
Dăruite lui Andrei
Ideal trăit în doi!
Ne-ncetat îi stă de veghe
Sufletul pereche.
Chipul său brăzdat de vreme
Hărăzit mai e să-ndemne
Inima de mamă nu se teme!

acrostih de Constantin Iordache din Buchet de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Andrei: Frumoasă mama lui, doamna Enka, doar că părea cam tânără şi era prea sperioasă.
Eleonora: Ce tot vorbeau despre cheile de la maşina directorului? Cum să-i pună directorul la dispoziţie maşina dânsului?
Maria: Mamă, parcă ştiaţi că Luci e preferatul directorului Institutului. Chiar dânsul ne-a confirmat astăzi acest lucru.
Eleonora: Asta nu înseamnă să-i împrumute cheile maşinii sale.
Maria: Ba da, mamă, asta poate explica multe.
Eleonora: Ce vrei să spui? Ar fi intervenit pentru el, să fie numit comandantul misiunii?
Maria: Ah, nu, mamă, nu mă gândeam la aşa ceva.
Eleonora: Păi, presupun că ar fi putut.
Maria: Fără îndoială, ar fi putut, dar dânsul nu se pretează la aşa ceva, e un om corect; în plus, Luci n-ar avea nevoie de asemenea intervenţii...
Eleonora: Bine, te cred... Dar, draga mea, ai văzut vreodată maşina directorului, una modernă? Aşa ceva nu se împrumută nimănui, niciodată! E absolut superbă!
Maria: Şi ce dacă, mamă? Se pare că directorul ţine îndeajuns de mult la Luci, încât să fie capabil să-i încredinţeze acea maşină superbă. În plus, de o săptămână, până astăzi, apartamentul dânsului, pentru că nu se înţelegea cu părinţii şi a stat în Institut.
Andrei: Ciudat...

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Andrei: Drăguţ comandantul vostru, draga mea.
Maria: Tare drăguţ, tată.
Andrei: Sper că tot aşa se va purta şi-n cursul misiunii, cu eleganţă... Pare manierat şi deloc încrezut. Dacă nu i se vor urca la cap fumurile conducerii şi nu se va deprinde să poruncească mereu, să ţipe la voi, ceilalţi, membrii echipajului, va fi numai bine.
Maria: El însuşi tocmai ne-a asigurat pe toţi că nu se va schimba deloc, din cauza funcţiei în care a fost numit. În plus, ne-a rugat să-i vorbim cu "tu" şi să-i spunem pe nume, Luci, nu "domnule comandant", cum s-ar cuveni. E un tip deosebit; bun, înţelegător, inteligent şi foarte frumos...
Eleonora: Ai grijă cum vorbeşti despre el, domnişoară! Nu-ţi face iluzii în ceea ce-l priveşte; s-ar putea să suferi şi nu-ţi doresc aşa ceva. Noi nu vom fi lângă tine, ca să te putem ajuta.
Maria: Lasă, mamă, o să mă descurc şi singură.
Eleonora: Să sperăm, draga mea.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lupoi: Vasăzică, am încurcat-o! Adio concediu, adio Căciulata... Şi toate astea numai din cauza unor proşti... Care în loc să construiască societatea multilateral dezvoltată, pun piedici avântului revoluţionar... Mama lor de tâlhari, şi de chiaburi, şi de reacţionari şi de scursuri! (Răsfoieşte derutat dosarul). Ce detalii să găsesc eu aici? Nici urmă de puncte de vedere! Dosarul e plin de note informative... "Sursa vă informează"... "Sursa vă informează"... (Citeşte, nu tocmai cursiv): La universitatea populară, popa Andrei şi-a făcut cruce în timpul cursului de ateism ştiinţific... "Sursa vă informează"... La mănăstirea Antim, câţiva zevzeci caută împăcarea interioară prin invocarea continuă a numelui lui Iisus... (Închide brusc dosarul). Vorbe... Multe vorbe... Prea multe vorbe... Informatorii noştri sunt nepregătiţi profesional... Notează toate prostiile... Iar eu trebuie să descurc firele... Să caut puncte de vedere...

replici din piesa de teatru Rugul aprins, scenariu de Valeriu Butulescu (2013)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştergarul

La cina cea de Paşte, în camera de sus,
înconjurat de-apostoli, S-a aşezat Isus.
Se revărsa din sfeşnic o galbenă lumină
pe azimile calde, pe mielul... fără vină...
Era plăcut prilejul. Şi toate pregătite.
Dar, vai, uitase gazda o slugă a trimite,
un rob sau o cămilă, ca, dup-a vremii lege,
cureau de pe glezne pe rând să le-o deslege,
să le atine talpa de colbul de pe drum.
Şi-acum cei doisprezece, sfielnic oarecum,
se întrebau în cuget: Cum vor şedea la rugă?
Sau cine îşi va pune ştergarul cel de slugă?
O, iată-i cum se-ncruntă, privind cu tulburare
când vasele cu apă, când praful pe picioare.
Şi Duhul îi întreabă, în fiecare zboară:
— N-ai vrea să-ţi pui tu, Petre, ştergarul astă seară?
— Chiar eu?... Nu şade bine. Eu doar sunt mai bătrân.
— Dar tu? Tu cel mai tânăr? — Eu stau lângă Stăpân...
— Dar tu? întreabă Duhul acuma pe Andrei.
— Chiar eu?... Sunt cel din urmă la Domnul între ei?

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voci de la Cernobîl

Erau acolo, norul negru şi ploaia grea.
Băltoace galbene şi verzi, ca şi cum cineva turnase vopsea-n ele.
Spuneau că e praful de pe flori. Bunica ne-a obligat să stăm în beci.
Ea s-a aşezat în genunchi şi s-a rugat.
Şi ne-a cerut să ne rugăm şi noi. "Rugaţi-vă! E sfârşitul lumii.
E pedeapsa lui Dumnezeu pentru păcatele noastre."
Fratele meu avea opt ani, iar eu şase.
Am început să ne amintim păcatele.
El a spart borcanul cu gem de zmeură,
iar eu nu i-am spus mamei că mi-am prins rochiţa cea nouă
în gard şi că am rupt-o. Am ascuns-o în debara.

*
Au venit după noi soldaţi în maşini. Credeam c-a început războiul.
Ei spuneau astfel de cuvinte: " dezactivare," "izotopi."
Un soldat voia să prindă o pisică.
Un dozimetru pus pe pisică făcea ca un automat: clic-clic.
Un băiat şi-o fată urmăreau şi ei pisica.
Băiatul era liniştit, dar fata plângea întruna, " Nu le-o dau!"

[...] Citeşte tot

poezie de Svetlana Alexievici, premiul Nobel pentru literatu din Corul copiilor (extrase), traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Proorociri despre semnele vremurilor

Motto:
"Nu suntem noi cei care facem proorocirile acestea,
căci suntem nevrednici, noi vă înfăţişăm cele scrise
şi arătam numai semnele."
Sfântul Chiril al Ierusalimului (313-386 d. Hr.)

Cuvântul I

1. Se deschide cerul în astă noapte,
Mielul rupe peceţile de carte,
vrednic să rupă peceţile de carte.

2. Văd semnele timpului ca desluşite,
văd cele ce vor veni ca proorocite,
peste creştini vor veni ca proorocite.

3. Văd proorocii acestui veac întors,
pe cel în duh văzător, pe cel cuvios,
Andrei pentru Hristos nebun, dar cuvios.

[...] Citeşte tot

poezie de Gavriil Stiharul
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

La casa Tudorii

Subt o piatră de altar, la un loc umbros,
Unde-au fost să odihnească cel frumos,
Câmpia-i sărută rănile lui aspre, "
Cinstitul trup zace în câmpii(a)" noastre.

"Şi căzu trupul lui, ca un copaci",
De-am rămas de dânsul mai săraci.
[...]

La-mpletiri de ape, într-un loc pierdut,
Pe un vânt năprasnic, fetele îl duc
Pe drumul de piatră dinspre Vadul Oii,
Pe acela unul, ficiorul Tudorii.

E Mihai Pătraşcu, uns de Dumnezeu,
'Nalt şi falnic încă, mai ca tatăl său.
Şi avea-n privire voia celui bun,
Fără de ispită, slobod de stăpân.

La crucea înaltă giură pentru ţară,

[...] Citeşte tot

poezie de Mihăiţă Macoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Precursorii şi urmaşii (O schiţare în versuri a istoriei literaturii române)

EXISTĂ O "ISTORIE A LITERATURII ROMÂNE DE LA ÎNCEPUTURI PÂNĂ AZI", SCRISĂ ÎN VERSURI DE PROF. CRISTIAN PETRU BĂLAN? Nicidecum, dar există o simplă schiţare a ei, expusă în numeroase strofe nepretenţioase, scrise pe înţelesul tuturor şi trecând foarte pe scurt în revistă aproape întreaga literatură română, cu prezentarea principalilor scriitori. Este, deci, o premieră absolută, deoarece, în nicio altă ţară din lume nu s-a mai încercat un asemenea experiment concentrat. Evident, scopul scrierii de faţă este să stimuleze cititorii ca să consulte istoriile literaturii române, deoarece mulţi dintre ei nu au avut norocul să cunoască întru totul aceste amănunte culturale de importanţă naţională, prezentate însă pe scurt, nume cu care trebuie să ne mândrim.

Arhitecţii de cuvinte, de verb-scris compozitori,
Sculptori de splendori în fraze, ce le zicem scriitori,
Ingineri ce modelează sufletele omeneşti,
S-au născut, trimişi de ceruri, şi pe plaiuri româneşti.

Prima scriere-n română e-a lui NEACŞU; alta nu-i.
I-o trimise lui Hans Benkner, judele Braşovului.
Anul scrierii e vechi, dar e-un mare act: Străbunul!
Era-un an cu cifra cinşpe şi sfârşea cu douăşunu...

"Dau ştire Domniei tale cum că eu am auzit
Că-mpăratul turc şi Mehmet din Sofia au pornit..."
Aşa scrise NEACŞU LUPU într-o limbă foarte clară,
Semn că şi mai vechi sunt texte româneşti care-o s-apară.

Iar de-atunci un val de scrieri, de mari cronici, de noi cărţi,
Apărură-n largul ţării, cât poţi urmări pe hărţi.
Ştim din şcoli de codici sfinte, de psaltiri, precum SCHEIANĂ,

[...] Citeşte tot

poezie de Cristian Petru Bălan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!