Femeia - muza tuturor timpurilor...
Când Dumnezeu a creat femeia,
I-a dat tot ce se putea da....
Armonia trupului, asemenea unei zeițe
și frumusețea din suflet.
I-a mai dat Dumnezeu o inimă mare,
Să cuprindă toate iubirile lumii:
Iubire de soț, de frate, de părinți,
Dar mai ales, iubirea de mamă pentru copilul ei.
I-a dat gingășia unei flori
Și tăria unei stânci care nu se lasă doborâtă ușor
La greu.
I- a mai dăruit feminitate,
Sa fie artiștilor muză.
Pictorilor, să-i poata picta în culori
Obrajii imbujorați când iși zărește iubitul;
Fericirea sau tristețea din ochi
Și zâmbetul fermecător.
Iar muzicii, i-a lăsat nobletea din suflet
[...] Citește tot
poezie de Angelina Nădejde (24 iunie 2012)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 3 comentarii până acum.Zâmbetul unei femei în zorii dimineții este ca o binecuvântare a zilei pentru cel ce o privește.
Angelina Nădejde (13 decembrie 2012)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeia - poezie
Eu văd poezia ca pe o femeie;
zămislită din dorința
și dragostea
celui ce o compune.
Îi transmite trăiri,
sentimente
înveșmântând-o în metaforele
sufletului.
Uneori este ca o adolescentă rebelă.
ce dansează desculț în miez de noapte
prin iarba cu rouă;
nu se supune canoanelor,
face să vibreaze inimi
în versu-i alb
și respiră tinerețe.
Alteori ca o doamnă
frumoasă,
misterioasă,
admirată de critici ce îi așează
cunună de lauri
[...] Citește tot
poezie de Angelina Nădejde (10 octombrie 2012)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!
Chipul unei femei poate inspira pictori, muzicieni... dar suferința ei poate impresiona o lume întreagă.
Angelina Nădejde (8 februarie 2013)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și fluturii plâng, nu-i așa?
Plâng când văd petalele florilor
rupte de vânt;
în nopți,
cerniți
de singurătate
Plng când se îneacă în roua ierbii
și in ploi;
când nu zăresc copii
purtători de bucurie și viață
în jurul lor.
Plang când le este întrerupt valsul cu soarele
și nu mai aud
simfonia pământului;
când le sunt strivite aripile.
Prinși devin triști,
se lasă ofrandă
și mor.
Sunt simbolul
sufletului și al femeii.
Ea - plânge în singurătate
[...] Citește tot
poezie de Angelina Nădejde (1 februarie 2013)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!
Purtătoare de viață
Femeie frumoasă, dai lumii-lumină,
Din pântec ce crește iubirea în rod,
Ai pus nemurirea plămadă în tină
Și fire de viață făcutu-le-ai nod.
Acum ești potir, ți-e trupul-ofranda,
Scânteia divină aprinsă-n zidire,
Bărbatul în mir îmbracă triada
Și-ntreaga ființă-i dumnezeire.
Ai luat de la stâncă tăria să rabzi
Când taie în tine durerea ca lama,
Dar ce bucurie în suflet, ce arzi,
Când puiul de om își caută mama!
Ești totul în toate, aceasta-i menirea
Sădești bucurie aici pe pământ,
Prin jertfa adusă, primești mântuirea,
Mărită femeie, ești lutul cel sfânt...
poezie de Angelina Nădejde (22 iunie 2013)
Adăugat de angelina
Comentează! | Votează! | Copiază!
O altfel de toamnă
De ce-ai venit la mine toamnă,
Îmi era cald și-mi era bine...
Deși toți cred că ești o doamnă
Mă pot lipsi oricând de tine!
Te furișezi ca o amantă
În patul încălzit de soață
Te crezi mereu boema damă...
Nu vezi că ești de fapt o hoață?
Îmi lași câmpii fără de straie
Copaci goliți de-a lor podoabă
Și flori murind fără să-și vadă
Bobocii înfloriți de vară.
Iar zilei tu îi furi lumina
La greieri - cântecul în noapte
Copiilor- copilăria
Iubirilor- dorinți și șoapte.
[...] Citește tot
poezie de Angelina Nădejde (10 octombrie 2012)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la femei, dar cu o relevanță mică.
Dacă el, bărbatul, n-ar fi existat...
Floare nenuntită ar fi fost femeia
Scuturând petale pe pământ încins,
Irosind polenul și lipsind scânteia
Focul nemuririi... nu s-ar fi aprins.
Ar fi fost vioara ce-i lipsește arcușul
Necântată-n noapte ar fi adormit
Strunele bolnave i-ar fi fost tăișul
Trupului ce-n taină, moare neiubit.
Ca o ciocârile ce în plâns și-neacă
Nesfârșitul cântec prin furtuni de dor
Prin frunzișul vieții cu tristeți se-mbracă
Căutând pereche să plutească-n zbor.
Ce-ar fi fost femeia singură-n iubire?
Flacără ce-ar arde zilnic fără rost,
Creangă fără ramuri, trup spre vestejire
Și cerșind lumină dintr-un cer anost.
[...] Citește tot
poezie de Angelina Nădejde (24 noiembrie 2013)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ziua ta, femeie
Când te-ai născut, în prag de primăvară,
Au uneltit și zeii să le primești pe toate,
Un trup armonios precum o lăcrămioară
Scăldat în ploi cu soare de raze dantelate.
Ți-au dăruit curaj să poți să rabzi mereu
Furtunilor din viață cu-atâta demnitate,
Tăria unei stânci să nu-ngenunchi la greu
Când trebuie să stai prin ape-nvolburate.
Pe chipul de lumină − un zâmbet arborat
Blândețe în privire și-adânci sclipiri brodate,
În sufletul cât cerul și-atâta de curat
Vărsat-a Dumnezeu, imensă bunătate.
Dar, dintre tot ce ai, nimic nu e mai sfânt
Ca sentimentul-mamă, pecetluit în tine,
Ni te-ai născut să dărui, iubire pe pământ,
Femeie, tu ești rodul, creației divine.
[...] Citește tot
poezie de Angelina Nădejde (28 februarie 2014)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu te iubesc, femeie!
Cum blânda dimineață
Își flutură iubirea
Peste copaci în floare,
Cum păsări cântă-n codru
De dragul primăverii,
Eu cânt iubirea-n taină
De dragul tău femeie!
Prin vene-mi curge lavă
Cu muzica dorinței,
În suflet ard în torțe
Nemuritoare patimi
Și râd de fericire,
De tine, ochii lacomi.
Eu te iubesc femeie,
Până și gându-n noapte
Ți-l mângâi în tăcere
Să nu stârnesc izvoare
Neliniștite-n tine.
Să nu-ți cuprindă visul
[...] Citește tot
poezie de Angelina Nădejde (30 iunie 2013)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să nu faci niciodată o femeie să plângă...
Să nu faci niciodată o femeie să plângă
Pentru că ochii ei sunt făcuți să te privească cu drag,
Când vii acasă.
Să nu faci niciodată o femeie să plângă
Pentru că va uita să-ți mai zâmbească;
Își va pune pecete gurii și nu va mai putea rosti,
Cuvinte de dragoste.
Să nu faci niciodată o femeie să plângă
Pentru că-i vei ucide visele;
Iar daca visele mor, îi va fi greu sa trăiască
Fără speranță.
Să nu faci niciodată o femeie să plângă
Pentru că -i vei răni inima;
Iar inima ei este făcută doar pentru iubire....
Pentru copiii ei și pentru tine.
Să nu faci niciodată o femeie să plângă
Pentru că va privi prea des către moarte;
Și-i va muri mai intâi sufletul apoi trupul....
[...] Citește tot
poezie de Angelina Nădejde (1 iulie 2012)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!
Martorul unei iubiri
În orașu-n care teii, scutură floarea de dor
Pictând umerii femeii cu dureri din seva lor,
Totul pare o răscoală de miresmă și culoare
Unde rochia de gală e brodată-n fir de soare.
Sentimente adormite se trezesc din nou la viață
Inimi ce au fost rănite se îmbracă în speranță
Înfloresc în taină gânduri cu stamine din iubiri
Iar tristețile tăcute se prefac în amintiri.
El și ea, îmbrățișați, rătăciți prin munți de flori,
Jurăminte-și fac pe veci, prinși în vrajă și fiori,
Iar bătrânul tei zâmbește văzând inocența lor
Le dă binecuvântarea, leagănând floarea cu dor!
poezie de Angelina Nădejde (15 iunie 2013)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă tu, femeie, n-ai fi existat...
Ciută rătăcită ar fi fost bărbatul
Fără mângâierea ierbii din răzor
Disperată cursă unde alergatul -
Sport de unul singur- necâștigător.
Ar fi fost pădure fără lăcrămioare
Neiubite trupuri - nesfârșit algor,
Despletite ramuri de frunziș și floare
Infinite toamne - deprimant decor.
Foc fără scânteie - fără de sclipirea
Tainicilor clipe de trăiri in doi,
Vrajă fără leacuri unde teurgia
N-ar putea să pună - vieților altoi.
Ar fi fost arcușul văduv de vioară
Nenuntită clipa întâlnirii lor -
Vals de unul singur ce te înfioară
Cântecul funebru scris în re minor.
[...] Citește tot
poezie de Angelina Nădejde (8 martie 2013)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când vii?
Mărită primavară, ție, nu-ți este dor
De noi, ce te -așteptăm de-o veșnicie parcă?
Întoarce-te acasă, dă vieților fior,
Cuprinsă de iubire, căldura o dezbracă.
Te lași ca o mireasă de mire așteptată
Pe patul cu mătasuri, înflăcărat fecior
Tu vii parcă de veacuri știindu-te adorată
Paradă faci cu nurii, ești nopților decor.
Purtându-ți frumusețea, parfumul și culoarea
Ești anotimpul vieții, cântat, mărit, pictat
Cum numai ea femeia atotcuprinzătoarea
Mai este așa slavită, iubită... de bărbat.
Îngenunchem în taină și te rugăm să vii
Că fără tine parcă nu mai exista viață,
În verde crud pictează anostele câmpii
Ninsori pune de floare și zâmbete pe față.
..............................................................
[...] Citește tot
poezie de Angelina Nădejde (23 martie 2013)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Angelina Nădejde despre femei, adresa este: