Sunt un alt anotimp
Vino toamnă să mă vezi
Îmbracată-s în pastelul
Florilor de primavară.
Am și roua dimineții
Izvorâtă pe sub pleoape
Și parfum de bucurie
Și tristețe... câteodată.
Țin pe umeri doi luceferi
Rod de dragoste-mplinită
Iar în brațe-mi duc minunea
Din iubire zămislită.
Nu-s frumoasă ca și tine,
Tu ești plină de culoare
Îți lipsește strălucirea
Ochilor ce-i am,
De... mamă!
Tu ce ai de toți poeții
Slove-ți scriu și te răsfață?
Ai culoarea ruginie
Și lipsită ești de viață.
[...] Citește tot
poezie de Angelina Nădejde (26 septembrie 2012)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
O altfel de toamnă
De ce-ai venit la mine toamnă,
Îmi era cald și-mi era bine...
Deși toți cred că ești o doamnă
Mă pot lipsi oricând de tine!
Te furișezi ca o amantă
În patul încălzit de soață
Te crezi mereu boema damă...
Nu vezi că ești de fapt o hoață?
Îmi lași câmpii fără de straie
Copaci goliți de-a lor podoabă
Și flori murind fără să-și vadă
Bobocii înfloriți de vară.
Iar zilei tu îi furi lumina
La greieri - cântecul în noapte
Copiilor- copilăria
Iubirilor- dorinți și șoapte.
[...] Citește tot
poezie de Angelina Nădejde (10 octombrie 2012)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!
Melancolie
Tristă este azi pădurea
A rămas fără veșminte,
Eu sunt astăzi ca și dânsa
Răvășită de cuvinte.
Ea - rănită de furtună
Și de friguri, și de ploi,
Eu cuprinsă de răceala
Ce se lasă peste noi.
Păsări zgribulite zboară
Peste toți copacii goi,
Noi ne zbatem să dispară
Focul dragostei din noi.
Unde ești tu primavară
Să aduci frunza căzută?
Iară mie - bucuria
Și iubirea renăscută!
[...] Citește tot
poezie de Angelina Nădejde (18 noiembrie 2012)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Rugăminte
Dă-mi, Doamne, pacea câmpului
Când fericit este de rod
Și liniștea pământului
Să fac din ele vieții pod!
Să urc când sunt prea abătut
De nesfârșitele corvoade
Să pun lumina așternut
Și curcubeie în cascade!
Dă-mi tihna răsăritului,
Așterne-o-n mine ca pe-o mare,
Culoarea asfințitului
Picteaz-o-n suflet ca-n altare.
Fă ca iubirea mea să fie
Precum o ploaie mult dorită,
Când seceta din cei dragi mie
Cu dragoste vrea domolită.
Dă-mi flori de gând ca iasomia
Să las miresme unde merg
Și glasul blând ca ciocârlia
[...] Citește tot
rugăciune de Angelina Nădejde (5 iunie 2013)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Mamă, înger de lumină
Când m-ai adus luminii, măicuța mea iubită
Din trupul tău durut, necopt încă de viață,
M-ai învelit în roua de floare îmbobocită
Ce caută-n zăpezi fărâme de speranță.
Și m-ai primit la tine ca pe o primăvară
Venită prea devreme, dar totuși mult dorită,
Erai copil ce poartă prin vremuri o povară
Din dragoste curată... cu viață-împărtășită.
Ca pe un fulg de nea mă legănai ușor
Și îți părea că ții în brațe universul,
În cântecul iubirii de somn izvorâtor
Eu cred măicuța mea c-ai presărat și versul.
În nopțile în care de boală mă vegheai,
Erai un rug aprins, un viu liturghier,
Din sufletul mâhnit tu mirul picurai
Și îmi spălai obrajii în lacrimă de înger.
[...] Citește tot
poezie de Angelina Nădejde (16 ianuarie 2014)
Adăugat de angelina
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Grăunte de lumină
Cine sunt eu... mă-ntreb adeseori,
Grăunte de lumină încolțit
Pe-un bulgăre de viață în ninsori,
Pierdut printre genuni, în albul infinit.
Am strâns în palme lacrima luminii
Tot alergând desculță după viață
Și șchiopătând prin iedera minciunii
Am exersat căderi fără speranță.
Când m-au rănit am cunoscut trădarea,
Păcat neînțeles, simțit din greu,
Scrâșnind din dinți, luptam cu disperarea,
Dar m-a luat în brațe Dumnezeu.
Și arătându-mi calea sprea Lumină,
Mi-a fost de ajuns, reînvățasem mersul
Prin praful lumii, veșnic clandestină
Aflat-am vieții tainele și sensul.
[...] Citește tot
poezie de Angelina Nădejde (16 martie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mamă, file de carte
Plâng răsăriturile pe umerii tăi mamă;
sunt din ce în ce mai puține...
Aplecată sub povara anilor grei, duci în spate crucea
precum Iisus... pentru alții;
din ce în ce mai grea, făcută din esență de trăiri,
mustind în seva lacrimilor tale.
Amfora din lut sfânt ai purtat în tine firul vieții
fără să te întrebe cineva dacă vrei.
Ți s-a dat și atât.
Casă ți-au fost durerile de tot felul;
pe zidurile ei au crescut grijile ca o iederă
împânzind sufletul și trupul.
Te-au încorsetat lăsând nevindecabile cicatrici.
Intactă e doar lumina sufletului tău
răsfrântă în ochi ca doi licurici;
infinită în timp și spațiu e pretutindeni cu noi.
Acum, pari o floare de câmp uscată
pusă în vasul ciobit din odaia cea mare.
Fragilizându-te, scuturi petalele
asteptând împăcată cu Dumnezeu
[...] Citește tot
poezie de Angelina Nădejde (26 iulie 2013)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!
Miaș fi dorit...
Era atâta primăvară
În ochii tăi când te-am văzut,
Că aș fi dorit să fiu lumina
Ce-ți mângâie intregul chip.
Mi-aș fi dorit să fiu eu vântul
Ce-ți vântură rochia inflorată
Și părul tău să-l răscolesc
Suflându-ți flori pe la urechi.
Și aș fi dorit să fiu și soare
Să te cuprindă a mea căldură;
Și ploaia ce te răcorește
Și curcubeu după furtună.
Mi-aș fi dorit să fiu eu luna
Ce o privești târziu in noapte;
Apoi, când somnul te cuprinde,
Să-ți invadez visele toate.
Să mă visezi in tot și-n toate
[...] Citește tot
poezie de Angelina Nădejde (2 iulie 2012)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Gânduri
Toamna mea de azi,
acoperă-mi sub frunzișul galben
tristețea din suflet;
să o faci încet să nu-o doară.
Pune-mi sub mantia ta ruginie
la putrezit
gândurile negre,
temerile
și grijile de peste zi
ce mă tulbură
la vreme de seară;
Fă iarna să vină mai repede,
să viscolească și să-și așeze
troienele de bucurie
ale colindătorilor;
să nu poată ieși nici umbra lor
de sub ele.
Să le spele apoi
cu lumina vie din apa zăpezilor
încărcate de frumusețea sărbătorilor
[...] Citește tot
poezie de Angelina Nădejde (3 noiembrie 2012)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Jertfit întru zidire
Ți-au înflorit castanii, profesore, la tâmple
Și porțile luminii mereu îți sunt deschise
Vin îngeri să se-nfrupte și cu nesaț să-și umple
Cămara cu povețe ca să-și clădească vise.
Tu îi primești pe toți și ești precum o carte
Pe care-o răsfoiesc, setoși, filă cu filă,
Își iau din ea cuvântul și pleacă mai departe
Uitându-te pe-un raft, uzată și fragilă.
Pe-altarul de lumină aștepți crucificarea,
Un manuscris îți este întreaga ta trăire,
Iar slovele cu suflet au întregit lucrarea
Și pe copertă-i scris jertfit întru zidire.
poezie de Angelina Nădejde (4 februarie 2014)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Dantela sufletului meu
Când te-ai născut copile, în augustul torid,
Printre dureri flămânde ce clocoteau în mine,
Săpat-ai o fereastră zdrobind al morții zid
Strângând în pumni lumina ca drept ce-ți aparține.
Am îmbrăcat de-ndată veșmântul bucuriei
Ștergându-mă de lacrimi pe chip triumfător,
Tu înger coborât ca-n taina liturghiei,
M-ai preschimbat la față în alb scânteietor.
Trimis-ai fost s-aduci cununa mântuirii
Și sufletul îmi este sculptură-n filigran,
Durerea ca o daltă, tu firul fericirii,
Legi spicele trairii culese an de an.
Am încrustrate lacrimi în clipele amare
Când depărtări perfide te iau de lângă mine,
Dar când te am alături, este brodat cu soare,
Cum ar fi al meu suflet, minune, fără tine?
poezie de Angelina Nădejde (6 august 2013)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tatălui meu
Am fost și încă-ți mai sunt
Copilul dorit pe pământ,
Purtată pe umeri - odată
De tine, iubitul meu tată.
Acum tu mă porți doar în gând
Tristeți lângă tine- ancorând
De doruri ce tainic te-apasă
Că nu ai copilul - acasă.
Nu judeci, nu plângi, doar oftezi
Crâmpeie de viață - așezi
Pe pernă, când somnul nu vine
Și asta în viață - te ține.
Mă vezi alergând prin ogradă
Prinzând primii fulgi de zăpadă
Cântând pe ascuns o colindă,
Peltic, la oglinda din tindă.
[...] Citește tot
poezie de Angelina Nădejde (27 decembrie 2012)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Jertfă pentru cuvânt
Scrie stihar și fă o icoană
Din poezie cu tainic fior,
Versul să-ți fie balsam pentru rană
La care se așează închinători.
Fă din iubire -jertfă de seară
Din care se-nfruptă colindători,
Iau cu ei darul, îl fac să nu piară
Și ne colindă de sărbători.
Presară credință și las-o aprinsă
Să o găsească cel rătăcit,
Aprinde-i lumina în candela stinsă,
În sufletu-i trist, mereu ostenit.
Pune-ți stihare viața în palmă
Și las-o ofrandă la cititori,
Trimite-ți trăirea și dorul afară
Să se adape cei doritori.
[...] Citește tot
poezie de Angelina Nădejde
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Și fluturii plâng, nu-i așa?
Plâng când văd petalele florilor
rupte de vânt;
în nopți,
cerniți
de singurătate
Plng când se îneacă în roua ierbii
și in ploi;
când nu zăresc copii
purtători de bucurie și viață
în jurul lor.
Plang când le este întrerupt valsul cu soarele
și nu mai aud
simfonia pământului;
când le sunt strivite aripile.
Prinși devin triști,
se lasă ofrandă
și mor.
Sunt simbolul
sufletului și al femeii.
Ea - plânge în singurătate
[...] Citește tot
poezie de Angelina Nădejde (1 februarie 2013)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!
De atâta primăvară
În lumina dimineții, soarele și-a pus cununa
Bucuriei peste oameni, să-le arate că-i iubește;
Și cu raze de speranțe, a rugat până și luna
Să-și întârzie venirea, până somnul... se ivește.
Ploile cu flori inundă inimile adormite,
De atâta frig în noi rătăcit-am printre umbre,
Ne trezesc din hibernare sentimentele-amorțite
Și tristețile ivite în culori de gheață sumbre.
A-nflorit până și cerul de atâta primăvară
În culori de liliac și magnolii albe, roz,
Totul este-o simfonie ce-n arpegii de vioară
Dirijată e din ceruri de un mare virtuoz.
poezie de Angelina Nădejde (28 aprilie 2013)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
În prag de sărbători
Ce mi-aș dori să fiu acum?
Aș vrea să fiu eu Moș Crăciun;
Să vă pun daruri azi sub brad,
Să fiu colindul vostru drag
Iubirea mea cu voi s-o împart!
Ce mi-aș dori să dăruiesc?
Puțin din anii ce-i doresc
Bolnavi ce după ei tânjesc!
Să șterg tristeți ce întâlnesc
Și să le dărui alte vieți;
Să împart părinți celor orfani
Și bucurii la cei sărmani.
Ce-aș mai dori acum să fac?
Să fiu al nopților blând mag,
Să vă așez speranțe-n prag.
În dragoste să vă îmbrac!
Să cern Lumină peste voi
De sărbători!
poezie de Angelina Nădejde (23 decembrie 2012)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Copila mea
Lacrimă de rouă
căzută,
pe frunza pământului.
Am primit în dar
prin venirea ta,
bucuria - trăirii
și un ocean de dragoste.
Ca un înger de lumină
ai adus strălucirea
din stele
în viața noastră.
În ritm de dans țărănesc
reverși peste noi,
parfum de flori
de primăvară
[...] Citește tot
poezie de Angelina Nădejde (10 septembrie 2012)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Unde ești, mamă?
Te caut, mamă,
dar te găsesc doar
în vise;
Te văd frumoasă
dar tristă ca o salcie
ce-și plânge durerea
îngenuncheată
de păcat.
Ți-ai ferecat bucuria
cu lacătul suferinței
când m-ai uitat
întro clipă de rătăcire
prin viață.
Primul meu cuvânt,
l-am dăruit unui înger;
și primul pas l-am făcut
doar ca să-i dau
[...] Citește tot
poezie de Angelina Nădejde (15 octombrie 2012)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Trăiesc!
Sufletul meu,
un câmp de maci
înfloriți,
striviți de copitele cailor
ce mi-au trecut în galop
prin viață.
Le-au fost lăsate slobode frâiele
rănind și iar rănind petalele
prin cuvinte și fapte.
Iar el,
sufletul,
câmp însângerat la apusul soarelui,
ajuns altar de jertfă
și-a pierdut scânteierea.
Doar fumegă,
semn că ar fi ars
cândva
precum soarele.
Din când în când
luminat,
[...] Citește tot
poezie de Angelina Nădejde (16 ianuarie 2012)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Iubiri
Eu n-am să plâng după iubiri ce mor,
Ci doar suspin la ce-ar fi fost să fie
De le aveam cu mine pe vecie.
Le-aș fi-mbrăcat în straie de lumină
Pe cap cununi de dor cu iasomie
Și peste toate- munți de duioșie.
Iar hrană le-ar fi fost a mea trăire
Cu suflet, cu durere și iubire
Stropite din belșug cu poezie.
..................................
Dar au ales să plece-n altă parte
Și au rămas de mine necântate.
poezie de Angelina Nădejde (20 noiembrie 2012)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Angelina Nădejde despre lumină, adresa este: