Subiecte: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Top subiecte | Adaugă un citat

Angelina Nădejde despre moarte

De dor

Cât dor poate să-ncapă-n mine
De uneori mă înfior
Și mă întreb de n-am murit!
Sau poate că m-am rătăcit
Prin labirinturi de iubire
Și nu mi-a dat nimeni de știre
Că pot să mor de-atâta dor!
Căci m-am născut din dor de mamă,
Că am trait cu dorul tău
Și voi muri, cum moare-oricine
De dor pentru pământul său.
Voi învia de dor de voi,
Iubind și-n lumea de apoi.

poezie de (21 mai 2013)
Adăugat de Angelina NădejdeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

distincțieAceastă poezie a fost selectată Poezia zilei pe 27 iunie 2016.
Distribuie

Să nu faci niciodată o femeie să plângă...

Să nu faci niciodată o femeie să plângă
Pentru că ochii ei sunt făcuți să te privească cu drag,
Când vii acasă.
Să nu faci niciodată o femeie să plângă
Pentru că va uita să-ți mai zâmbească;
Își va pune pecete gurii și nu va mai putea rosti,
Cuvinte de dragoste.

Să nu faci niciodată o femeie să plângă
Pentru că-i vei ucide visele;
Iar daca visele mor, îi va fi greu sa trăiască
Fără speranță.
Să nu faci niciodată o femeie să plângă
Pentru că -i vei răni inima;
Iar inima ei este făcută doar pentru iubire....
Pentru copiii ei și pentru tine.

Să nu faci niciodată o femeie să plângă
Pentru că va privi prea des către moarte;
Și-i va muri mai intâi sufletul apoi trupul....

[...] Citește tot

poezie de (1 iulie 2012)
Adăugat de Angelina NădejdeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 20 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Umbrele morții

Amenință moartea și seceră vieți
Flămândă de trupuri în plină rodire,
Privim către dânsa cu ochi de asceți
Și crucile-mbracă în alb cimitire.

Își caută prada în tot și în toate,
Ne cerne prin sită și schimbă destine,
Stau clipe de viață de cer agățate
Și umbre tăcute pășesc prin ruine.

Se-ntunecă cerul de-atâta durere
Iar îngerii plâng pe umeri străini,
Cerșindu-Ți speranțe, urcuș spre-nviere
Tu, Doamne ne iartă, nespusele vini!

poezie de (26 iunie 2013)
Adăugat de Angelina NădejdeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

În derivă

S-au strâns laolaltă în haite ca lupii
Și-atacă flămânde de bani și putere,
Ne sfâșie-n toate pe marginea gropii,
Iar prada și-o împart cu-atâta plăcere.

Ne vând pe nimic tot aurul țării,
Ne joacă la zaruri - profitul să iasă
Trăim zi de zi la voia-ntâmplării,
Legate sunt vieți cu sârmă ghimpoasă.

Ne mor în spitale părinții cu zile
Iar tinerii-ajung doar slugi la străini,
Bătrânii devin chestiuni dificile,
Copiii-s uciși în parcuri de câini.

Se leapadă iute și-aruncă din vină,
Pe vremuri, pe noi și chiar pe-animale,
Nu știu să conducă și atunci ne dezbină,
Paiațe urcate pe morți - piedestale.

[...] Citește tot

poezie de (12 septembrie 2013)
Adăugat de Angelina NădejdeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Și fluturii plâng, nu-i așa?

Plâng când văd petalele florilor
rupte de vânt;
în nopți,
cerniți
de singurătate
Plng când se îneacă în roua ierbii
și in ploi;
când nu zăresc copii
purtători de bucurie și viață
în jurul lor.
Plang când le este întrerupt valsul cu soarele
și nu mai aud
simfonia pământului;
când le sunt strivite aripile.
Prinși devin triști,
se lasă ofrandă
și mor.
Sunt simbolul
sufletului și al femeii.
Ea - plânge în singurătate

[...] Citește tot

poezie de (1 februarie 2013)
Adăugat de Angelina NădejdeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

distincțieAceastă poezie a fost selectată Poezia zilei pe 14 februarie 2016.
Distribuie

Apusul macilor

Azi macii mei răniți de ploi
Simțind aproape asfințitul,
Îngenunchiați, străini și goi,
Așteaptă resemnați sfârșitul.

Însângerați, fără speranță,
Și aplecați de crudul vânt,
Par răstigniți, încă în viață
Și-n rugăciune la pământ.

Ei știu c-au înflorit c-un rost,
Să fie jertfă frumuseții
Dar viața lor prea scurt-a fost
La fel ca roua dimineții.

Ne-asemănăm cumva cu ei,
Răniți de vorbe și de fapte,
Loviți în suflet de lachei
Furiș, prin ușile din spate.

[...] Citește tot

poezie de (8 iunie 2013)
Adăugat de Angelina NădejdeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

distincțieAceastă poezie a fost selectată Poezia zilei pe 14 ianuarie 2016.
Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Iubiri ce-au fost...

Îmi place să cred că iubirile
nu mor...
sunt doar puse la păstrare
în cutiuțe ale sufletului;
aurite,
căptușite cu vise
și parfumate cu dor.
Din când în când le deschidem
atunci cand simțim nevoia
de primenire.
Le mângâiem cu tandrețe
și le stropim cu lacrimi
să nu se usuce.
Presărăm flori de nu mă uita
și le acoperim cu grijă
să nu le strivim prin închidere.
Cred că ne dorim să nu moară
până ce nu vom trece dincolo
și nici atunci...
căci sunt ale noastre

[...] Citește tot

poezie de (7 octombrie 2012)
Adăugat de Angelina NădejdeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Dor

Aripă de dor
Coborând ușor,
De la cer cu stele
În toate ale mele.
Cald și trist fior
Cu el mă-nfășor,
De la cap la gât
Până la pământ;
Ca o pânză deasă
Ochii imi apasă.
Dor pus peste dor,
Rănile mă dor,
Inima mă lasă,
Simt că pot să mor
Ucisă de dor.

poezie de (18 august 2012)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 3 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Întreg

Tu ești copacul meu, eu ale tale ramuri,
Mi le ferești de vânt, de viscoliri și ploi,
În valsul primăverii pun verdele ca flamuri
Iar tu îmi mângâi floarea ce înflorește-n noi.

Îți dăruiesc iubire chiar dacă tu nu crezi
Și-ți pare că la altul am inima și gândul,
În nopți cu lună plină și visele-ți veghez,
Adorm abia la ziuă, aștept să-mi vină rândul.

Suntem o lume-ntreagă făcută doar din noi
Și nimeni niciodată nu ne va rupe-n două,
A noastră-i nemurirea căci vieții-am pus altoi
Din dragoste curată în dimineți cu rouă.

Să te zăresc vreodată?-N-am cum... suntem întreg;
De-ar fi să mor cândva- nu pot să te dezleg,
Rămânem o coroană de frunze și de flori
Sub mângâieri de lună, noi, veșnic visători!

poezie de (11 martie 2012)
Adăugat de Angelina NădejdeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Oameni și flori

Oamenii sunt precum florile....
E plină lumea de flori,
De oameni și... OAMENI.
La fel ca florile, trăiesc și mor
Atât cât le este dat să trăiască..

Cunosc oameni ca florile perene;
Aceștia sunt prietenii mei.
Trec ierni vin primăveri,
Iar ei sunt lângă mine.
Nu au nevoie decât să-i țin aproape
Așa cum florile trebuiesc udate,
Din când in când să nu se usuce.

Alții sunt ca niște buruieni inflorite...
Trăiesc doar pentru ei,
Iși trag puterea din seva pământului
Și mor fără regretul celor din jur.

Unii sunt precum bujorii infloriți

[...] Citește tot

poezie de (20 mai 2012)
Adăugat de Angelina NădejdeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

O altfel de toamnă

De ce-ai venit la mine toamnă,
Îmi era cald și-mi era bine...
Deși toți cred că ești o doamnă
Mă pot lipsi oricând de tine!

Te furișezi ca o amantă
În patul încălzit de soață
Te crezi mereu boema damă...
Nu vezi că ești de fapt o hoață?

Îmi lași câmpii fără de straie
Copaci goliți de-a lor podoabă
Și flori murind fără să-și vadă
Bobocii înfloriți de vară.

Iar zilei tu îi furi lumina
La greieri - cântecul în noapte
Copiilor- copilăria
Iubirilor- dorinți și șoapte.

[...] Citește tot

poezie de (10 octombrie 2012)
Adăugat de Angelina NădejdeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

De-ai fi rămas cu mine...

De-ai fi ramas cu mine când au plecat cocorii,
Ți-aș fi cântat în noapte pe strune de vioară,
O simfonie-albastră, împrăștiindu-ți norii
Când ploile tristeții ar fi-nceput s-apară.

Te-aș fi făcut vioară și ca un acordor
Vindecător de mana durerilor din tine,
Pe corzile bolnave din sufletul algor
Turnam cu grijă mirul iubirii să te-aline.

Cu trupul meu arcuș, secătuit de dor,
Ai fi cântat din nou cu patimă și sete,
Doar armonia vieții, iar focul dirijor
Incandescent în noi cu flăcari violete.

Dar ai ales să pleci, prea lesne și departe,
Pierdută-i partitura cu muzica dorinței,
În mine mor izvoare de tine necântate
Și-n locul lor rămâne doar hăul neputinței.

poezie de (21 iulie 2013)
Adăugat de Angelina NădejdeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Iubiri

Eu n-am să plâng după iubiri ce mor,
Ci doar suspin la ce-ar fi fost să fie
De le aveam cu mine pe vecie.
Le-aș fi-mbrăcat în straie de lumină
Pe cap cununi de dor cu iasomie
Și peste toate- munți de duioșie.
Iar hrană le-ar fi fost a mea trăire
Cu suflet, cu durere și iubire
Stropite din belșug cu poezie.
..................................
Dar au ales să plece-n altă parte
Și au rămas de mine necântate.

poezie de (20 noiembrie 2012)
Adăugat de Angelina NădejdeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 3 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Rugă către Maică

Nu plânge, mamă, când lovit
Și-nsângerat îmi este trupul,
Nu doare locul biciuit
Cum doare ura și cuvântul.

Bătut, scuipat, batjocorit,
Eu port povara lor în spate
Și-n crucea grea duc istovit
Noianul lumii de păcate.

Nu sunt de cuie azi rănit,
Cu dragoste le rabd pe toate,
Plâng doar păcatul săvârșit
De ei, ducându-mă la moarte.

Nu plânge, mamă, știu că-n gând
Te-ai răstignit și tu cu mine
Te simt în toate îndurând
Chiar dacă jale curge-n tine.

[...] Citește tot

poezie de (6 mai 2013)
Adăugat de Angelina NădejdeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Textele de mai jos conțin referiri la moarte, dar cu o relevanță mică.

Dacă el, bărbatul, n-ar fi existat...

Floare nenuntită ar fi fost femeia
Scuturând petale pe pământ încins,
Irosind polenul și lipsind scânteia
Focul nemuririi... nu s-ar fi aprins.

Ar fi fost vioara ce-i lipsește arcușul
Necântată-n noapte ar fi adormit
Strunele bolnave i-ar fi fost tăișul
Trupului ce-n taină, moare neiubit.

Ca o ciocârile ce în plâns și-neacă
Nesfârșitul cântec prin furtuni de dor
Prin frunzișul vieții cu tristeți se-mbracă
Căutând pereche să plutească-n zbor.

Ce-ar fi fost femeia singură-n iubire?
Flacără ce-ar arde zilnic fără rost,
Creangă fără ramuri, trup spre vestejire
Și cerșind lumină dintr-un cer anost.

[...] Citește tot

poezie de (24 noiembrie 2013)
Adăugat de Angelina NădejdeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Eu te iubesc, femeie!

Cum blânda dimineață
Își flutură iubirea
Peste copaci în floare,
Cum păsări cântă-n codru
De dragul primăverii,
Eu cânt iubirea-n taină
De dragul tău femeie!
Prin vene-mi curge lavă
Cu muzica dorinței,
În suflet ard în torțe
Nemuritoare patimi
Și râd de fericire,
De tine, ochii lacomi.

Eu te iubesc femeie,
Până și gându-n noapte
Ți-l mângâi în tăcere
Să nu stârnesc izvoare
Neliniștite-n tine.
Să nu-ți cuprindă visul

[...] Citește tot

poezie de (30 iunie 2013)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Îngerii cetății

Mamele nu mor niciodată...
Doar pleacă să se odihnească
dincolo... în odaia cu Lumină;
aici nu și-au găsit tihna.
Candele incandescente cu lacrimi,
s-au stins pentru că au ars
fără oprire.
Iau cu ele durerile nemărturisite
și clipele de bucurie pe care noi
le-am dăruit.
Izvoare din care curge mereu viață;
suntem înlănțuiți de ele de la zămislire
prin noduri gordiene.
E ca și cum ai desface pământul de ape
și luminătorii de cer.
La asfințit devin îngeri păzitori
peste cetățile noastre;
noi reaprindem candelele lor
și le aducem în rugă
la ceas de taină.

poezie de (8 aprilie 2013)
Adăugat de Angelina NădejdeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 3 comentarii până acum.
Participă la discuție!

De-am să te uit

N-am să te uit, dar dacă o voi face,
Să rătăcești prin vise nopți la rând,
Să-mi torni peste iubirea care zace
Licoare, să te-aduc mereu în gând.

Pune în ea parfum de lăcrămioare,
Ulei de busuioc bătut cu dor,
Năvalnic, de prin stânca din hotare,
De dragoste mereu vindecător.

Și roagă luna să mă mângâie pe față
Cum ceru-n noapte-i alintat de stele,
Să dorm până răsar spre dimineață
Zori în culori, tristețile să-mi spele.

Prefă-te în copac la geamul meu,
Trimite floarea peste tot și-n toate,
Fă din iubire-altar și atuncea eu
Te voi iubi și dincolo de moarte.

poezie de (20 aprilie 2013)
Adăugat de Angelina NădejdeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dantela sufletului meu

Când te-ai născut copile, în augustul torid,
Printre dureri flămânde ce clocoteau în mine,
Săpat-ai o fereastră zdrobind al morții zid
Strângând în pumni lumina ca drept ce-ți aparține.

Am îmbrăcat de-ndată veșmântul bucuriei
Ștergându-mă de lacrimi pe chip triumfător,
Tu înger coborât ca-n taina liturghiei,
M-ai preschimbat la față în alb scânteietor.

Trimis-ai fost s-aduci cununa mântuirii
Și sufletul îmi este sculptură-n filigran,
Durerea ca o daltă, tu firul fericirii,
Legi spicele trairii culese an de an.

Am încrustrate lacrimi în clipele amare
Când depărtări perfide te iau de lângă mine,
Dar când te am alături, este brodat cu soare,
Cum ar fi al meu suflet, minune, fără tine?

poezie de (6 august 2013)
Adăugat de Angelina NădejdeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

În asfințit

Când îți vei aduce aminte de mine
voi fi doar câmp în asfințit,
mistuit de radiațiile unei iubiri
ce a declanșat tumori multiple.
Toamnele aspre ce mi-au trecut prin suflet
însoțite de vânturi și ploi
mi-au spulberat
așteptările.
Au șters și ultimile rămașite de dor;
erau învelite în ceara durerii și miruite
cu lacrimi.
Din când în când lăsam să intre
primavara;
S-au ivit ghioceii dar nu au mai avut niciodata putere
să înflorească;
au murit cum mor unii copii în fașă,
de dorul mamei ce a murit
la naștere.

poezie de (10 februarie 2013)
Adăugat de Angelina NădejdeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina 1 >

Ți-ar plăcea să vezi tipărită o antologie despre Angelina Nădejde@moarte? Trimite o propunere la editura Digital Unicorn!

Pentru a recomanda secțiunea cu Angelina Nădejde despre moarte, adresa este:

Distribuie
Cineva are nevoie de răspunsul tău: Cum să fac să-mi treacă febra musculară mai repede? Fii primul care răspunde!

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Subiecte de interes

Votează pagina

Dacă îți place această pagină, o poți vota cu un clic, pentru a-i ajuta pe alții să o găsească mai ușor.

Fani pe Facebook

 
Vrei să faci o faptă bună? Află cât de importanți pot fi 5 lei!