Vindecare
Tu și eu cândva odată,
Legământ într-o iubire,
Două inimi rătăcite
Universuri - diferite.
Ochii i-am inchis cu lacrimi,
Dorul ferecat în mine
Suferinței i-am pus lacăt.
Leacul inimii a fost timpul
Tăvălug trecut prin mine.
Dar acum, sunt vindecată.
Ochii mi-au secat de lacrimi,
Dorului deschis-am calea,
Inimii inchis-am vrana.
Te-am visat că ești cu mine
Te-am visat și-mi este bine,
Fără tine.
poezie de Angelina Nădejde (7 august 2012)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 6 comentarii până acum.Chipul unei femei poate inspira pictori, muzicieni... dar suferința ei poate impresiona o lume întreagă.
Angelina Nădejde (8 februarie 2013)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unde ești, mamă?
Te caut, mamă,
dar te găsesc doar
în vise;
Te văd frumoasă
dar tristă ca o salcie
ce-și plânge durerea
îngenuncheată
de păcat.
Ți-ai ferecat bucuria
cu lacătul suferinței
când m-ai uitat
întro clipă de rătăcire
prin viață.
Primul meu cuvânt,
l-am dăruit unui înger;
și primul pas l-am făcut
doar ca să-i dau
[...] Citește tot
poezie de Angelina Nădejde (15 octombrie 2012)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la suferință, dar cu o relevanță mică.
Mireasa fără cântec
Tu mireasă dragă unde-ți este valsul?
Ochii-ți sunt luceferi rătaciți prin stele,
Sufletul te doare, nu poți tine pasul
Frânt îți este dansul, zbor de rândunele.
Nu simți armonia, freamătul din cântec,
Nu auzi vioara, pentru tine cântă
Inima-i o rană, plânsul tău descântec
Ciuta rătăcită ce spre-nalt se-avântă.
Chipul ca de ceară, lumânare stinsă,
Jalea curge-n tine clocotind prin vene
Suferința surdă peste tot e-ntinsă,
Plâng până și zeii, ploi nepământene.
Doar pentru o clipă îți dorești să-auzi
Muzica iubirii - cântul pentru voi,
Valsul să nu fie pentru mirii surzi
Ci să fie zborul... pentru amândoi.
poezie de Angelina Nădejde (19 mai 2013)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!
Închisori cu ferestre spre cer
Rătăciți printre vremi
Mereu triști, obosiți
Încărcați de nevoi,
Suferințe și boli -
Suntem prinși în hățiș.
Prizonieri pe pamânt
Plini de ură și-n gând,
În vârtej ne rotim
Într-un cerc vicios.
Nu mai știm ce e jos
Nu dorim decât sus.
Suntem tot mai flamânzi
De putere și bani,
Nu mai știm de cuvânt
Am uitat ce e sfânt.
Ne ucidem părinți
Și ne vindem copii,
Pe bâtrani îi lăsăm
În azile zălog.
Nu privim către cer
[...] Citește tot
poezie de Angelina Nădejde (20 februarie 2013)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă...
Doamne,
dacă aș mai trăi o viață,
n-aș pierde nici o zi în care
să nu mă bucur de copilărie.
N-aș adormi
fără îmbrărțișarea îngerului
cu chip de mamă și a poveștii
de seară.
Aș crește și aș înflori
doar pentru cine merită
să înfloresc.
Aș implora inima
să nu bată cu putere
la orice fâlfâit de aripă crezând
că este iubire.
O vor răni gesturi,
vorbe sau chiar tăceri;
și atunci rănită,
nu va mai avea putere
să iubească.
[...] Citește tot
poezie de Angelina Nădejde (8 noiembrie 2012)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!
Purtăm poveri ce nu-și au rostul...
Purtăm poveri ce nu-și au rostul
În viața asta mult prea scurtă,
Și ne mirăm că uneori,
Clacăm la singura redută.
Ne încovoaie ne rănesc,
Iar noi le ducem zi de zi....
Și, ca și când n-ar fi destul
Le moștenesc ai noștri copii.
Povara banului prea mult
Ce ni-l dorim fară oprire,
A luxului nemărginit
Și a nevoii de mărire.
Poveri ce nu-și au locul lor
N-au nici valoare, trebuință,
Ci doar ocupă locul gol
Lăsat de lipsa de credință.
Sunt Doamne suflete pustii
Și-s zbuciumate, chinuite,
De truda fără de sfârșit
[...] Citește tot
poezie de Angelina Nădejde (8 iunie 2012)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!
Colindul lacrimei
Printre nămeți murdari, ai unei lumi nătânge,
Plecat-am să colind cu lerui Doamne ler,
Am ferecat durerea în sufletul ce-mi plânge,
Ascuns pe-un colț de stea, un mag tăcut, stingher.
Voi colinda cu lacrimi părinții azi uitați
În case unde-n ziduri cresc griji și suferințe,
Întroieniți de ani, de dor crucificați,
Așteaptă-al lor sfârșit ca ultime dorințe.
Plecat-am să colind în închisori de suflet
Acolo unde-s îngeri pe viață condamnați
Să-și ducă viață singuri, al neiubirii zvârlet,
Copii fără de nimeni... de aripi retezați.
Voi colinda cu gândul pe cei plecați departe,
În lumea fără vise... făcută doar din lut,
Voi fi cu ei acolo, nimic nu ne desparte,
Doar clipe de trăire ce am cu împrumut.
[...] Citește tot
poezie de Angelina Nădejde (22 decembrie 2013)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!
La biserica cea veche
La biserica cea veche
Ce-o zidiră ei străbunii,
Plâns în dangănul de clopot
Cheamă azi la rugăciune.
Și a fost cândva odată
Fala celor ce-o zidiră,
A ajuns trecând prin veacuri
Părăsită - o ruină.
Martor vremurilor tulburi
Suferinței unui neam,
Astăzi pare răstignită
Ca Hristos între tâlhari.
Și de ar putea ea spune
Câte rugi pe la icoane
Inălțat-au ei creștinii,
Câte mame ingenuncheate
De durere și de griji
[...] Citește tot
poezie de Angelina Nădejde (6 august 2012)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Angelina Nădejde despre suferință, adresa este: