Nonacțiune
între două margini de drum,
aștept revenirea cuvântului,
în matca fără glas
a iubirii.
cu tine în nervurile ruginite,
mă ascund în colțul croitorului de vise.
las răstignită pânza portocalie.
o privesc.
rup din ea dreptunghiuri de răni.
între două puncte,
aștern culorile inferioare.
vindecarea
începe cu strigătul verdelui alburiu.
în albastru îmbrac suferința,
pentru a-mi fi la final liniște,
[...] Citește tot
poezie de Anne Marie Bejliu (15 octombrie 1968)
Adăugat de Anne Marie Bejliu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Umbra punctului
din libertate,
aleg cătușa cuvântului.
risipa cere acum aer.
improvizația
crapă cercul în punct.
gestul curat
cere pietrei fisurile.
ascult tăcută sunetul pietrei.
între două puncte,
virgula amețește.
devine șarpe în piatră.
din cătușă în cătușă,
poezia ajunge pasăre.
[...] Citește tot
poezie de Anne Marie Bejliu (8 aprilie 2012)
Adăugat de Anne Marie Bejliu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Clipa naște geana luminii
În urma durerii,
Clipa naște geana luminii.
În urma tăcerii,
vocea iubirii naște
sensul purificat
al dorinței de-a fi.
În urma umbrei secundei
se naște poezia...
Lumină tandră
a fericirii cuvântului
alergând
în pași de vals,
dăruind misterul
miezului universului.
Culoare și sunet
împletesc și lasă liberă să alunece,
spirala nesfârșitei geneze
a spiritelor,
libere să se scalde
în unda fericirii creației
poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru că încă exist
Se ascund cuvinte în spatele draperiilor
viața ca o mână de cenușă umple pământul cu sensuri
pe mine timpul mă lasă indiferentă
îmi place pumnul de cenușă răvășit în care căldura încă mai tremură
sub coasa unui singur cuvânt mă adun la final
nu mai rostesc nimic
privesc pe ziduri dansul păianjenilor
spitalul nu cuprinde durerea
la poartă am văzut cruci în care stăteau chipuri de oameni și boabe de grâu necopt
spicele verzi așteptau reîntâlnirea
pentru că în spatele draperiilor există ferestrele
las miezul de pâine să înghețe și chem vrăbiile cuvintelor să-și ciugulească esențele
pentru că în spatele draperiilor exist scriu și mor încet
las muzica să curgă spre lumina soarelui
pentru că în spatele draperiilor cineva cântă
le dau la o parte și las tot soarele care mi se cuvinte
[...] Citește tot
poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plec între nu și da
răsucesc timpanul verbului
până la static.
în colțul cuvântului
aștern culoarea.
în spatele albului,
tâmpla dreaptă,
zvâcnește dureros,
până la adormire.
mintea-mi dansează
în sacul în care,
dorul și teama
rescriu versuri
pe un petec de iarbă.
reinventez liniștea.
tot o iluzie.
poezie de Anne Marie Bejliu (17 decembrie 2011)
Adăugat de Anne Marie Bejliu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acolo sunt
unde umbra timpului
își așterne cuvintele
metafora
începe să-mi frământe degetele
printre culori
mirajul punctului îmi ascute inima
iar vântul
prin mine croiește cărări adânci
redescopăr pădurea
într-un gând
versul îmi taie respirația
atunci mă regăsesc
și las potecile fricii
să-și piardă pământul
sub tălpi simt
[...] Citește tot
poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Taci
absorb cuvintelor trupurile
printre ninsori
pecetea rostirilor adâncește tăcerea.
un pas, doi,
spre ieșirea din cercul umbrelor.
calc adânc în gropile rămase,
după o trecere densă a ta prin mine.
explodez la fiecare atingere de sensuri.
artificii de gândire mă-nconjură tandru.
plesnește speranța în strălucirea-i fadă.
aud somnul minții răscolind rațiunea.
crește pulsul în gheața furiilor nestinse.
lava așteptărilor topește statuile
din marmura unor cuvinte fără ecou.
sunt sătulă de nimic.
îmi ascund foamea de cuvinte
printre penelurile frânte.
mai nasc o noapte și-o zi, sunete.
taci. vorbesc cu mine.
tu nu ești.
poezie de Anne Marie Bejliu (19 decembrie 2011)
Adăugat de Anne Marie Bejliu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu?
te știu,
de când lacrima dintâi a ființei mele,
a picurat lumină,
în hexagoanele primului fagure...
m-am rătăcit de tine,
când fulgerul a ars vidul dintre inimile noastre.
n-ai lăsat sunetele să alerge pe iarba cuvintelor
te știu...
îmi ești glasul din piatra rotund dăltuită
între două coloane de foc
ale pulsului vieții...
mai ești...
fluturele ce aleargă pe trupul meu,
când somnul îl caut printre firele lunii,
în noaptea adâncă a iubirii nerostite,
doar trăite,
până la zborul de taină al vulturului gândurilor
neîntrupate în vers...
poezie de Anne Marie Bejliu (5 septembrie 2011)
Adăugat de Anne Marie Bejliu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vipera calmă a clipei
în tăcerea asta ca o viperă calmă
mă pornesc a scrie
la început de an totul pare de neatins
curajul încropește povești
și ei
stau cuminți sub covoarele de iarbă veștedă
numărăm cuvintele lor
ultimele cuvinte în tăcerea asta
ca o viperă calmă
înainte de otravă uneltele tainelor
ni se zvârcolesc în mâini
apoi
se deschid porțile unui alt timp
inexistent timp
[...] Citește tot
poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cândva
mă ridicam
în vârful picioarelor
și-mi priveam sufletul
cum
tiptil fugea la marginea
patului părinților
privindu-le
iubirea profundă
acum
dor gleznele
dar
tot mă ridic în vârful
picioarelor
privesc viața cum
tiptil furișează
o rază de speranță
printre cărbunii încinși
ai disperării
[...] Citește tot
poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt fir de praf, Stăpâne
sunt fir de praf în palma Ta, Stăpâne
și poate cresc odată din cuvânt
lovind pereții unei case cu avântul
să cad în pasul Tău prea credincios
sub rugă să-mi găsesc și zarea
în care totul pare că a înflorit cândva
prezentul mă-nfioară, mă sugrumă
și nu mai pot s-aud chemarea Ta
timpanul drept e spart demult și stângul
ascultă frica scuturând tot ce e bun
în fir de praf mă văd călcând prin faguri
albinele să-nțepe teama-n praguri
rămas să-mi fie sufletul curat
chem clovnul în fiecare seară
când vine, când nu vine...
[...] Citește tot
poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A ramas doar...
Ai crezut
că viața a uitat,
pe colțul mesei,
sufletul meu,
dar pentru tine.
Absent,
l-ai luat în palme.
Miez rămas
din felia de pâine
elegant tăiată,
ovală chiar,
pentru ospățul
indiferenței...
L-ai modelat rotund,
uitând
de finețea mișcărilor.
Nepriceput,
l-ai sfărâmat pierzând,
firimitura
nespusei iubiri.
[...] Citește tot
poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
purici
mulți purici
se urcă pe membrele noastre
și aruncă
rând pe rând valorile
cine sunt eu
cine ești tu
cine suntem toți
să ne păcălim cu diamantele
unor cuvinte fragmentate
inversate sensuri
aruncă flăcări spre cer
nori de fum și de frică
ne umplu
până la sufocare
metaforele
până când
[...] Citește tot
poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Se-mpreunează clipa cu un strigăt
pe banca așteptărilor prelungi
se-așterne pauza din cuvânt
din gând cuvinte
se șterg unul pe altul în strănut
și râde vara prin unghere de lumină
în rest e întuneric frig și calm
profesorul își las-un cot pe viață
pleacă râzând/ plângând
spre somnul trecător
Se-mpreunează frica și iubirea
cu strigătul copilului născut
la sânul cald așterne mama gândul
și gura hulpav hrana o primește fremătând
și râde-un anotimp pe-un colț de viață
medicul mamă știe când și cum
s-aline tremurul din tâmpla prea nervoasă
[...] Citește tot
poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vernisaj
vernisaj al patimilor cuvântului
un regal al schingiuirilor
în sunetele clasicelor lupte ale sensurilor.
de la o tușă la alta,
aura timpului rostirii se pierde în banal.
fulgere de gând aruncă flăcările,
în buzunarele comodității.
un vers
își îmbracă haina de gală,
răstălmăcind trăirile până la fad.
simplitatea,
orbită de ecourile scenelor pe care teatrul
se joacă de la bătrânețe la tinerețe iar și iar,
caută toamnei căderile,
într-o piatră cu trupul de pasăre a uitării.
pașii singurătății îmbrățișează finalul în grabă,
lăsând o aromă călduță, umedă,
pe vârful limbii tăcerii.
[...] Citește tot
poezie de Anne Marie Bejliu (6 septembrie 2011)
Adăugat de Anne Marie Bejliu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Uneori curcubeu...
Mă simt
ca o pasăre mistuind tăceri
cu ciocul rupt
de doruri mărunte.
Un zbor peste clipe fur în lacrimi
și-n visuri,
mă simt curcubeu...
Aripi de culori întind peste creste.
Mă ascund în fântâni
printre stropi fini de apă.
În miez reaprind
flăcări și raze de gânduri curate.
Cresc și cuprind în arcul imens
trupuri de humă...
Sentiment de iubire profundă,
seninul,
îl aduc doar atunci când ploaia,
își poartă veșmântul de lacrimi reci
dar blând așternute,
hrănind flori
[...] Citește tot
poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iartă-mă, îngere!
mi-am lăsat sufletul prea greu
pe aripile tale
când priveai urma unui cuvânt
zbor încrucișat prin mine s-a născut
s-a stins odată cu ultima tresărire
în fața încercărilor vieții
repet ruga:
iartă-mă, îngere,
dacă te-am necăjit
poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Urma șarpelui pe cărarea albă
cu orbitele albe ale degetelor
ating prezentul
văd trecutul ca pe un vas răsturnat în nisipul prezentului
viitorul este acea crăpătură care îmi taie aripile
și ochiul alb al degetelor când
încercând să mă cuprind
nu mai aflu nimic
oricând poate veni solia unui cuvânt dintâi
suspendat între a fi
și a muri ca un copac
pe verticala așteptărilor copilului
așa că
deschid larg porțile
orbitele albe ale degetelor le umplu cu sine
cât mai mult sine
la fel ca o fântână cu șapte inele
[...] Citește tot
poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nimicul
în uimire, fără luptă,
văd compromisul mimilor iubirii,
care sufocă străzile.
pe margini de trotuare,
cineva fură aripile păsărilor.
alătur fragmente de materie.
sufletul culege acidul rodului,
în scenografii inverse.
nu există felinare naturale.
se folosesc artificii periculoase,
care umplu spațiul cu aripi tăiate.
zborul e aruncat în praf.
vârfurile degetelor pășesc...
nasc tăceri ale trupului
în ritmul cuvintelor.
[...] Citește tot
poezie de Anne Marie Bejliu (9 mai 2012)
Adăugat de Anne Marie Bejliu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la cuvinte, dar cu o relevanță mică.
Rup alergarea la a patruzecișitreia rostogolire
prin cenușa labirintului de valori
râd,
centrată fiind pe a patra fugă din crucea Cuvântului.
se schimbă fețele lunii când ochiul deschis,
candela reaprinde în tâmpla pământului.
nu se întâmplă nimic.
un simplu fapt banal de a fi
și un țurțure în inima largă a sentimentului.
inutilitate și încă puțin gând,
balansându-și picioarele firave
între joc și lumina dintâi.
restul e cacialma.
o bătaie continuă de clopote false
și strigăte lejer destrămate de cântecul păsărilor
[...] Citește tot
poezie de Anne Marie Bejliu (6 august 2011)
Adăugat de Anne Marie Bejliu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Anne Marie Bejliu despre cuvinte, adresa este: