* * *
uit să țes
vreau mereu
să fiu pasăre
dar la fel mult
uit să-mi țes aripi
cu firul de argint
și acul de
cuarț incolor
dăruite toate
de Dumnezeu
în nervurile
fără goluri
ale năvodului
adevărului
poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Uneori curcubeu...
Mă simt
ca o pasăre mistuind tăceri
cu ciocul rupt
de doruri mărunte.
Un zbor peste clipe fur în lacrimi
și-n visuri,
mă simt curcubeu...
Aripi de culori întind peste creste.
Mă ascund în fântâni
printre stropi fini de apă.
În miez reaprind
flăcări și raze de gânduri curate.
Cresc și cuprind în arcul imens
trupuri de humă...
Sentiment de iubire profundă,
seninul,
îl aduc doar atunci când ploaia,
își poartă veșmântul de lacrimi reci
dar blând așternute,
hrănind flori
[...] Citește tot
poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nimicul
în uimire, fără luptă,
văd compromisul mimilor iubirii,
care sufocă străzile.
pe margini de trotuare,
cineva fură aripile păsărilor.
alătur fragmente de materie.
sufletul culege acidul rodului,
în scenografii inverse.
nu există felinare naturale.
se folosesc artificii periculoase,
care umplu spațiul cu aripi tăiate.
zborul e aruncat în praf.
vârfurile degetelor pășesc...
nasc tăceri ale trupului
în ritmul cuvintelor.
[...] Citește tot
poezie de Anne Marie Bejliu (9 mai 2012)
Adăugat de Anne Marie Bejliu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ea însăși întrebare
pe o verticală a pietrelor
așezate cuminți
într-un echilibru sortit amurgului
stă o pasăre
ea însăși întrebare a întrebărilor
așteaptă răsăritul
întoarce capul spre stânga
întoarce capul spre dreapta
îl ridică spre cer
și devine punct
poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la păsări, dar cu o relevanță mică.
Rup alergarea la a patruzecișitreia rostogolire
prin cenușa labirintului de valori
râd,
centrată fiind pe a patra fugă din crucea Cuvântului.
se schimbă fețele lunii când ochiul deschis,
candela reaprinde în tâmpla pământului.
nu se întâmplă nimic.
un simplu fapt banal de a fi
și un țurțure în inima largă a sentimentului.
inutilitate și încă puțin gând,
balansându-și picioarele firave
între joc și lumina dintâi.
restul e cacialma.
o bătaie continuă de clopote false
și strigăte lejer destrămate de cântecul păsărilor
[...] Citește tot
poezie de Anne Marie Bejliu (6 august 2011)
Adăugat de Anne Marie Bejliu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Atât mai putem expira
tu, cel care cânți iubirea în
cu totul alte verbe
decât cel al cuvântului dintâi
pe unde-ți mai bate inima și unde te pierzi
atunci când
las palmele încet pe cuvintele tale
și te aștept să respiri
uneori sunt o Ană fără glas
alteori simt în mine fiecare inel prin care
tu dărui neîncetat din harul tău
alteori ne împletim vârfurile degetelor
într-un vers unic prelung primit de păsări
și totul prin aer umple sacul de nevoi
cu litere umbre de litere
semne infinite semne pe care
pleoapele le închid ca într-un sipet
firide în zidul tău alb firidă în șorțul meu alb
și jocul păsării și ea albă
cu ghearele zdrobind zdrobindu-ne cântecul
ce iubire poate fi asta purtată pe sub tălpile Lui
[...] Citește tot
poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce joc, Doamne! ce joc!
forme geometrice haotic lăsate să cadă
în centrul unui creier pe care-l poartă omul
iubire și ură
bucurie și tristețe
flux reflux
și pasărea care plutește deasupra umbrelor
acoperindu-le neîncetat
cu viață
rostogolite de ape
pietrele intră în joc
odată cu umbra Mâinilor Tale
în deplină rugăciune care,
îți slăvește Numele
poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Singurătatea orbului
s-a umplut de cuvinte
lemnul glăsuie în graiul teiului
pasărea
aripa și-o lasă pe tâmpla lui
în graiul legănării
vântul îi atinge fruntea
și naște frunze
numai el, orbul,
știe
din care anotimp vin toate
pentru că tâmpla lui
a devenit demult
un râu o cărare
o mișcare a viului
prin viu adulmecând
imaginea
poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Umbra punctului
din libertate,
aleg cătușa cuvântului.
risipa cere acum aer.
improvizația
crapă cercul în punct.
gestul curat
cere pietrei fisurile.
ascult tăcută sunetul pietrei.
între două puncte,
virgula amețește.
devine șarpe în piatră.
din cătușă în cătușă,
poezia ajunge pasăre.
[...] Citește tot
poezie de Anne Marie Bejliu (8 aprilie 2012)
Adăugat de Anne Marie Bejliu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amăgire
repet punctele în neștire...
las drumului acoladele
și insinuările întâmplărilor absurde.
rătăcesc în virgulă.
strig cuvintele.
răscolesc o amăgire.
apoi, tăcută,
mă arunc în iarba arsă.
într-o zi sau acum,
în mijlocul gândurilor,
stejarul își va arunca ghindele spre irișii mei.
golită de umbre,
alerg să-ntâmpin ultimul țipăt de pasăre...
printre zboruri fără sens.
poezie de Anne Marie Bejliu (9 mai 2012)
Adăugat de Anne Marie Bejliu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
mă îndoi în mine
ca o carte de povești pliant
din oase care
trosnesc
la fiecare adevăr nespus
ele mă adună
și mă risipesc
în căldura umedă care
sufocă minciuna
până la strigăt
mă pliază timpul
într-o singură filă
până reușesc să mă nasc
singură
în plin război
cu mine însămi
mă îndrept
[...] Citește tot
poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cât o sanda, umbra
straturi peste straturi crește umbra
ia forme tot mai ciudate
între pasăre și umbrelă aleg umbrela
om sunt și locul în care mă pot ascunde
mă atrage
sub paranteza uriașă încap
sau rămâne un călcâi vizitat sub piatra cenușă
de încercări
ridică piatra, prietene
și arunc-o departe
undeva, cândva, mă vei cunoaște
straturi peste straturi
prietenia râde cu roua cu oul și existența mea
de mine cu mine prin mine
cenușă devenind
cât o sanda, umbra
poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poate că așa a început
arunc din mine floarea sângelui
ca pe o pasăre pe care o inițiezi
plin de erori
în zbor
pe trupul de piatră al statuii
furnica
își urmează calea cuminte
saltă uneori
reașează firimitura de azimă
fericită că a încăput încă o lume
pe spatele ei fragil
pe o floare
o viespe
își spală picioarele aproape invizibile
lasă câte o picătură de otravă
se scutură de uri
și pleacă mai departe
[...] Citește tot
poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
să ne ferească Dumnezeu
de tăietura pizmașului
când totul se rostogolește
într-o rană adâncă
din inima copacului cuvântului
atunci ne vom mai întâlni
vom ridica rădăcinile spre cer
salutând zborul păsărilor
cu o singură aripă
de cântec
primăvara
se va umple de toamnă
când rodul ascuns
într-un boboc de taină
va zbucni spre soare
mai adânc decât sămânța
spre verdele crud
al începuturilor de lumi
[...] Citește tot
poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Părinte ( ** )
... firul de aur al timpului
frământă bulzul în care cuvântul,
prin sunetul, culoarea,
vibrația lui,
atinge sufletul în plin zbor...
în cuptorul de argint,
firul crește,
se înalță,
ca o mână albă
a anotimpurilor trăite
și netrăite...
agață ușor tâmplele
anilor pământeni...
și trupul...
covrig al necunoașterii,
așteaptă azima răsuflării Tale...
[...] Citește tot
poezie de Anne Marie Bejliu din Gânduri, rânduri (3 august 2010)
Adăugat de Anne Marie Bejliu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sună iubire, sună!
sună, iubire, sună!
pământeană așternere de note zâmbește sufletului ars
de culorile unei toamne nesfârșite
sună, iubire, sună!
clopoțeii șarpelui ridicându-și capul,
din sacul de fum al promisiunilor răsună dulce... amar...
sună, iubire, sună!
doar când tu suni,
cuvintele cresc rădăcini în inima altarului minciunilor...
perfect adevărate, stilate,
pe tronul din lemn de inimă dintr-un tei,
răvășit într-o chemare unică dar atât de inutilă...
sună, iubire... și taci!
tăcerea ta îmi lasă răsuflarea întreagă,
cât un ecou amorțit între nimic și nimic.
mai încalecă odată pe armăsarul din povestea cu merele de aur.
[...] Citește tot
poezie de Anne Marie Bejliu (13 august 2011)
Adăugat de Anne Marie Bejliu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vom alege o fărâmă
din stânca durerii
Zborul va picura lacrima
din ungherele ochilor toamnei
Păsările vor râde
eliberate de izvorul gândurilor
Din când în când,
funzele vor tremura...
Se vor aduna
la cina dorințelor,
fremătând iubire
Dintre toate tăcerile,
a ta
e cea mai frumoasă
Mângâie aripile fricii
ungând-o cu fericire
Când taci,
pistilul florilor
dăruie soarelui frumuseți neștiute
Ploile
[...] Citește tot
poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Anne Marie Bejliu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vernisaj
vernisaj al patimilor cuvântului
un regal al schingiuirilor
în sunetele clasicelor lupte ale sensurilor.
de la o tușă la alta,
aura timpului rostirii se pierde în banal.
fulgere de gând aruncă flăcările,
în buzunarele comodității.
un vers
își îmbracă haina de gală,
răstălmăcind trăirile până la fad.
simplitatea,
orbită de ecourile scenelor pe care teatrul
se joacă de la bătrânețe la tinerețe iar și iar,
caută toamnei căderile,
într-o piatră cu trupul de pasăre a uitării.
pașii singurătății îmbrățișează finalul în grabă,
lăsând o aromă călduță, umedă,
pe vârful limbii tăcerii.
[...] Citește tot
poezie de Anne Marie Bejliu (6 septembrie 2011)
Adăugat de Anne Marie Bejliu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ard case oameni visele-adunate
e vremea să îmi strâng
penarul
și pana de la pălărie
s-o ascund
în vânt se duc și vise aromate
și păsările toate
din cuvânt
ard case oameni
visele-adunate
decenii secole milenii arse
într-un pumn de ticălos
se-aruncă-n ceruri
cu iluzii fărâmate dinainte
din rai în iad transformă omul
bulzu-n care stă
apoi
pe tăvi de aur închipuit
[...] Citește tot
poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața unui penel-cruce
infinit de culori pe o pană de vultur...
gândurile reconstruite la infinit,
își depun literele pe un cadran albastru
și anotimpurile le fură creațiile,
reinventând poemele timpului.
unele aleg începutul.
altele miezul dogoritor al așteptărilor.
altele le conturează roadele în mii de lumini...
linii, puncte,
arcuiri periculoase în semințele poamelor
dulci acrișoare.
și nimicul e un anotimp al pământului.
își risipește brațele pe frunțile plecate în călătoriile pulsului,
printre ritmuri firești
sau nu...
[...] Citește tot
poezie de Anne Marie Bejliu (10 septembrie 2011)
Adăugat de Anne Marie Bejliu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Anne Marie Bejliu despre păsări, adresa este: